De la statul naţional unitar la o Românie baronială

Incredibil ce se întâmplă astăzi cu această ţară numită România, cu teritoriile ei! După ce în trecutul îndepărtat au fost călcate în picioare de popoarele migratoare, de cele trei imperii vecine hrăpăreţe şi opresoare, iar în trecutul apropiat de către o dictatură politică paralizantă,  jumătate de secol, în prezent  această ţară, numită România, este în situaţia de a fi îngenunchiată de o clică de nesătui numiţi preşedinţi de consilii judeţene.

Este în pericol să facă trecerea de la statul naţional unitar la statul feudal baronial. Acest lucru se întâmplă pentru că USL (de fapt PSD) este ca o cavalerie de huni care vine, vine, vine, calcă totul în picioare!

Câtă meschinărie, câtă ipocrizie, câtă parşivenie politică! Un guvern  condus de un prim-ministru care are în spate o susţinere parlamentară de, cică, 70 la sută în parlament, îşi asumă răspunderea pe o lege nedemocratică a descentralizării administrative.

De regulă, când un guvern forţează o asemenea decizie, fie că are în faţă o opoziţie puternică şi ţine morţiş să pună în aplicare o astfel de lege, fie că este presat din interior să-şi atingă un astfel de obiectiv pentru a da satisfacţie intereselor de partid, nu ale populaţiei.

Ne aflăm în faţa celei de-a doua situaţii. Baronii nu mai au răbdare, vor mai multă putere, mai multe resurse! Ei sapă la temeliile unei ţări care nu-şi găseşte încă busola şi ne fac tot mai mult să ne îndoim că în decembrie 1989 ar fi avut loc vreo schimbare în destinul românilor.

Oricum, românii simt în rău această schimbare. Au ajuns la o concluzie dezarmantă: comunismul a fost o mare minciună, democraţia este un mare neadevăr!

După ce, în campania electorală de la sfârşitul anului trecut, USL a promis, în mod mincinos şi din interese meschine, că va face o adevărată reformă administrativ- teritorială, în interesul cetăţeanului român, prin înfiinţarea de regiuni de dezvoltare capabile să gestioneze mai bine bugetul de stat, să atragă miliardele de euro din fondurile europene şi să reducă aparatul birocratic al instituţiilor administraţiei publice centrale şi judeţene care toacă fără rost miliarde de euro anual, acum avem de-a face cu un surogat de reformă.

Incredibil este faptul că această descentralizare, de fapt o feudalizare a ţării, este făcută nu ţinând seama de studiile, analizele şi avertismentele specialiştilor în domeniu, ci de către un prim-ministru gargaragiu şi plagiator, ajutat de o gaşcă de preşedinţi de consilii judeţene penali, semidocţi, fără nici o pregătire în domeniu.

Între un Dinu Păturică şi Tănase Scatiu din trecut şi aceşti vătafi de judeţe din zilele noastre nu este nici o diferenţă. La fel ca personajele din romanele lui Nicolae Filimon şi Duiliu Zamfirescu, baronii judeţeni sunt chintesenţa brutalităţii parvenitului în politică. Ei au imaginea bădăranului fălcos şi nesăţios care aşteaptă supuşenie din partea a tot ce mişcă în feuda lui.

Au pretenţia că scriu istoria ţării, când, în realitate, ei hăcuiesc ţara şi sânt departe, hăt, departe, de cei care au făurit Mica Unire, Independenţa, Marea Unire, în fapt România modernă, ca stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil, aşa cum prevede art. 1, alin. 1 din Constituţie.

În timp ce ţările din Uniunea Europeană fac adevărate reforme administrativ-teritoriale, cu folos pentru cetăţenii lor, al nostru guvern şi ai noştri baroni îndreaptă ţara nu spre viitor, ci spre trecut. Cu mulţi ani în urmă, am petrecut mai mult timp în Suedia, ţară cu o populaţie de 9 milioane de locuitori şi o suprafaţă dublă ca a României.

În timp ce ţara noastră are o administraţie stufoasă (2859 de comune, 320 de oraşe şi 103 municipii), Suedia are 21 de districte şi 290 de municipalităţi. Administraţia acestei ţări scandinave este suplă, dinamică, aproape de cetăţean. Să vedeţi acolo, domnilor baroni, ce înseamnă descentralizarea şi care este calitatea serviciilor publice şi a celor sociale de care beneficiază oamenii!

Dar exemplul cel mai elocvent este Polonia. De la 49 de voievodate înainte de 1989, în anii ’90 a ajuns la 16. Decidenţii polonezi (Seimul – parlamentul lor – şi guvernul) au tăiat în carne vie! Nu s-au împiedicat de mahării de la conducerea  voievodatelor şi i-au lăsat fără funcţie cât ai zice peşte.

Aş fi susţinut din toată inima proiectul ca şi la noi să intre în „pâine”, cât mai repede, cele 8 sau 9 regiuni de dezvoltare, cu toate atributele unei descentralizări cât mai extinse şi cu dispariţia unor verigi parazitare între regiune şi comună. Precum şi, bineînţeles, a unor baroneţi ahtiaţi după putere şi avere.

Ar fi fost de dorit ca guvernatorii acestor regiuni (sau cum se vor fi numind ei) să fie aleşi de toţi cetăţenii regiunii, nu doar de aleşii locali sau numiţi de Ponta personal, cum face cu prefecţii. Da de unde atâta democraţie! Am fi avut însă o luptă pe viaţă şi pe moarte, la vedere şi în subterane, între baroni, pentru păstrarea feudei pe care o râvnesc şi o stăpânesc ca pe propria moşie. Aşa gândesc ei: cu faţa la trecut.

Pun pariu că descentralizarea gândită de primul ministru mincinos şi plagiator, precum şi de vicepremierul şi baronii penali din jurul lui va da noi pinteni corupţiei, iar grosul banilor europeni – în numele cărora se face descentralizarea - vor rămâne tot în conturile Comisiei Europene.

Antecedente sunt: „cel mai cinstit guvern” (citat din Ponta) este cel mai hoţoman guvern. Baronii nu au nici un interes să pună cetăţenii pe primul loc. Asta-i o minciună! O manipulare! „Românii sunt creduli şi uşor de manipulat”, spunea un profesor ieşean, la Focşani, la împlinirea unui secol de la înfiinţarea Bibliotecii judeţene „Duiliu Zamfirescu”.

S-au obişnuit cu minciuna! La Referendumul din august trecut, vreo două milioane au fost mânaţi la vot – cu voia lor - ca turmele la păscut. S-au obişnuit cu sărăcia. După alegerile parlamentare din decembrie 2012 li s-a promis dreptate până la capăt. O altă minciună înghiţită pe burta goală. Acum au parte de noi taxe şi impozite (vreo 30 în plus), de tarife şi preţuri mai mari la utilităţi şi servicii publice.

Şi nu pot să nu-i dau dreptate ministrului Grapini de la IMM: „Orice guvern prost ştie să pună ţării taxe şi impozite, nu programe de măsuri”. Gura păcătosului adevăr grăieşte! Numai că madam ministru spunea acest adevăr în 2011, când era în opoziţie. La putere nu mai are grai. Cetăţeanul este supusul statului. Nu am văzut baroni care să ia apărarea contribuabilului. Or să-i sugereze lui Ponta că îi retrag sprijinul politic dacă nu ia din cârca oamenilor birurile pe care aceştia nu le mai pot duce.

Scriind aceste rânduri, mi-am adus aminte cu tristeţe de concluzia unui dictator feroce, din secolul trecut, care, în memoriile sale, a avut cinismul să aştearnă pe hârtie ceea ce constatase cât timp fusese lider fără nici o împotrivire din partea vreunui adversar. „Ce baftă pe conducătorii politici că oamenii nu gândesc…!”, cugeta el.

În fond, ajunsese „la butoane” pe cale democratică, iar ascensiunea lui spre puterea absolută a avut loc sub privirile unui popor paralizat de admiraţie şi încredere în noul lor Mesia.