De unde provine expresia „Fata Morgana”. Fenomenul natural misterios a fost semnalat prima dată în Evul Mediu

0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO: Flickr
FOTO: Flickr

Expresia este des uzitată şi are destule sensuri în limbajul comun. Pentru italieni, Fata Morgana are o semnificaţie aparte.

"Fata Morgana" este o expresie italienească, provenită din perioada Evului Mediu, când oamenii încercau să-şi explice unele fenomene din natură. Se spune că în basmele populare italiene fata morgana este un echivalent al zânelor din basmele românilor, adică "Zâna Morgana", malefică, cu puteri vrăjitoreşti.

De altfel, după unii lingvişti, cuvântul morgana este compus din “mor”, care înseamnă “mare” şi “gane” – “născut”, adică “născută din mare”. Totuşi, pentru cei mai mulţi specialişti, cuvântul provine din francezul "mirage", care la rândul său provine din latinul "mirare", care înseamnă "a părea".

Aşa se explică ştiinţific că “Fata Morgana” este un nume dat unui fenomen optic generat de devierea razelor de lumină la trecerea prin straturi de aer care au temperaturi diferite. Practic, densitatea aerului cald este mai mică decât a celui rece, fapt care produce o iluzie optică. Oamenii de ştiinţă susţin că astfel de imagini, care de fapt nu corespund realităţii, se produc în câteva regiuni, din Marea Baltică, în regiunile polare, în zona Marilor Lacuri din Statele Unite ale Americii, în Deşertul Sahara, în Defileul Fantomelor, din Munţii Atlas, din Algeria.

Fenomenul a fost semnalat pentru prima dată în Evul Mediu, de către marinarii care străbăteau Marea Mediterană şi care susţineau că au văzut castele fantastice prin ceaţa din Strâmtoarea Messina. Ei atribuiau acest lucru "Zânei Morgana", care avea putere asupra mării, valurilor şi vânturilor.

În 1818, exploratorul britanic John Ross, care era şi amiralul Marinei Britanice, a intrat în Lancaster Sound în timp ce căuta Pasajul Nord-Vest. Acesta a văzut un lanţ de munţi blocând trecerea  şi a decis să nu mai navigheze. Ross a numit atunci ceea ce văzuse “gama Munţilor Croker”, dar o expediţie ulterioară a arătat că aşa ceva nu există. Acest lucru l-a costat reputaţia şi chiar cariera, pentru că în realitate a fost doar o iluzie optică, după cum s-a dovedit mai târziu, când alţi exploratori au descoperit acelaşi miraj.

În ,,Dicţionarul de cuvinte, expresii, citate celebre” al lui I. Berg, expresia este explicată prin echivalentul "Zâna Morgana”, personaj din vechile povestiri italieneşti, căruia i se atribuiau felurite vrăji. Sensul expresiei e legat de mirajul atmosferic care se produce la răsăritul soarelui în văzduhul limpede al Calabriei din sudul Italiei. Printr-un interesant fenomen de refracţie, în care marea joacă fenomen de oglindă, se proiectează pe umbra din aer lăsată de munţii Messinei oameni, animale, arbori şi alte imagini de pe coastă, în proporţii bineînţeles gigantice şi aureolate de diverse culori. E un spectacol grandios şi impresionant, uşor de explicat din punct de vedere ştiinţific, dar pe care poporul calabrez (...) îl saluta uluit şi înspăimântat cu strigăte de <<Fata morgana!>>. Cuvintele au trecut în vorbirea comună şi în literatură, desemnând o apariţie înşelătoare”.

Expresia "Fata Morgana" s-a păstrat până astăzi, în limbajul comun are sensul de “apariţie înşelătoare”, “iluzie trecătoare”, “amăgire”, “nălucire”, “vis înşelător”.


 

Focşani



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite