Duhovnicul din Munţii Vrancei care i-a marcat pe preoţii Cleopa şi Justin Pârvu. „Este un arbore al Ortodoxiei româneşti“
0
Părintele Macarie, stareţul schitului Munteoru, este cel mai cunoscut duhovnic din zona de Sud-Est a României, pe care credincioşii îl consideră un sfânt.
De şapte ani, părintele Macarie Beşliu slujeşte la schitul Muntioru, după ce alţi 20 de ani a fost stareţ al Mănăstirii Poiana Mărului.
Pe vremea când slujea la Poiana Mărului, însuşi părintele Cleopa i-a sărutat mâna lui Macarie, zicându-i că este bucuros să vadă pe cel pe care Cuviosul Vasile l-a ales stareţ la mănăstirea lui.
De altfel, Macarie Beşliu este cel care în anul 2003 a pus la cale canonizarea Sfântului Vasile, dar şi călugărul care a văzut la Poiana Mărului „o lumină ieşind din crucea de lângă biserică, nici de foc, dar nici să zici că-i de aur, ci o lumină blânda care iradia cam la trei-patru metri, aşa, împrejurul crucii...", scrie în cartea sa Ciprian Voicilă, care i-a consacrat părintelui spaţii largi.
Despre părintele Macarie a avut cuvinte de laudă şi părintele Iustin Pârvu, numindu-l un arbore al Ortodoxiei româneşti.
“Părintele Macarie este un vlăstar şi un arbore al Ortodoxiei noastre româ¬neşti. Şi o pildă vie pentru lumea noas¬tră, atât de biruită de valurile ateis¬mu¬lui şi ale îndoielilor. Credinţa noas¬tră a fost mereu la răscruce de drumuri şi a apărat Apusul catolic, că¬zut astăzi în mâinile fărădelegilor”, potrivit duhovnicului Justin Pârvu.
Un sfânt
Cei care au stat în apropierea părintelui Macarie, vorbesc despre stareţ ca despre un sfânt. O femeie din Focşani mărturiseşte că părintele a vindecat-o atât pe ea, cât şi pe copilul verişoarei ei, grav bolnav.
„Eu am ajuns cu mulţi ani în urmă la părintele Macarie cu o problemă în ale cărei amănunte nu aş vrea să intru. Când am intrat în curte la părinte, am început să plâng. Apare părintele de la bucătărie şi-mi zice: „plângi cât vrei, lumea nu o să reuşeşti să o convingi prin plâns”. Deja părintele ştia ce vreau să îi spun şi ce problemă am fără să fi apucat să îi spun eu. Am început să îi povestesc de unde a plecat totul, dar părintele ştia mai bine. Cert este că m-a certat, mi-a zis să nu mai blestem spunându-mi că nu este bine şi că este păcat, mai adăugând că, fiind acuzat de o faptă nefăcută primeşti cunună de la îngeri. Pentru mine părintele este un izvor nesecat de apă vindecătoare”, spune Florica Mihai.
O altă femeie povesteşte că viaţa ei s-a schimbat după ce l-a cunoscut pe părintele Macarie. „Părintele Macarie nu este omul cuvintelor, el este omul trăirilor. În slujbă este luminos şi îi simţi rugăciunea. Când te întâlneşti cu părintele, parcă vede prin tine, el ştie încă dinainte de a fi în faţa lui care sunt frământările tale, iar, dacă ai parte să-l întâlneşti în momentele lui de bucurie, vei constata că te afli în faţa unui suflet de copil, vesel, bucuros, zburdalnic. Da, l-am văzut culegând bucuros ghiocei, plante medicinale sau ghebe, emoţionându-se ca un copil când ucenicii săi îi cântau de ziua lui de naştere sau în mulţimea de oameni, împărţind banane şi gogoşi la hramuri. Nu am văzut pe nimeni să plece de la părinte fără ca acesta să-i dea un mic dar, alimente, fructe, flori sau bunătăţi făcute chiar de el. Cum ţi se schimbă viaţa după întâlnirea cu acest om, atât de iubit de Hristos? Am simţit ajutorul părintelui Macarie de nenumărate ori în viaţa mea şi nu pot uita, de pildă, cum - doar cu binecuvântarea părintelui Macarie şi pentru rugăciunile sfinţiei sale - am ajuns cu bine de la Râmnicu Sărat în Bucureşti, cu ambreiajul de la maşină distrus. Maşina parcă zbura! De mai bine de zece de ani, de când l-am cunoscut pe părintele Macarie, viaţa mea şi a familiei mele este într-o continuă schimbare. Îi mulţumesc şi îi sunt recunoscătoare Bunului Dumnezeu pentru că l-a adus în viaţa mea pe părintele Macarie”, spune şi Violeta Ciuvăţ.
Se încarcă comentariile...
