Cea mai tânără eroină din istoria României. Povestea tulburătoare a Măriucăi, „ofiţerul de informaţii“ al armatei în Primul Război Mondial

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Mormântul eroinei Maria Ion Zaharia FOTO Ştefan Borcea
Mormântul eroinei Maria Ion Zaharia FOTO Ştefan Borcea

Maria Zaharia, cunoscută şi ca Măriuca Zaharia (1905 -1917), a fost o fetiţă de 12 ani căzută eroic în luptele de la Mărăşeşti din timpul Primului Război Mondial.

În urmă cu aproape o sută de ani, pe câmpiile de la Mărăşeşti, s-a dat poate cea mai grea, mai îndelungată şi mai eroică bătălie din timpul Primului Război Mondial.

De altfel, după război, pe locul unde s-au jertfit mii şi mii de ostaşi s-a ridicat cel mai mare mausoleu din ţară şi printre cele mai importante din Europa, care adăposteşte 5.073 de soldaţi şi ofiţeri în 154 de cripte individuale şi 9 cripte comune de pe 18 culoare.

În acest mausoleu se află şi osemintele singurului copil, o fetiţă de numai 12 ani, căzută eroic în luptele de la Mărăşeşti, Maria Zaharia, cunoscută ca Măriuca, care dintr-un copac a transmis cea mai cumplită dintre zilele acelei confruntări care a rămas de pomină în istoria poporului român.

Născută la Pădureni, în anul 1905, Măriuca avea doar 12 ani în anul de graţie 1917, fetiţa locuia cu bunicul său în satul Haret, aproape de locul confruntărilor militare. În livada bunicului ei, pe nume Ion Zaharia, armata română crease un post de observaţie al trupelor româneşti, care oferea o panoramă asupra a tot ceea ce se întâmpla pe front.

Dintr-un nuc, soldatul transmitea telefonic toate coordonatele de atac ale artileriştilor, o misiune extrem de importantă, care a dus la forţarea trupelor inamice de a bate în retragere.

În acea livadă, Măriuca s-a împrietenit cu soldaţii români şi chiar le-a deprins din tainele muncii lor, fiind captivată de mişcările de trupe pe care le observa cu ajutorul binoclului oferit de soldaţi.

"Vreau să fac ceva pentru ţară"

În ziua de 5 august, cu 24 de ore înaintea marii victorii a armatei române, în urma bombardamentelor germane, observatorul din livada bunicului Măriucăi a fost ucis, iar fetiţa, cu un curaj nebun, i-a luat loc în nuct şi a transmis telefonic mai departe ceea ce zărea pe câmpul de luptă.

„Vreau să fac şi eu ceva pentru ţara mea”, le-a spus fetiţa comandanţilor armatei române, uluiţi de faptul că un copil face munca unui soldat. Iar informaţiile oferite de Măriuca s-au dovedit preţioase, din moment ce a fost blocată înaintarea trupelor germane. Fetiţa a fost doborâtă în urma unei explozii.

"Era o copilă şi nu şi-a dat seama prea bine ce se întâmplă, dar a fost un gest cu o anumită doză de curaj în momentul în care fetiţa a luat loc soldatului secerat de nemţi, ea sfârşind la fel. De asta şi se află în cel mai mare mausoleu din lume închinat eroilor din Primul Război Mondial. Dumitru Almaş a scris o poveste, care este reală, dar puţin romanţată, pentru a atrage copiii, dar este important faptul că Măriuca este o eroină a neamului românesc", ne-a declarat Florinel Agafiţei, profesor de istorie din Focşani.

Şi elevii din Vrancea care au studiat despre Măriuca spun că fetiţa este o adevărată eroină.

“Măriuca este un caz excepţional, dar nu unic, al unui copil care a schimbat cursul vieţilor multor oameni. Sinteza caracterului său în câteva cuvinte este de devotament, curaj şi iubire faţă de ţară. Acest copil cu suflet de aur reprezintă o lecţie pentru mulţi rămaşi în viaţă de pe urma războaielor ce ne-au ameninţat pentru mulţi ani, reprezintă modul corect de a trăi, exemplu contemporanilor ei precum şi urmaşilor ei, cei care au sarcina de a cultiva în sufletele copiilor lor simţul patriotic”, spune Monica Ariton, elevă în clasa a XII-a.

Personaj de poveste

În cinstea sacrificiul făcut, trupul neînsufleţit al Măriuca Zaharia a fost depus în Mausoleul Mărăşeşti, printre alţi mari eroi ai acelor lupte, iar în faţă şcolii din Haret s-a ridicat un monument închinat faptelor ei din anul 1917.


Figura eroică a fetiţei a fost evocată în filmul „Baladă pentru Măriuca“, în anul 1969, şi în cartea „Povestiri istorice“, a lui Dumitru Almaş, prezentă şi în manualele claselor primare.

1

Dumitru Almaş a imortalizat-o într-o povestire, în cartea "Povestiri istorice"

„Maria sau cum o alintau prietenii, Măriuca, trăia în satul Răzoare, la casa bunicului ei, Ion Zaharia. Frontul a ajuns în dreptul satului lor şi acolo se da o cumplită bătălie între armata română şi cea germană. De aceea satul a fost evacuat: adică toţi sătenii şi-au luat ce au putut fiecare şi au plecat în altă parte, la adăpost, în munţi. Numai moş Ion Zaharia a rămas în casa lui. A săpat şanţ adânc în livadă. Aici se ascundea ori de câte ori nemţii bombardau satul.

S-a întâmplat ca soldaţii români să instaleze un post de observaţie tocmai în nucul cel înalt şi stufos din livada lui Moş Zaharia. Un ostaş urca în vârful acelui pom, se aşeza pe ramurile mai groase, ascuns în frunze. Şi de acolo, cu un binoclu, supraveghea mişcările duşmanului. Ceea ce vedea, povestea sergentului care sta jos, la tulpina nucului, cu receptorul telefonului în mână. Sergentul transmitea artileriştilor, prin telefon, cele văzute”.



Almaş povesteşte în continuare cum fata deprinde „meşteşugul” observaţiei, înlocuindu-l în cele din urmă pe ostaşul din copac, când este lovit de duşmani. Astfel ea ajută armata română în luptă, până când este doborâtă la rândul ei de focul inamic.

1

Astăzi, în satul Pădureni, unde s-a născut eroina, sat care numără în jur de 300 de suflete, nu mai trăieşte nimeni din familia Măriucăi. Când s-a făcut documentarea pentru scrierea monografiei localităţii, s-a desoperit că nu mai există nici un descendent al lui Ion Zaharia, bunicul fetiţei eroine de la 1917. 

Film realizat de Mihai Pătrăşcanu

Focşani



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite