Ceartă între revoluţionari pe distincţiile date la 30 de ani de la evenimentele din '89. „Nu pot decât să surâd, trist. Mi-e ruşine“

Asociaţiile de Revoluţionari din Focşani se contestă între ele, iar cei care au avut un rol important în acele zile sângeroase din Decembrie 1989, dar nu şi-au luat certificate de revoluţionari, se simt dezgustaţi de acţiunea Primăriei.

Primăria Focşani va înmâna, în luna decembrie, cu prilejul împlinii a 30 de ani de la Revoluţia Română, plachete omagiale unui număr de 37 de revoluţionari care au luptat pentru  victoria din sângerosul Decembrie 1989.

Numele lor au fost făcute publice, iar o parte din revoluţionari contestă calitatea unora, mai ales că în Vrancea nu au existat mişcări revoluţionare serioase. Pe listă apar şi revoluţionari care au luptat în altă parte decât la Focşani, lucru care i-a nemulţumit pe contestatari.

“Ese cazul lui Toader Adrian, care a încălcat legea abuzând de funcţia de preşedinte, aducând din alte judeţe ale ţării răniţi, spunându-le că le poate da distincţii, decoraţii, prin autorităţile locale. Nu vreau să influenţez, dar aceste distincţii se dau celor care au participat la revoluţie în oraşul unde şi-au luat certificatul de rănit. Oraşul Focşani nu  a avut răniţi, ci morţi”, spune Costică Trandafir, lider al unei asociaţii de revoluţionari din Focşani.

În replică, omologul său de la cealaltă asociaţie a revoluţionarilor recunoaşte că a fost rănit la Bucureşti, dar că locuieşte în Focşani de 25 de ani. “Eu am fost împuşcat în Revoluţie şi am stat doi ani prin spitale. Am fost în Bucureşti, la Revoluţie, după data de 21 decembrie 1989. M-am mutat din Bucureşti în Focşani în 1994, iar după logica mea dacă m-am mutat aici, tot aici plătesc toate dările, prin urmare de la Focşani trebuie să luăm medaliile şi facilităţile pe care le avem ca revoluţionari, spune Toader Adrian.

Edilii susţin că nu a făcut altceva decât să respecte documentele puse la dispoziţie de revoluţionari.

“Noi vrem să facem un lucru frumos şi bun. Tot respectul pentru dumneavoastră, dar vă spun  doar atât. Îmi pare nespus ca după 30 de ani există această dezbinare între dumneavoastră. Eu am vrut, la propunerea asociaţiilor de revoluţionari, să acordăm nişte distincţii. Am vrut să nu fac nicio discriminare. Noi am vrut doar să facem un gest de apreciere şi nimic altceva”, a menţionat primarul Cristi Misăilă.

În lista de 37, completată cu încă două persoane care au fost omise din greşeală, apar şi numele unor foşti procurori, miliţieni, dar şi preoţi din Focşani. Este vorba despre procurori Nicolae Boştiog şi Santa Atilla, preoţii Ionel Ene şi Petre Petre, fostul miliţian Didi Băjenaru, dar şi Marian Bobocea,fostul şef OPC, care a murit în această vară.

Distincţiile vor fi acordate în luna decembrie, în cadrul unei şedinţe a Consiliului Local.

Doi dintre participanţii activi la Revoluţia din Decembrie 1989 de la Focşani, care au refuzat să primească certificat de revoluţionari, spun că nu au fost luaţi în seamă adevăraţii luptători de atunci.

„Mă numesc Laurenţiu Barbu şi vreau să dau o replică conducerii ruşinoase a Primăriei din Focşani pentru felul în care premiază nişte infiltraţi într-o organizaţie ca fiind de revoluţionari şi nu ia în seamă adevăraţii oameni care şi-au asumat riscurile să conducă judeţul Vrancea imediat după Revoluţie. Aceea a fost singura acţiune revoluţionară din Vrancea, iar ei sunt într-o listă a CFSN (Consiliul Frontului Salvării Naţionale) pe care o are Consiliul Judeţean şi Primăria municipiului Focşani. O listă care reprezintă începutul democraţiei în Vrancea. Un punct de care au depins apoi toţi trecătorii conducători ai judeţului.  Restul pe care îi vedem acum în poza asta sunt nişte infiltraţi în o aşa numită asociaţie revoluţionară (eu doar pe 2 dintre ei i-am văzut pe acolo), oameni care beneficiază şi acum de la statul român de bani şi alte ajutoare, de ce? Pentru că au dat şpagă să intre în acea asociaţie de Revoluţionari şi să îşi ceară un certificat de revoluţionar?  Dar Liviu Ioan Stoiciu nu merită o plachetă de onoare? Dar eu şi alţii care am luat decizii atunci în primele zile, am semnat documente şi am mişcat judeţul acesta care se blocase pe 22 decembrie 1989 când toţi foştii comunişti au fugit, nu merităm nici o atenţie? Cine este acest primar care vrea să rescrie istoria? Cine este în conducerea acestei asociaţii de falşi revoluţionari care ia dreptul unora de a fi fost acolo? Ruşine, Primăria Focşani!”, spune Laurenţiu Barbu, participant activ la Revoluţie.

La rândul său, scriitorul Liviu Ioan Stoiciu, primul preşedinte al Consiliului Frontului Salvării Naţionale în Vrancea, a postat pe pagina de Facebook un comentariu în care îşi exprimă tristeţea faţă de ceea ce se întâmplă.

“Am refuzat să primesc certificat de revoluţionar (la fel a făcut Laurenţiu Barbu, care mi-a stat alături din 22 decembrie 1989, când se trăgea la Focşani şi în Vrancea „ca la Bucureşti” cu gloanţe adevărate; am fost luat pe sus în 22 decembrie 1989 de revoluţionari şi instalat preşedinte de judeţ, venisem în Piaţa Unirii în fruntea unei coloane uriaşe de manifestanţi din cartierul Sud, unde era platforma industrială a municipiului; lumea auzise de mine de la Radio Europa Liberă, fusesem „oaia neagră” a regimului Ceauşescu, pus la index de Securitate; am stat 73 de zile pe baricadele postcomuniste vrâncene, în 5 martie 1990 m-am retras, după ce FSN s-a transformat în partid), motiv să fiu şters din istoria revoluţiei vrâncene de actualele autorităţi rămase fără memorie (au trecut aproape 30 de ani, nimica toată pentru profitori)... Nu pot decât să surâd, trist. Îmi e ruşine. Altfel, nu mă interesează nici o „plachetă de onoare ca revoluţionar”. Dar istoria vrânceană ar trebui să respecte adevărul. Mi-am făcut atunci o datorie de conştiinţă, m-am iluzionat că sunt şi eu un „revoluţionar paşoptist” şi acceptam să fiu împuşcat (au murit şi la Focşani doi nevinovaţi atunci, în decembrie 1989, când Armata preluase puterea, crezându-se că sunt terorişti).P.S.Dacă întrebi pe oricare dintre cei din lista de revoluţionari a Primăriei Focşani: când a început mişcarea anti comunistă în Vrancea? Nu o să ştie să răspundă, pentru că nu ştiu, pentru că lucrau în partea cealaltă a baricadei! Aveau frigiderele pline şi ne spionau pe noi, care mai ascultam Europa Liberă prin toaleta Bibliotecii Judeţene Duiliu Zamfirescu!”