Focşani

articolul anterior articolul urmator

De ce nu era iubit de popor Mihai Viteazul, domnitorul care şi-a angajat mercenari străini şi a făcut averi uriaşe

75
4 May 2015 02:40:35
Autor: Borcea Stefan
Mihai Viteazul, la intrarea în Alba Iulia-1 noiembrie 1599
Mihai Viteazul, la intrarea în Alba Iulia-1 noiembrie 1599

Campaniile militare ale domnitorului împotriva otomanilor, încununate de succes, nu i-au încălzit cu nimic pe „rumâni”, aşa cum erau numiţi ţăranii ajunşi din ce în ce mai săraci, pe care Mihai Vizeazul i-a legat de glie, favorizând boierii.

Marele domnitor Mihai Viteazul, numit de creştinii din Balcani drept „steaua lor răsăriteană”, sau eliberatorul, datorită campaniilor sale militare de succes, a fost un domnitor nu foarte iubit de popor. Şi asta nu datorită averii sale imense, obţinute într-un timp foarte scurt, din comerţul cu vite şi cu giuvaieruri, ci a eforturilor sale de înzestrare a armatei, cu costuri imense pentru  norodul din ce în ce mai sărăcit.

La sfârşitul secolului al XVI-lea, războaiele nu se mai duceau doar cu săbii şi armate formate în majoritate din ţărani, ci apăruseră tehnici moderne, respectiv puşti şi tunuri de precizie, iar soldaţii erau adevăraţi profesionişti, sau mercenari, cum se mai numeau ei, plătiţi să ştie să mânuiască bine armele de foc.

Armată de mercenari

Din acest motiv, Mihai Viteazul şi-a dorit să fie în rând cu lumea civilizată, iar acest lucru a presupus costuri care s-au repercutat asupra stării ţăranilor, din ce în ce mai sărăciţi.

„Mihai Viteazul şi-a purtat războaiele cu boierii din jurul lui, cu cetele pe care aceşti boieri le-au putut aduna de pe anumite moşii, cu câţiva răzeşi, dar mai cu seamă, din păcate, cu lefegii străini, iar aceştia costau scump. Avem păstrate toate statele de plată, ştim exact cine au fost. Ştim câţi mercenari sârbi, albanezi, unguri sau secui a avut Mihai Viteazul”, scrie istoricul Neagu Djuvara în lucrarea „O scurtă istorie a românilor povestită celor tineri”.

Pe de altă parte, cruciadele duse de acesta împotriva Imperiului Otoman au apărut şi pe un fond destul de apăsător prin care trecea poporul din Moldova şi Muntenia, din ce în ce mai asuprit de turci, prin birurile împovărătoare stabilite de sultanul unui imperiu aflat la rândul său în decădere economică.

Oamenii munceau numai să plătească impozite la „Înalta Poartă”, fără să le mai rămână ceva din recolte, fapt pentru care, căutând o protecţie,  ţăranii liberi preferă să devină dependenţi de marii boieri.

„Legătura” lui Mihai Viteazul

Situaţia ţăranilor s-a înrăutăţit şi mai mult la sfârşitul anilor 1595, prin aplicarea unei legi care a creat controversă, numită „Legătura” lui Mihai Viteazul, prin care „rumânii” erau legaţi de glie, care nu schimbă situaţia economică a acestora, ci doar consfinţea din punct de vedere juridic o stare deja existentă.

Practic, ţăranii nu mai puteau să fugă de pe o moşie pe alta, ci erau nevoiţi să rămână acolo unde erau deja, interzicându-li-se să-şi mai caute alţi stăpâni. Era o lege care servea intereselor boierilor, aceştia folosind-o din plin pentru a-şi instaura un regim puternic, bazat pe acumularea de averi.

Cred că trebuie judecat în contextul epocii şi ţinând cont de ansamblul acţiunilor lui. A legat ţăranii de glie, dar a ţinut şi piept turcilor. A  impus dări mai mari pentru a-şi întreţine armata, dar stăpânind pentru scurt timp şi Tara Românească, şi Transilvania, şi Moldova a creat un precedent pe care mai târziu alţii l-au folosit ca simbol al unităţii”, susţine profesorul de istorie Gabriela Obodariu, de la Colegiul Naţional „Al. I. Cuza” din Focşani.

Scos la lumină de Nicolae Bălcescu

Stilul dictatorial al lui Mihai Viteazul şi măsurile lui antipopulare au dus la crearea unei puternici frământări în rândul ţărănimii, care s-a revoltat sub diverse forme, plecând de la nesupunere şi până la alcătuirea de cete de haiduci. Istoricii spun că este foarte posibil ca această stare de tulburare internă, din anul 1600, să grăbească,  într-un fel sau altul, sfârşitul său.

Probabil că din această cauză, timp de peste două secole, figura lui Mihai Viteazul nu a fost una pozitivă în istoriografia românească, rolul său important pe care l-a jucat în istorie,m de unificator al românilor,  este descoperit de istoricul Nicola Bălcescu, în lucrarea „Românii supt Mihai-Voievod Viteazul”.

Unirea celor trei provincii româneşti,  Ţara Românească, Ardealul şi Moldova, înfăptuită de Mihai Viteazul, rămâne, în ciuda, dorinţelor de preamărire a domnitorului, unul dintre cele mai importante etape din istoria României.

„Abia în secolul XIX  se pun bazele mitului său de unificator, dar asta nu-i scade din valoarea acţiunilor sale. Cred că e bine să nu încercăm să-l privim pe Mihai Viteazul prin prisma valorilor contemporane şi să fim mai îngăduitori cu el analizând şi epoca în care domneşte. În acelaşi timp nu e bine nici să-i inventăm calităţi doar pentru a susţine mitul unităţii”, mai susţine profesorulfocşănean Gabriela Obodariu.

Vă mai recomandăm:

Mihai Viteazul, vizionar sau doar un mercenar dornic de căpătuială? Domnitorul a plătit o sumă uriaşă pentru a urca pe tronul Valahiei

Caracterul aventurier al lui Mihai Viteazul este evidenţiat, de istoricii care susţin că domnitorul a urmărit propriile scopuri de preamărire, prin originile sale incerte, modul în care a ajuns pe tron şi a purtat unele lupte. Cu toate acestea, Mihai Viteazul rămâne în istorie ca domnitorul care a realizat prima unire a provincilor româneşti.

Cât de viteaz a fost Mihai Viteazul? Zece lucruri pe care nu le ştiai despre el. Adevăr sau mit: copii nelegitimi, poveşti de amor, căsătoria din interes

Mihai Viteazul, primul domnitor care a reuşit să unească cele trei provincii româneşti, a trăit între 1558 şi 1601. Domnitorul a avut un caracter dârz şi şi-a folosit de toate mijloacele, inclusiv de cuceririle amoroase, pentru a-şi duce la îndeplinire năzuinţele.

Lupta de la Oraşul de Floci. Cum a apărat Mihai Viteazul de furia hoardelor turceşti cetatea în care s-a născut

Hrisoavele vremii pun campania purtată de Mihai Viteazul împotriva otomanilor pe seama unei întâmplări uluitoare. În toamna anului 1594, creditorii fostului domn al Moldovei cărora voievodul trebuie să le plătească debitul pe care îl avea.

 Castelul uitat al lui Mihai Viteazul

La începutul anului 1601, Mihai Viteazul a devenit stăpânitorul ereditar al castelului Kinsberg (Kynsburg, Kinspurg, Künigsberg), numit astăzi Zamek Grodno, situat în localitatea Zagórze Śląskie din Silezia (Polonia). Cu toate că momentul stăpânirii lui Mihai Viteazul nu este ignorat de promotorii turistici şi de responsabilii castelului, acesta este, în continuare, aproape necunoscut publicului român.

Povestea de iubire pe care a trăit-o Mihai Viteazul la Alba Iulia

Mihai Viteazul, voievodul care a reuşit prima unire a Ţărilor Române în anul 1599 a trăit o intensă poveste de dragoste în perioada cât a stat la Alba Iulia. Deşi era căsătorit, Mihai Viteazul s-a îndrăgostit de Velica, una din fiicele logofătului Ioan Norocea.


 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

75 Comentarii

Kelemen Adrian Emil
4.05.2015, 03:34:50

Cata minte-ti trebuie sa nu realizezi ca Mihai Viteazul era un exponent al unei paturi conducatoare in care "sufletele' iobagii satelor lui nu erau priviti ca facand parte dintr-un popor, natiunea fiind necunoscuta in timpurile lui .N-a unificat nimic ci a cucerit tari straine din punct de vedere istoric.Germania avea 1000 de marci care se bateau intre ele de le zburau penele si in tarile valahe nu era vreo alta situatie.Faptul ca viteazul a fost omorat de cativa mercenari flamanzi(60 de oameni ) intr-o tabara militara de 25,000 de osteni spune totul.Ce putea sa gandeasca iobagii care-i carau tunurile si merindele in timp care sotiile lor erau tavalite de alti militari si granele distruse pe campii?Trebuie sa fi ignorant sa crezi basmele comunistilor si filmele mincinoase istorice cand in acele timpuri alte obiceiuri existau si a crede asa ceva nu este cu nimic patriotic si inaltator.Sa fi patriot nu trebuie sa crezi minciuni ci a-si faci treaba cetateneasca cu onestitate si spre binele public si nu sa te bati cu caramida-n piept in special cand nu faci altceva.

+6 (48 voturi)
Vasile Naftuli
4.05.2015, 08:47:46

Popoarele, în cazul de față cel romăn, nu trebuie sa mai aibă propriile modele în care să creadă pe timp îndelungat; vor fi „create” modele ieftine gen adi minune, zăvoranca, în număr mare care să indeparteze populația de adevăratele probleme sociale. DemoNcrație.

+7 (21 voturi)
Florin Georgescu
4.05.2015, 09:36:48

Sunt lucruri cunoscute,nu-i nimic nou. Dar la personalitatile noastre trb. sa le evidentiem calitatile .Nu sa evitam sa spunem ca au avut si defecte,dar sa le scoatem in evidenta doar partea buna. Nimeni nu e perfect si nimeni nu a facut doar bine.Regii,conducatorii ,imparatii ramasi in istorie au facut doar fapte bune ???

+9 (13 voturi)
gogu58
4.05.2015, 09:50:03

Ai lor da, ai nostri nu....

+7 (9 voturi)
Eugen Sfichi
4.05.2015, 12:02:05

De unde aţi scos că Mihai Vodă nu ar fi fost iubit de români? Citatele nu suţin şopârlele pe care le strecuraţi. Ajungeţi la exprimări ciudate ca aceasta: „Unirea celor trei provincii româneşti, Ţara Românească, Ardealul şi Moldova, înfăptuită de Mihai Viteazul, RĂMÂNE, ÎN CIUDA, DORINŢELOR DE PREAMĂRIRE a domnitorului, unul dintre cele mai importante etape din istoria României.” Păi, Unirea amintită, acest moment istoric de referinţă, înseamnă tocmai preamărirea Domnului nostru pe care i-au adus-o şi contemporanii şi i-o aduce şi posteritatea. Voi după care logică funcţionaţi? Românii ardeleni s-au bucurat teribil că au în sfârşit un Vodă din neamul lor şi iată ce scrie sasul Mathias Miles în cronica „Siebenbürgischer Würg-Engel”: „din închipuirea visătoare că, având de acum înainte un principe din sângele lor, trebuiau și ei, mojicii, valahii, să-i stăpânească pe nobili”. Siebenbürgen este denumirea nemţească a Transilvaniei. Iată ce mai spune acelaşi cronicar transilvănean: „De îndată ce s-a răspândit în țară zvonul despre victoria lui Mihai, numaidecât valahii din țara noastră s-au adunat și au atacat în taină și public moșiile și curțile nobililor și au ucis mulți dintre stăpânii lor, ca pe Francisc Tekei, comitele Turdei, Ladislau Boronkai și mulți alții.” Acestea sunt actele de haiducie din timpul său şi nu cele sugerate în articol. De fapt haiducii au intrat în oastea lui Mihai, Baba Novac a fost unul dintre ei, altul a fost cel cântat de legende ca popa Stoica din Stoiceşti, cel care ţinea slujba în biserică şi pe urmă pleca în fruntea sătenilor să atace soldaţii turci răspândiţi prin Muntenia după invazia lui Sinan Paşa. Popa Stoica a ajuns unul dintre căpitanii lui Mihai. Vorbiţi voi despre „stilul dictatorial al lui Mihai Viteazul”? Haideţi să vedem cine îl considera tiran. Ne-o spune tot cronicarul sas din Transilvania, Mathias Miles: „Ștefan Báthory, fratele cardinalului, și Ladislau Gyulaffi, pe care principele îi lăsase în urma sa la Alba Iulia, auzind de înfrângere, au ezitat și ei să păstreze capitala prin rezistență; de aceea Báthory a fugit la Șimleu, Gyulaffi la Chioar, pentru a sta acolo, în afara țării de teama tiraniei voievodului.” Îl considera tiran nobilimea din Ardeal care i-a împilat pe românii cei din acelaşi neam cu noul Domn. Să vedem cum este descrisă intrarea lui Mihai Vodă în Alba Iulia de către flamadul Hieronymus Ortelius, contemporan cu evenimentul: „După această victorie de la Şelimbăr, menţionatul voievod s-a îndreptat cu valahii săi spre Alba Iulia, venind în întâmpinarea sa, distanţă de o milă, un cortegiu măreţ, cu conducerea şi locuitorii oraşului, primindu-l cu mare reverenţă şi însoţindu-l la Alba Iulia. Acolo, ca şi în toate oraşele au răsunat salve de bucurie ca semn special al victoriei“ Flamandul nu era nobil transilvănean şi nu avea nici interese politice sau economice în zonă. Să ne depărtăm geografic ca să aflăm ce scria despre Domnul nostru un contemporan de-al său englez, Richard Knolleas: „Voievodul Mihai începu să se preocupe profund de propria sa stare.Şi cum era un bărbat de un înalt spirit şi nu mai puţin zel faţă de ţara sa, suferind să-şi vadă zilnic oprimaţi supuşii tot mai mult şi mai mult de turcii neruşinaţi, el convoacă o adunare a tuturor stărilor Valahiei, pentru a se sfătui cu ele ce ar fi mai bine de făcut pentru a remedia un rău atât de mare, precum şi pentru a preveni un rău şi mai mare nu fără un motiv de teamă. La această adunare s-a căzut de acord, prin consimţământul tuturor, să se unească mai degrabă cu împăratul şi alţi principi creştini (aşa cum o ceruseră adesea cu hotărâre), decât să îndure în continuare jugul greu al dominaţiei turceşti şi al sclaviei“ Şi aşa a juns Mihai Vodă să facă Unirea celor 3 provincii româneşti sub aceeaşi stemă. Biserica înălţată de el la Alba Iulia, care a fost şi catedrală mitropolitană a românilor ardeleni, a fost dărâmată de asasinul său, generalul Basta. A fost primul act de „guvernare” în Ardeal al lui Basta. Mihai se pregătea pt recuperea tuturor provinciilor româneşti pe care le unise şi îşi trimise oastea lui înainte, el rămânând printre soldaţi străini. Aici a greşit şi aşa a fost posibilă asasinarea sa. „Şi căzu trupul lui frumos ca un copaci, pentru că nu ştiuse, nici să împrilejise sabia lui cea iute în mâna lui cea vitează. Şi-i rămase trupul gol în pulbere aruncat, că aşa au lucrat pizma încă din începutul lumii. Că pizma au pierdut pe mulţi bărbaţi fără de vină ca şi acesta.” Spune cu jale cronicarul muntean.

+6 (18 voturi)

Vezi toate comentariile (75)