Cum a stârpit Ion Ghica raiul piraţilor de pe Insula Samos. Puterile Europei l-au numit la unison „comoară diplomatică“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Ion Ghica a fost una dintre personalităţile româneşti marcante din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. A primit din partea marilor puteri ale Europei o misiune considerată imposibilă, stârpirea pirateriei pe Marea Egee, pe care a reuşit s-o îndeplinească.

A fost academician, diplomat, matematician, om politic, scriitor, economist, membru şi preşedinte al Societăţii Academice Române, prim-ministru al României de două ori, preşedintele Academiei Române de patru ori.

Este vorba despre Ion Ghica (1816-1897), una dintre figurile marcante ale secolului al XIX-lea, care a copilărit o bună perioadă de timp la Focşani, unde tatăl său era ispravnic.

Şi-a făcut studiile la Paris, după moda epocii practicată în familiile înstărite, unde i-a avut colegi pe Alexandru Ioan Cuza şi Vasile Alecsandri, cu acesta din urmă legându-se o prietenie care a durat toată viaţa.

În calitatea sa de om politic s-a aflat la 1848 printre fruntaşii revoluţiei muntene. Guvernul provizoriu de atunci i-a dat o misiune diplomatică la Constantinopol.

image

Îmoprejurările interne au făcut ca revoluţia să fie înăbuşită, iar principalele căpetenii, în frunte cu Nicolae Bălcescu, să fie arestate. Prin urmare, Ion Ghica a primit interdicţia de a reveni în ţară, rămânând  o vreme în exil.

Ulterior, în 1853, la propunerea ambasadorilor Angliei, lordul Redcliffe, şi al Franţei, generalul Baraguaj d'Hilliers, dar şi a diplomatului turc Reşid Paşa, Ion Ghica a fost numit guvernator al insulei Samos, din Marea Egee, stăpânită pe atunci de Turcia. De numele insulei se leagă mare parte din activitatea marelui matematician şi filozof grec Pitagora, care s-a născut pe insulă, dar şi a istoricului grec Herodot, care a trăit o vreme pe acestă insulă.

A stârpit pirateria

Misiunea sa era de a stârpi pirateria din arhipelag, care provoca mari pierderi navolor englezeşti şi franceze care transportau atât alimente, cât şi muniţie armatelor aliate care luptau în Crimeea.

Într-o scrisoare către bunul său prieten, Vasile Alecsandri, acesta povestea împrejurările în care s-a produs această numire, pe care a acceptat-o doar ca să-şi aducă contribuţia la câştigarea războiului de către aliaţi şi eliberarea Principatelor Române.

“Iată o poziţie unde ne poţi fi de mare folos. Viitorul ţării dumitale depinde de soarta acestui război. Lupta cu Rusia astăzi nu este numai în Principate, ea este în Tesalia, Epir, în Arhipelag, ca şi în Valahia şi Moldova”, i-a spus lordul Redcliffe lui Ghica, după cum reiese din scrisoarea către Alecsandri.

Deşi iniţial numirea ca guvernator de Samos era doar pentru trei luni, prinţul Ghica avea să rămână pe insulă nu mai puţin de patru ani şi jumătate.

Ca şi guvernator de Samos a avut de întâmpinat multe dificultăţi.

image
“La toată această acţiune de stârpire a pirateriei, Ghica a luat parte direct, riscându-şi nu o dată viaţa, dând dovada unei mari energii, sânge rece şi curaj, impresionându-şi jandarmii în subordine, precum şi pe consulii unor puteri străine acreditaţi în capitala Samosului. În scurtă vreme, guvernatorul se putea lăuda în corespondenţa cu oficialii din Constantinopol că pirateria a dispărut şi că regiunea e pacificată”, se menţionează în volumul "Ion Ghica", scris de D. Păcuraru.

În fapt, potrivit propriilor mărturisiri, mare parte din piraţi erau luptători pentru eliberarea de sub turci a insulelor greceşti. Iar Ion Ghica, cu abilitatea sa de diplomat, a reuşit de multe ori să-i stăpânească atunci când se răzvrăteau, convingându-i că acţiunile lor, de altfel patriotice în intenţie, ar fi fost sortite eşecului, cu consecinţe dezastruoase pentru locuitorii din insule, confruntaţi cu represaliile turceşti.

2

Pe lângă distrugerea pirateriei, Ion Ghica a întreprins şi o activitate administrativă, culturală, economică, pentru ridicarea nivelului civilizaţiei insulei, ridicând un gimnaziu purtând numele lui Pitagora.

Primul care a dat legi de ocrotire a operelor de artă antice

În timpul guvernării sale, s-au iniţiat construcţii de şosele, s-a intensificat navigaţia, s-au luat măsuri pentru dezvoltarea plantaţiilor de măslini şi migdali şi s-a introdus în Samos şi prima lege pentru ocrotirea operelor de artă ale antichităţi, începându-se primele săpături cu caracter arheologic. Practic, până la el autorităţile au manifestat dezinteres faţă de monumentele vechi, iar legea sublinia necesitatea păstrării lor, devenind proprietate publică a Samosului.

Ca răsplată pentru activitatea sa, sultanul i-a atribuit titlul de bei de Samos, oferindu-i şi o audienţă personală de felicitare.

Bustul său de marmură este păstrat şi astăzi în sala festivă a primăriei oraşului Vaty, unde a locuit cel mai mult pe insulă Grigore Ghica.

Populaţia din Samos l-a regretat pe Ghica atunci când a decis să renunţe la funcţia de guvernator, considrând că s-a pierdut o „comoară diplomatică". “Plecarea dvs. din Samos devine din zi în zi mai regretabilă şi chiar şi cei mai potrivnici îşi amintesc astăzi cu un suspin de fericita dvs. şedere în această ţară”, i-a scris consulul englez din Samos după trei ani de la plecarea din insulă a prinţului Ghica.

Câţiva ani mai târziu, după complotul asupra domnitorului Al. I Cuza, îl regăsim pe Ion Ghica în calitate de prim-ministru, chiar în două rânduri, eşecurile guvernării făcându-l să renunţe la politică şi să se consacre vieţii ştiinţifice.

A mai fost director general al teatrelor,  membru şi preşedinte al Societăţii Academice Române, ambasador la Londra. Ultimii ani din viaţă i-a petrecut scriind pentru reviste literare. A murit în 1897, la vârsta de 81 de ani.

Focşani



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite