De-a râsu`- plânsu`… Perle şi drame

“Satul de unde izvorăşte Dunărea este Germania din Munţii Pădurea Neagră”, pentru că “hidrocentralele depind de vânt şi de prelucrarea lemnului” iar în  “agicultura pt. că cad precipitaţi” … Nu ştiu dacă să râd sau să plâng, să vă amuz sau să plângem împreună. Propoziţiile de mai sus nu le pot numi perle de la simularea probei scrise la alegere – Bacalaureat 2014, ci adevărate drame.

Drame pe verticală şi pe orizontală, spaţiale, temporale, în toate şi dinspre toate direcţiile.

Am terminat de corectat pachetele de lucrări. Este adevărat că nu au fost cele din centrele “teoretice şi deştepte”, ci cele din centrele “tehnico-teoretice-mixte şi de supravieţuire” ale sistemului educativ în continuă schimbare şi “supremă evoluţie”. Evident că societatea nu se mai îndreaptă spre uniformizare socială şi alfabetizare, ci dimpotrivă.

Cum poate fi admis un elev în ciclul gimnazial fără ca acesta să ştie să scrie? Prin toleranţă şi pentru că învăţământul este de 10 clase obligatorii. Păi cum să-l ţii prea mult în clasa a IV-a repetent? Îngroaşă rândurile şi depăşeşte vârsta copilăriei.

Cum poate fi admis un elev în ciclul liceal fără ca acesta să ştie să scrie în ciclul gimnazial? Simplu! Printr-un sistem de admitere defectuos, toleranţă şi lipsa spaţiului pentru repetenţi.

Aşa ajunge la liceu un elev, chiar şi fără să fie capabil să deschidă un dicţionar al limbii române sau să facă diferenţa dintre “apă”, “lemn” sau „vânt”: “frecvenţa mult mai mare a hidrocentralelor în zona montană se datorează surselor de lemn şi de prelucrare a lemnului din zonă” sau “hidrocentralele sunt mult mai frecvente la munte pentru că bate vântul mai tare, sunt toxice”…

Prin 2007-2008, dacă îmi amintesc bine, constatam că evaluez lucrări ale unor studenţi ce erau departe de a şti să scrie corect româneşte. A fost prima dată când mi-am pus întrebarea încotro va merge societatea românească, dacă cei ce voiau diploma de licenţă în economie nu ştiau nici măcar ramurile economiei, iar industria construcţiilor de maşini se limita doar la “reno” sau “pejo”. Încă nu-mi dispăruse definitiv optimismul în ceea ce priveşte generaţiile de liceeni. În prezent, îmi refac gândurile.

Dar ce importanţă mai are geografia pe lângă atâtea ore de limba română şi matematică sau fizică? Păi de ce trebuie să mai învăţăm geografie, că şi aşa, graţie reformelor “reformate” se mai studiază doar o oră pe săptămână şi la Bacalaureat mai contează ca probă doar pentru filiera teoretică şi vocaţională. Restul nu mai trebuie să ştie de ce respiră aer şi nu acid, de ce unii mai stăm  şi cu picioarele pe pământ, iar alţii cu capetele în nori, de ce la New York este mereu mai devreme şi la Tokyo mereu mai târziu, de ce se prăbuşesc avioanele sau care ar mai fi  diferenţa dintre “temperaturi ridicate” şi “temperaturi elevate”: “Clima Norvegiei este mai elevată decât clima Greciei”. Aşa o fi…

Ce “importanţă” mai are geografia când de fapt viitorii oameni ai ţării “ştiu foarte bine” să facă diferenţa dintre un tip sau formă de relief şi un etaj forestier: “în unitatea marcată pe hartă cu litera E se găsesc înălţimi mari şi un relief predominant de păduri de conifere” sau între o treaptă de relief şi un etaj climatic: „în zona de munte pe hartă cu litera E este clima că cad precipitaţii”. Nu este oare evident că unora chiar le este lene să gândească la ceea ce scriu pe lucrare?

Ce importanţă mai are geografia când este atât de uşor să te plimbi prin toată lumea, cu GPS-ul, cu autocarul, cu avionul sau cu alte mijloace, pentru că pe hartă oricum “scrie tot” şi nu mai trebuie să se confunde Slovenia cu Slovacia şi nici nu mai este nevoie să se inventeze vecini ai Republicii Moldova. Mai este nevoie oare să afirmăm că Germania este doar un amărât de sat? NU!

Turismul este dezvoltat pentru că vrem noi, iar in Spania “mulţi turişti frecventează statul datorită căpşunilor, iar alţi oameni prin prisma faptului împlinit au rămas acolo”.

Frumoasă mi-e ţara străveche, dar pe mâna cui rămâne?

Societatea va fi probabil împărţită în genii native, genii susţinute, oameni normali şi alte specii. La categoria alte specii, pot fi făcute clasificări pe familii şi alte încrengături, fie de sus în jos, ori de jos în sus, în funcţie de spiţă.  Totul este oricum de-andoaselea, pe verticală, pe orizontală şi în toate direcţiile.

“Frumoasă mi-e ţara străveche,
Întinsă pe munţi şi pe văi,
Cu fete cu flori la ureche,
Cu mândri şi ageri flăcăi!
Frumoasă mi-e ţara cea nouă,
Când râde cu râs tineresc,
Cum râde grădina când plouă
Şi florile când înfloresc.” (Otilia Cazimir – Ţara mea)

Conform “viitorilor” absolvenţi, schimbările ce au avut loc după anul 1990 în structura socio-profesională a populaţiei s-au produs datorită faptului că: “lucrul manual a fost înlocuit cu maşini şi utilaje”; “s-au produs pentru că Delta Dunării a avut de suferit la nivel de ecosistem, iar Marea Neagră a început să ocupe zone de uscat apropiindu-se de ţărm”; “pentru că s-au desfiinţat mai multe spitale ceea ce a dus la intrarea mai multor persoane în şomaj”; “a intrat la guvernare un partid democrativ”; „oamenii nu au mai muncit la ceapeuri, nu au mai muncit cu normă” etc.

Din şcoală şi prin şcoală, datorită multor defecte ireparabile, ajung la liceu tineri care nu ştiu să scrie corect, nu ştiu să gândească firesc şi continuă să se complacă în această situaţie cu speranţa în norocul promovării bacalaureatului.

Este inadmisibil, iar situaţia se va agrava atât timp cât şcolile vor fi finanţate în viitor “per capita”, clasele vor fi cu 30 de elevi şi teoretizarea va domina în continuare. Avem voie să ne adaptăm, nimeni nu ne interzice, dar în limitele bugetare impuse.

Nu ai elevi suficienţi înmatriculaţi în şcoală? Nu vor fi alocaţi bani mai mulţi şi mai departe nu mai are rost să mai continui. Logica e la vedere.

P.S. Cineva spunea astăzi că presa inventează tot felul de perle pentru că nu citează sursa. Eu nu sunt presa şi sursa sunt EU, în calitate de observator direct. Ar trebui să încetăm să ne mai minţim că toate sunt bune şi frumoase şi să încercăm cu toţii să schimbăm ceva!