Fiindcă ai trecut clasa, îţi permiţi abuzul de putere?

Ştii ce? Am început să urăsc rânjetul tău! Da, DA! Al tău! E zâmbetul de parvenit care promite şi atât, iar în spatele lui nu stau faptele în interesul naţiunii, ci mai degrabă interesul de a câştiga lupta dintre orgoliilor tale şi ale celuilalt, pe spatele celor care încă mai cred cu speranţă în viitorul generaţiilor sau care ar vrea să-şi trăiască bătrâneţea liniştit.

Este rânjetul campaniei electorale pe care nu dau niciun ban. Fie că eşti primar sau viitor preşedinte. Tot aia eşti! Un rânjet şi atât! Guvernul? Abia ce a mai tăiat ceva de la buget şi a pus în altă parte. Mersi că a lăsat un rest pentru manuale, adică unu` la bancă.

În acest text voi amesteca puţin localul cu naţionalul, pentru că una fără cealaltă nu se prea poate.
Recunosc că şi eu zâmbesc uneori atunci când pun o notă de 2,3 sau 4 vreunui elev care nu vrea deloc să înveţe, dar zâmbesc pentru că nu vreau să se creadă că sunt nervoasă şi supărată, ci încrezătoare în puterea lui de înţelegere dincolo de sensurile scriptice.

În sâmbăta neagră, am simţit că m-a înjunghiat cineva. Parcă mai mult decât altă dată. Am plâns. NU e deloc corect ce se întâmplă. O stare de tensiune mă domină oricum, de fiecare dată când mă consum energetic pentru diverse proiecte şi parcă tot atunci, în loc să-mi menajez nervii, văd detaliile dezastrului peste tot. Primari sau candidaţi rânjind! Totul e perfect drag popor!

Sâmbăta gogomăniilor.

Gogomănii însoţite de rânjete, ipocrizie, cocoşi cu pene etcetera. După ce m-a îngrozit încă de vineri un primar care are treabă cu campania electorală şi nu are timp să ajute singura familie din sat rămasă fără casă în urma inundaţiilor din mai astăzi a venit rândul să constat că mă simt vinovată că am tolerat şi am trecut clasa gardienii publici.

DA! Acei gardieni publici angajaţi fără diplomă de bacalaureat şi obligaţi să devină poliţişti locali cu diplomă de BAC, după reorganizare. NU voi generaliza, chiar dacă peste 50% dintre ei erau trecuţi de mult de vârsta majoratului şi nu ştiau că „mă-ta are cratimă” sau că drumul până la Braşov poate fi şi pe la Ojdula, nu numai prin Pasul Oituz, numai şoseaua  să fie finalizată. Nu vreau să generalizez, dar eu însămi am întâlnit prea mulţi ca ei, am avut însă ghinionul să nu am smartphone să-i filmez, pentru că Guvernul îşi bate joc în continuare de profesori. Tocmai au tăiat nişte fonduri. Ghici de unde? Şi unde le-au suplimentat? Off... mare e grădina!

Pe viitorii poliţişti locali (vorbesc despre cei care chiar nu mai aveau ce căuta la şcoală şi sigur au fost în toate liceele României la un moment dat), i-am trecut de mila copiilor lor ce trebuiau să crească şi nu i-am întrebat ceva care să-i pună în dificultate şi nu i-am stresat. Nu îmi imaginam că unii dintre ei vor fi „eroi” cu bătrâni şi fricoşi fugind mâncând pământul atunci când două bande rivale tulbură liniştea publică.

Evident că fiecare poliţist local este „viteaz” în funcţie de oraşul în care locuieşte, iar dacă dispoziţiile de colectare de fonduri sunt clare, se unesc  toţi agenţii şi de la..., şi de la... toţi cei „care aplică legea” şi ies la „pescuit”. Sper să nu-mi iasă în cale cei pe care îi cunosc, pentru că atunci nu vor mai fi menajaţi verbal de mine. Mă deranjează orice nedreptate. NU E CORECT!

Mă simt „vinovată” într-un fel şi îmi „acuz” toţi colegii care au trecut cu milă pe toţi elevii care astăzi nu mai sunt capabili să discearnă binele de rău, nesimţirea de respect, altruismul de egoism, să discearnă între un bătrân necăjit şi incapabil să supravieţuiască fără să-şi vândă legumele din curte şi toţi cei care încalcă legea  şi fac evaziune fiscală la vedere, la toate colţurile de stradă. Legile se aplică după cum ţi-s ochii: mai frumoşi, mai albaştri, mai lăcrimaţi sau după cum ţi-e pielea: mai albă, mai lividă de frică, mai ciocolatie sau însângerată de curaj etcetera.

Mi-a ajuns cuţitul la os, am avut o criză de isterie vâzând acest film.

Marius Turturică s-a lăsat amendat cu 100 de lei şi a distribuit pe internet ceea ce a observat sâmbătă în Bucureşti, cu textul : „26.09.2014, între Decebal şi Baba Novac - intervenţie în forţă a Poliţiei Locale Sector 3: agentul Florea Sandu şi colegul său la volanul B-87-KXX au eradicat o reţea foarte periculoasa de “infractori” de 84, respectiv 86 de ani care făceau trafic cu legume de grădină în cantitate de 4 KG. De asemenea, agenţii au identificat cu această ocazie un infractor deosebit de periculos în persoana mea, care, aruncând un chiştoc lângă coşul de gunoi arhiplin a primit o amendă de 100 lei pentru neobrăzarea de a filma intervenţia. Aceşti doi supereroi voiau să confişte marfa infractorilor mai sus mentionaţi lăsându-i fără pâinea zilnic. Prin neobrăzarea mea de a filma evenimentul soldat cu amendă de 100 lei şi de a dona bătrânicii din imagine o umbrelă IKEA (plângea pe bancă, în ploaie dându-şi seama de fapta îngrozitoare comisă) cei doi infractori deosebit de periculoşi au fost lăsaţi să plece. Şi acum vine întrebarea: parcangii, hoţii, drogaţii care aruncă seringile în picioarele copiilor nostri, cerşetorii de meserie, peştii - UNDE sunt în ecuaţia asta ? Acolo unde supereroii comunitari întorc capul după infractorii mai sus mentionaţi ? RUSINE!!! (păcat că mi s-a terminat bateria la telefon, însă am surprins ce era mai important)”.

...pentru că excesul de zel şi abuzul de putere se desfăşoară în forţă faţă de nişte oameni care au lacrimi în ochi, care trăiesc cu o pensie de 350 de lei sau nu, care nu mai simt ploaia şi au ajuns să îngenuncheze de necaz. Faţă de cine? Faţă de aceşti „eroi” şi de către aceşti eroi. Vorba unui coleg pe care toţi îl consideră nebun, dar are şi el dreptatea lui: „poporului român îi este imposibil să-şi trateze frica ”, iar dacă nu votezi cum trebuie rămâi fără zahăr şi mălai cu legea în mână.

Îmi pare rău că aţi trecut clasa! Voi toţi care nu mai aveţi limite de bun simţ! Nu trebuia să fiţi lăsaţi liberi pe aici! Trebuia să plecaţi din ţară şi să ne lăsaţi să trăim cum trebuie, fără să ne înecăm în prostia şi bătaia de joc împrăştiată vizibil peste tot.

Să „trăiţi” voi ce zâmbiţi făcând promisiuni, dar în timp ce voi cheltuiţi banii ţării pe rânjete, alţii îi colectează pentru voi tot de la oamenii necăjiţi ai ţării, aduşi în sapă de lemn de cine credeţi?!
„Un zâmbet pentru fiecare şi- o promisiune mare”! Un agent sau un „oricare” cu portofelul perfect! Ajută-ne Doamne să rezistăm!