Elevul corigent şi repetent care s-a transformat în savant: povestea istoricului Constantin Constantinescu-Mirceşti

Catalogul cu notele savantului este păstrat la Arhivele Naţionale Vrancea FOTO: Arhivele Vrancea

La fel ca şi Anghel Saligny, Constantin-Constantinescu Mirceşti a demonstrat că nu este obligatoriu să înveţi bine la şcoală pentru a ajunge cineva important mai târziu. Din elevul repetent de la Liceul Unirea a rezultat studentul harnic şi profesorul serios care a creat multe lucrări valoroase.

În anul 1900, în satul vrâncean Mirceşti, se năştea Constantin Constantinescu, care avea să ajungă unul dintre istoricii şi sociologii importanţi ai acestei ţări. Acesta şi-a adăugat în timpul vieţii la nume şi pe cel al localităţii în care s-a născut. Clasele primare le-a urmat la Şcoala din Mirceşti, unde a absolvit în 1912, înscriindu-se apoi în anul şcolar 1912-1913, la Liceul Unirea, o şcoală prestigioasă şi în acele timpuri.

Doar că elevul Constantin nu a putut ţine pasul cu cartea, iar în clasa I a rămas repetent, cu rezultate dezastruoase la română şi matematică. A repetat clasa I, în anul şcolar 1913-1914, fiind admis pe baza concursului depus în anul 1913. Rezultatele nu au fost mai bune, matematica fiind în continuare, călcâiul lui Ahile. Chiar şi la istorie, care, culmea, a devenit mai târziu punctul său forte a fost declarat nepromovat. Cu chiu, cu vai, a scăpat de repetenţie după sesiunea de corigenţe din vară.

“În clasa a II-a, în anul şcolar 1914-1915, a început tot cu stângul, tot la matematică, dar şi la geografie, o altă materie preferată mai târziu. În anul şcolar următor, 1916-1917, îl găsim din nou menţionat pe Constantinescu D. Constantin, născut la 20 iulie 1900, în comuna Mirceşti, judeţul Putna, fiul lui Dimitrie Constantinescu, român ortodox, de profesie notar şi al Anicăi Constantinescu, înscris în clasa a III-a, pe baza unui certificat emis de liceu în octombrie 1916. Notele acordate au fost ceva mai bune, cu doar două corijenţe trecute, la matematică şi germană, fiind declarat promovat”, ne spune istoricul Florin Dîrdală, de la Arhivele Naţionale Vrancea.

Nu la fel s-a întâmplat în anul şcolar 1919-1920, când Constantinescu Constantin a fost admis în clasa a VI-a, dar pentru disciplinele latină, germană şi matematică a rămas din nou repetent. Mai mult ca sigur că traseul sinuos prin  şcoala de la Focşani a continuat până la absolvire, după care a urmat admiterea la Facultatea de Litere şi Filosofie din Bucureşti, în cadrul căreia datele problemei s-au schimbat.

Covârşit de personalitatea profesorilor, printre care celebrul sociolog Dimitrie Gusti, personajul nostru a devenit un alt om, un student harnic, care a fost cooptat în multe acţiuni ştiinţifice. A făcut parte din echipa de cercetători condusă de profesorul Dimitrie Gusti, ajunsă în Vrancea la 1927, pentru “a însemna punctul de plecare în cercetarea ştiinţifică a satului românesc în vederea desluşirii, cel puţin în parte, faţa ascunsă a acestei regiuni” şi a fost unul dintre cei 41 de membri ai echipei de studiu condusă de ilustrul sociolog. Munca migăloasă de cercetare a acestora şi-a găsit  finalitatea în lucrarea de mare consistenţă documentară şi ştiinţifică “Nereju, une village d’une region archaique” apărută în trei volume.

Şi-a concentrat studiile în zona Dobrogei

“A mai participat, în 1928, la acţiunea ştiinţifică de la Fundu- Moldovei din Bucovina, apoi în Dobrogea la cercetările desfăşurate în trei comunităţi: satul Pecineaga-jud.Tulcea, campanie condusă de Apostol Culea, în satul Regina Maria-jud.Caliacra, pe care a coordonat-o personal, precum şi la campania organizată în comuna Ferdinand I. Condiţiile de desfăşurare a cercetărilor rurale în Dobrogea au fost realizate în condiţii materiale identice cu cele din restul teritoriului românesc. A fost şi director al publicaţiei Cuvântul Dobrogei Nou, foaia de cultură, informaţie şi folclor, care a apărut începând cu luna decembrie 1937 şi până în aprilie 1939”, spune istoricul Florin Dîrdală.

De altfel, C.D. Constantinescu-Mirceşti a dedicat Dobrogei foarte mult din studiile sale, acordând o atenţie deosebită folclorului, obiceiurilor şi tradiţiilor locale.

“Pe o parte a pământului frământat în trecut al Dobrogei, se află în curs mari şi definitive prefaceri. Pleacă turcii ducând cu ei o lume de obiceiuri şi de tradiţii, o încredere neţărmurită în legile fixe ale destinului şi odată cu plecarea turcilor, batalioanele de colonişti veniţi să reînsufleţească viaţa acestei provincii aduc cu ei alte tradiţii şi obiceiuri. Cronicari conştiincioşi, ne vom da silinţa să înregistrăm în această foaie de cultură parte din manifestările atât de caracteristice, care zguduie în momentul de faţă viaţa socială a acestei provincii”, scria savantul în una din lucrări.

Dintre operele scrise de Constantinescu Mirceşti trebuie amintit că prima lucrare a sa a apărut în 1929, anume "Documente Vrâncene 1-Cărţi Domneşti", "Hotărnicii, Răvaşe şi Izvoade", în 1938 a participat la redactarea "Enciclopediei României vol II" şi a publicat în 1939 cea mai importantă carte, "Un Sat Dobrogean. Ezibei".

După anul 1950, Constantin Constantinescu Mirceşti a conceput şi alte studii importante, precum “Hotarul dintre Moldova şi Ţara Românească”, “Marele proces al Vrancei”, “Păstoritul transhumant si implicaţiile în Transilvania şi Tara Româneasca în secolele XVIII-XIX”, “Vrancea arhaică, evoluţia şi problemele  ei”. Savantul a murit la Bucureşti în anul 1985.