Eternul început la români

Să afirmi că România este o ţară săracă este un neadevăr. Pentru că România noastră are un potenţial economic şi uman cum puţine alte state au, fie că sunt din Europa sau de pe alte continente.

Dar să afirmi, cât mai răspicat, că România este o ţară sărăcită spui un  adevăr teribil de dureros. Mai dureros decât o rană fizică.

Nu cred că este român care să nu-şi pună una, două sau mai multe întrebări încercând să afle răspunsuri în privinţa cauzelor rămânerii în urmă a României din punct de vedere economico-social, dar şi în alte domenii. Desigur, cei ce trebuie să găsească răspunsuri – şi soluţii pentru reducerea decalajelor faţă de statele dezvoltate – sunt puterile responsabile în stat: legislativă, executivă, judecătorească.

Avem noi, astăzi, astfel de instituţii fundamentale capabile să se pună în serviciul public cu toată determinarea şi cu tot potenţialul lor? La foamea de putere şi avere care se manifestă vârfurile celor trei puteri – mă îndoiesc. Astfel de bărbaţi de stat, de vizionari au fost puţini în istoria noastră. Mă gândesc la generaţia paşoptiştilor, aceeaşi care a înfăptuit Mica Unire, la cea care a izbândit Independenţa ţării, apoi Marea Unire.

Ne-ar fi de mare folos, astăzi, un prim-ministru de calibrul lui Kogălniceanu, lui Ionel I.C. Brătianu, sau un ministru de talia lui Spiru Haret la Educaţie. Ei au construit! Au privit înainte! Au continuat ceea ce au început înaintaşii lor.

La întrebările pe care mi le puneam cu privire la continua adâncire a decalajelor care despart România de ţările dezvoltate găsim şi răspunsuri. Una dintre cauzele identificate de mine este Eternul început la români. Lucrurile stau aşa: cum vine la putere un nou partid, o noua coaliţie de partide care-şi instalează guvernul lor, iau lucrurile de la început. Cred că lumea începe cu ei/ele. Demolează ceea ce au făcut predecesorii, irosesc timp, bani, sacrificii anterioare, aruncă la coş idei, strategii, programe şi proiecte.

Eternul început a făcut mult rău în istoria României. Este chinul lui Sisif care urca bolovanul până în vârful dealului, îl scăpa la vale şi cobora iarăşi şi iarăşi după el pentru a-l urca din nou în vârful dealului. Probabil pe alt traseu.

Veţi zice că asta-i teorie. Nici vorbă de aşa ceva. Şi exemple se găsesc la tot pasul. Am vorbit despre Spiru Haret, care l-a începutul secolului al XX-lea a început reformarea învăţământului românesc. A continuat să construiască pe temelia moştenită şi a reuşit.

Am în faţă o analiză recentă privind modul în care a fost hăcuită Legea Educaţiei Naţionale intrată în vigoare la data de 9 februarie 2011. Se ştie, această lege a fost elaborată după ce o comisie prezidenţială alcătuită din profesori cu expertiză în domeniu a făcut cercetări timp de şase luni şi au pus un diagnostic alarmant învăţământului românesc: a) nu avem nici o universitate în TOP 500; b) în anul 2009, nivelul de pregătire a unui student din anul I de facultate este egal cu nivelul de pregătire al unui elev din clasa a IX-a a anul 1989.

Deci, patru ani de regres în 20 de ani! A fost nevoie de munca titanică a unor profesori reformişti pentru ca România să aibă o lege a educaţiei nouă, modernă, apreciată de comisarul european al educaţiei, dar şi de Comisia Europeană în ansamblul ei. Însă cei şase miniştri care s-au perindat pe la conducerea ministerului în ultimele şapte luni au dat timpul înapoi.

Au tăiat din lege prevederi dintre cele mai importante. Legea prevedea finanţarea/elev. Nu este prinsă în bugetul pe 2013. Prevedea introducere incompatibilităţilor rector-parlamentar, respectiv rector-persoane cu funcţii în partid. S-a dat liber la cumul! Prevedea un număr limitat de doctoranzi/profesor. Acum are balta peşte! Am numărat zeci de reveniri la situaţia anterioară. Vorba ceea: când lucrurile merg bine, sau relativ bine, se găseşte cineva să facă un experiment dăunător.

Situaţia din educaţie nu este singulară. Ea se regăseşte şi la alte ministere. Acolo unde s-a început o investiţie, ea a fost stopată şi a început o alta. La transporturi, de exemplu. Guvernul o lasă mai moale cu Autostrada Transilvania, întrucât prioritar ar fi devenit Coridorul care leagă Aradul de Braşov şi Bucureşti.

Zilele aceste este dată la întors Legea pensiilor nr. 1/2011. Ţinta este una singură: revenirea pensiilor speciale la starea anterioară. Dar şi la IMM este o situaţie de-a dreptul comică: impozitul forfetar ce se aplică din 2013 ar fi mai…forfetar decât cel din 2009-2010.

Actualul ministru umplea ecranele televizoarelor în urmă cu 1-2 ani şi ne vorbea că „orice guvern prost ştie să pună ţării taxe şi impozite, nu programe de măsuri”. Aferim!, madam Grapini. Adevărul este pretutindeni, dar nu-l recunoaşte decât cel care îl caută. Aceluia care nu vrea să vadă, poţi să-i bagi evidenţa în ochi că tot orb rămâne.