Când ciomăgarii din presă pozează în victime

La data de  8 a VIII-a 2014 o instanţă din România, în speţă Curtea de Apel Bucureşti, a dat o sentinţă judecătorească  aspră: l-a condamnat definitiv la 10 ani de puşcărie pe cetăţeanul român Dan Voiculescu pentru o faptă de corupţie foarte gravă: spălare de bani.

Este una dintre sutele de mii  de sentinţe judecătoreşti pronunţate în ultimii 25 de ani postdecembrişti în România împotriva unor infractori. Fiind trimişi, astfel, în puşcării pungaşi mai mărunţi (numiţi în derâdere bişniţari ori găinari), sau hoţi sadea, de la cei care folosesc unelte pentru a fura prin efracţie până la cei cu gulere albe care dau „tunuri” de milioane de  euro numai cu pixul.

Sentinţa pronunţată la data de 8 a VIII-a 2014 împotriva numitului Dan Voiculescu este spectaculoasă (şi nu surprinzătoare, neaşteptată) atât prin activitatea antedecembristă a împricinatului, cât şi cea postdecembristă. Proaspătul puşcăriaş cu acte în regulă are  în CV-ul lui cam toate „amprentele” pe care le-a lăsat de-a lungul vremii peste tot pe unde a trecut.

La CRESCENT (firmă a securităţii), noul locatar de la Penitenciarul  Rahova a făcut contrabandă la greu. Banii din exporturile CRESCENT  nu intrau în întregime în vistieria statului, pentru că partea leului din tranzacţii era transferată şi în conturile lui Felix. Înainte de 1989 - ca director general al acestei firme cu sediul în „paradisul fiscal” numit Cipru – Dan Voiculescu, viitorul patron GRIVCO  şi mogul al Trustului de presă IMPACT (de spălat creierele celor care au răbdarea să rămână captivi, seară de seară, pe Antena 3), primea de la stăpânii săi un salariu fabulos: 5000 de dolari/lună, cum singur mărturiseşte. Prin comparaţie, majoritatea directorilor de mari întreprinderi  productive din Vrancea câştigau până la 5.000 de lei/lunar.

Până în 1989, D.V. nu a făcut parte din tagma celor care au dat lovituri prin efracţie. Nici din găştile de cartier care plecau de acasă, la „muncă”, în trenuri personale, numai cu cămaşa pe ei, întorcându-se  îmbrăcaţi cu geaca de piele. Nu! El era deja înregimentat în reţeaua gulerelor albe cu epoleţi. Şi în aceea a turnătorilor plătiţi (al căror număr în România nu-l cunoaştem, spre deosebire de Germania, unde sunt dezvăluiţi  toţi colaboratorii STASI).

În cei aproape 25 de ani postdecembrişti, condamnatul Dan Voiculescu a fost şi bişniţar de rang înalt, şi turnător, şi speculant (cu terenurile ICA şi ale ADS), şi complotist ca om politic, şi mogul de presă, şi oligarh. Până la data de 8 a VIII-a 2014, când i s-a înfundat.

Peste tot pe unde a trecut, a lăsat urmele adânci ale acţiunilor sale malefice. Şi-a influenţat în rău un număr extrem de mare de colaboratori apropiaţi care şi ei au căzut în păcat şi au ajuns în puşcării. Turnătorul Felix a fraudat statul de sume de bani ameţitoare, în complicitate cu oameni ai statului.

Însă răul cel mai mare făcut de bătrânul varan este transformarea  trustului său de presă, INTACT,  într-un imens  laborator de pervertire a sufletelor chinuite de o viaţă plină de privaţiuni; într-un instrument de manipulare a cetăţeanului.

Televiziunile şi celelalte mijloace de presă ale trustului, în special canalul de televiziune  Antena 3 coordonat de un gâde inchizitorial, au fost folosite pe post de măciucă pentru „altoirea”  adversarilor politici, a unor instituţii de bază ale statului cum sunt DNA, ANI, DIICOT, Consiliul Superior al Magistraturii, din sistemul de apărare a statului de drept.

Dan Voiculescu şi-a stipendiat cu bani grei mercenarii de la Antena 3 pe care i-a convertit din jurnalişti (dacă or fi fost vreodată!) în propagandişti ai unor formaţiuni politice pe care ei le ridică şi coboară  în preferinţele electoratului în funcţie de interesele patronului.

Şi acum, când, iată, stăpânul lor a ajuns după gratii, condamnat la 10 ani de închisoare cu executare de o instanţă , hingherii de presă de la Antena 3, încurajaţi şi de premierul ţării, imaturul Victor Viorel Ponta, pozează în victime. Că vezi, Doamne, condamnarea celui care le-a umplut buzunarele cu bani, însoţită de recuperarea prejudiciului adus statului, inclusiv a sediului de unde ei trimit în eter otrăvuri verbale, înseamnă un atentat la libertatea presei.

Înseamnă un atentat la existenţa Antenei 3. „Post confiscat”, se putea citi, vineri, pe burtiera acestei televiziuni, în timp ce surata sa, Antena 1, era mai aproape de realitate titrând „Sediu confiscat”. Diferenţa este colosală!

Post confiscat înseamnă suprimarea oricăror emisiuni de către justiţie, eventual cenzură, lucru care nu se va întâmpla niciodată într-un stat de drept. În timp ce sediu confiscat înseamnă cu totul altceva: managementul să-şi plătească chiria noului proprietar - statul, să-şi plătească utilităţile şi celelalte datorii la bugetul central şi local şi nimeni nu va tăia nici un fir de păr din capul lui Gâdea, Badea, Ursu, Tudor, Ciuvică şi al celorlalte tonomate anteniste. 

Aici avem de a face cu o nouă manipulare de cea mai joasă speţă. Cu o spălare pe creier a unui public captiv – cel al Antenei 3 – care în toate sondajele este prezentat ca având cel mai redus nivel de educaţie.  Ciomăgarii de presă pozează în victime.

Numai nişte analfabeţi ar putea compara Antena 3 cu  postul de radio Europa liberă. Aici este terenul fertil pentru manipulare şi minciună. Pentru incitare la ură şi dezbinare în societate. Pentru nerespectarea legii, a unui verdict judecătoresc.

În fond, plimbarea libertăţii în jurul Palatului Cotroceni, de ieri după amiază, a însemnat, pentru majoritatea plimbăreţilor, nu un gest de apărare a libertăţii de expresie, ci un protest împotriva sărăciei, a pierderii locurilor de muncă. „Ne-a furat pensiile, ne-a furat salariile, am fost amendat pe nedrept, ne-a furat tot…”, îşi exprima off-ul unul dintre bătrâneii chemaţi  în stradă de cuplul Gâdea+Badea, flebeţea premierului –plagiator  Victor Viorel Ponta.

Cel  ce a sărit ca ars în apărarea Antenei 3, imediat după anunţul condamnării lui Dan Voiculescu, dar care nu a manifestat nici un dram de vigilenţă atunci când fostul lui amic politic, Crin Antonescu, întreba ameninţător jurnalişti de la Evenimentul zilei: „Mai apăreţi?”. Si nici atunci când aceiaşi susţinători ai lui Voiculescu au cerut în instanţă suprimarea postului B1 Tv, a ziarului Evenimentul zilei, sau când s-a cerut intrarea în insolvenţă a postului Realitatea Tv, pentru a putea fi, ulterior, închis pe motivul datoriilor la bugetul de stat.

Premierul Ponta, cel care ziua minte, seara minte, dimineaţa minte iară, obişnuit numai cu laudele, nu şi cu criticile, ar fi trebui să guverneze ţara de aşa manieră încât salariul mediu/economie al amărâţilor de supuşi români (2327 de lei în luna iunie a.c.) să nu fie ruşinos de  egal cu suma necesară întreţinerii unui puşcăriaş (2328 de lei), aşa cum este în prezent. 

Dacă din 1989 şi până astăzi avere ţării noastre nu ar fi încăput pe mâna atâtor indivizi de teapa Voiculescu şi a stolurilor de lăcuste baroniale, visul românilor de a avea un trai decent în libertate, mult mai îndestulător  decât în puşcărie, ar fi devenit realitate. Dar acest vis rămâne o himeră atunci când o masă de nevertebrate se solidarizează cu infractori şi formatori  de opinie care schimonosesc realitatea si pervertesc conştiinţe.