FOTO Silvicultorul din Focşani care şi-a făcut grădină botanică în faţa blocului

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Nicolae Bogdan (87 de ani) îngrijeşte o grădină cu aproape 70 de specii de arbori, aflată în faţa blocului unde locuieşte. Aici pot fi admirate exemplare de Tisa, un arbore de esenţă tare din care dacii făceau săgeţi, dar şi de Ginkgo Biloba, cel mai vechi arbore de pe planetă.

 Scoruşi de munte, brazi argintii, gutui japonezi, magnolii, ulmi, iederă, sanger, weiagele, coacăz auriu, mălini, călini şi albiţie, în total 68 de specii de arbuşti şi de plante, cresc pe un teren din centrul oraşului Focşani, şi nu
într-o grădină botanică, aşa cum s-ar putea presupune. Tot acest Eden este creat de fostul inginer silvic Nicolae Bogdan (87 de ani), care, în ultimii 28 de ani, l-a dezvoltat şi întreţinut în faţa blocului în care locuieşte. Grădina are o suprafaţă de 800 de metri pătraţi.

Totul a început în 1986, cu câţiva ani înainte ca Nicolae Bogdan, care s-a ocupat toată viaţa de împădurirea Munţilor Vrancei, să se retragă la pensie. Atunci i-a venit ideea să exploateze într-un mod util spaţiul liber din  faţa blocului.

IDEEA A FOST „IMPORTATĂ“

Cele mai multe specii de arbuşti şi de alte plante le-a procurat din peregrinările pe care le-a făcut în calitate de cercetător silvic atât în ţară, cât şi în străinătate. De altfel, mărturiseşte că ideea realizării „grădinii botanice“ din faţa blocului i-a încolţit tocmai în urma unor astfel de turnee în Cehia, la Karlovy Vary, şi în Rusia, la Soci, unde a văzut oaze de verdeaţă în cartierele de locuinţe.

image

Nu a stat pe gânduri foarte mult şi s-a pus pe treabă. „Călătoream pentru aprovizionare cu material săditor şi eram cu ochii după puieţi. Când găseam specii care nu creşteau pe la noi, puneam deoparte şi pentru mine. Începutul a fost destul de dificil, pentru că a trebuit întâi să cer voie de la municipalitate să plantez copaci pe spaţiul care era din belşug în dreptul blocului. Era şi un teren aflat sub nivelul şoselei care trece pe la noi prin faţă, astfel că a fost nevoie de pământ pentru a înălţa solul“, îşi aminteşte fostul inginer.

SABOTAT DE PRIMĂRIE

În loc de pământ, cei de la Primărie i-au trimis 12 basculante cu pietriş, pe care l-au nivelat până când Bogdan nu a mai avut ce face. „Normal că nu aveam cum să plantez în piatră şi, prin eforturi personale, am procurat de la o fermă de animale două basculante cu gunoi de grajd şi, cu pământ, am salvat cât de cât situaţia. Nu m-a costat nimic, pentru că ofeream în schimb consultanţă. Umblam cu sacii pe străzi şi strângeam frunzar, care reprezintă o hrană bună pentru pământ. Lumea râdea de mine, dar aşa am mai reuşit să câştig încă 15 centimetri de pământ în înălţime, ceea ce a făcut bine copacilor“, spune cu bucurie Nicolae Bogdan.

FLORI, DE PRIMĂVARA PÂNĂ TOAMNA TÂRZIU

Din colecţia de plante pe care le creşte Nicolae Bogdan în faţa blocului nu lipseşte arborele de Tisa (Taxus
buccata), un copac de esenţă tare, extrem de rar, din care se spune că dacii îşi confecţionau săgeţi pentru
arcuri. „Am avut peste 100 de specii, dar au fost şi persoane răuvoitoare care au distrus plantele. Alţi copăcei s-au uscat şi i-am tăiat“, completează silvicultorul.

image

Tot aici, bătrânul inginer a plantat şi un arbore, Ginkgo Biloba, cel mai vechi de pe planetă, cunoscut şi sub denumirea de „Arborele-Templu“. Vechimea acestuia este estimată la 180 de milioane de ani.

„Am făcut în aşa fel încât să plantez specii care înfloresc pe rând, din primăvară şi până târziu în toamnă, când dă bruma. Am permanent copaci înfloriţi. Orice copac înfloreşte şi ţine o săptămână, mai puţin planta albiţia, căreia chinezii îi mai spun şi arborele de mătase, planta producând flori în permanenţă din martie şi până în noiembrie“, explică Nicolae Bogdan.

SE OCUPĂ SINGUR DE GRĂDINĂ

Pentru ca trecătorii să înţeleagă importanţa grădinii sale, Nicolae Bogdan a pus plăcuţe la fiecare copac, exact ca într-o grădină botanică, pe care a scris denumirile ştiinţifice, dar şi pe cele populare ale copacilor.

Este dezamăgit când vede de la balconul apartamentului său oameni care rup crengi cu flori, dar pe atât de fericit atunci când alţi oameni se opresc în faţa grădinii sale pentru a admira sau a mirosi florile.

image

La cei 87 de ani ai săi, Nicolae Bogdan este de o vivacitate impresionantă, mereu preocupat să-şi facă de treabă şi îngrijeşte de unul singur grădina, fără ajutorul vecinilor sau al altcuiva. Tot singur cară apă la copaci în zilele desecetă, când ştie că plantele suferă, la fel ca oamenii.

„Astă-vară, am pândit ploile şi am pus sub streaşină bidoane şi găleţi în care am colectat apă pentru plante. Am specii destul de sensibile la secetă şi nu pot să le las aşa, dar până la urmă, am udat toată grădina, pentru că toţi copacii mă rugau să le dau apă. Sunt şi plantele nişte suflete, sensibile ca şi copiii“, spune tatăl grădinii botanice. Pentru el, cea mai mare plăcere este să vadă cum copăceii cresc de la o zi la alta, dar şi să se bucure de aerul curat care-i încarcă bateriile şi să se relaxeze pe băncuţa pe care şi-a construit-o în mijlocul grădinii. Asta pentru a putea avea grijă în continuare de spaţiul mirific şi deocamdată unic în Focşani, oraş în care nu există o grădină botanică.

AU TURNAT BENZINĂ LA RĂDĂCINA POMILOR

De-a lungul timpului,Nicolae Bogdan s-a confruntat şi cu necazuri cauzate de cei care râvneau la teren pentru alte scopuri.Aşa-zişi afacerişti de tranziţie au vrut să profite de amplasamentul central, cu ieşire la bulevard, pecare se află terenul pentru a-şi construi buticuri, terase sau, pur şi simplu, garaje pentru maşini.

Tocmai din acest motiv, unul dintre vecinii săi chiar i-a mutilat o parte din copaci şi a turnat benzină la rădăcina plantelor. Cu toate acestea, bătrânul silvicultor a refăcut, de fiecare dată, grădina. La un moment dat, presiunile au devenit prea mari, şi atunci a decis să apeleze la autorităţi.

image

„M-au chinuit mulţi ani aşa. Voiam să pun un panou mare cu toate speciile pe care le am în grădină, iar cei de la Primărie nu au dorit să-mi dea autorizaţie, sub pretextul că pe spaţiul verde se vor construi clădiri. Acum vreo patru ani m-am adresat celor de la Protecţia Mediului şi s-a ajuns la nivel înalt până s-a făcut dreptate. Acum, spaţiul este protejat de Agenţia de Protecţie a Mediului şi nu mai poate veni nimeni aici să strice. Între timp, am reuşit să pun şi panoul cu speciile care se găsesc în grădină. Sper că şi atunci când nu voi mai fi să rămână tot aşa“, nădăjduieşte inginerul silvic. 
 

„Tatăl“ pădurilor din Munţii Vrancei

Nicolae Bogdan s-a născut în anul 1927, în satul de munte Spineşti, într-o familie cu şapte copii, patru fete şi trei băieţi.

Este absolvent al Liceului „Unirea“ dinFocşani, iar între 1945 şi 1946 a fost învăţător suplinitor la o şcoală de la ţară.În 1951, pe când avea 24 de ani, a fost admis la Facultatea de Silvicultură din Braşov, iar după absolvire a fost numit inginer-şef la Ocolul Silvic Năruja, din Vrancea.

„Cunoşteam parte din teritoriul ocolului încă din copilărie, când însoţeam turmele la păşunat în munţi. M-am adaptat uşor condiţiilor grele de muncă, pe distanţe mari, inaccesibile. Parcurgeam săptămânal până la 150 de kilometri, numai călare“, îşi aminteşte Nicolae Bogdan de primii săi ani de activitate.

ESTE DEZAMĂGIT DE DEFRIŞAREA PĂDURILOR

În anul 1962 a fost numit şeful Staţiunii de Cercetări pe linie de terenuri degradate, unde, pe lângă activitatea de cercetare, conducea şi lucrările de pregătire şi plantare pe toate terenurile degradate din Vrancea.

„Din circa 80.000 de hectare, cât s-au împădurit în Vrancea până în anul 1990, cel puţin 40.000 de hectare mi-au trecut prin mână, de la seminţe până la reuşita definitivă. Acest lucru a făcut să fiu ataşat de profesia mea, să mă apropii de viaţa puieţilor plantaţi ca de viaţa unor copii mici şi neajutoraţi. Dacă astăzi vedem păduri de o rară frumuseţe pe terenuri odinioară goale, trebuie să ne gândim că aici a acţionat cu mult simţ de răspundere o întreagă armată de silvicultori, de la pădurari până la ingineri dintre care mulţi nu mai sunt printre noi astăzi“, spune Nicolae Bogdan.

image

Astăzi este dezamăgit de cei care distrug „aurul verde“, prin defrişări masive în scop de exploatare, în condiţiile în care oameni ca el au avut nevoie de decenii întregi pentru a împăduri „pustiurile sahariene“, aşa cum denumeşte el depresiunea Vrancei din perioada interbelică.

„Între 1890 şi 1937 a fost o perioadă neagră pentru codrii seculari ai Vrancei. Aici au pătruns societăţi străine, nu ca investitori, ci ca prădători şi distrugători de păduri. Lucrurile şi-au revenit după cel
de-Al Doilea Război Mondial. În Vrancea, s-au împădurit în perioada 1950-1960 peste 23.000 de hectare, între anii 1961 şi 1970 – circa 17.800 de hectare, între anii 1971 şi 1980 – circa 19.200 de hectare, iar între anii 1981şi 1990 circa 15.100 de hectare. După 1990, ritmul împăduririlor s-a diminuat. Astfel, între anii 1990 şi 1995 s-au împădurit doar 1.800 de hectare. După 1995, lucrările de regenerare artificială s-au redus având în prezent un ritm de 50-100 de hectare anual, dar de tăiat se taie la scară mare. Se contează pe regenerarea naturală, dar aceasta se face cu specii necorespunzătoare funcţional, precum plop, mesteacăn, carpen şi foarte puţine specii fundamentale“
, explică silvicultorul
Nicolae Bogdan. 

Grădina este şi laborator pentru elev

 Grădina îngrijită de Nicolae Bogdan, despre care, cu modestie, spune că aparţine Asociaţiei de Proprietari Nr. 20, a stârnit şi interesul profesorilor şi al elevilor din localitate, în special al celor de la liceele cu specializare agricolă.

În grădina botanică s-au desfăşurat ore deschise, unde silvicultorul le-a oferit copiilor informaţiile care îi interesau.

De asemenea, tot la el apelează şi elevii care vor să-şi completeze ierbarele cu plante noi, iar Nicolae Bogdan este de fiecare dată fericit că îi poate ajuta.

image

„Elevii se confruntă cu situaţia asta, pentru că într-un fel este descrisă planta în manual, şi alta se găseşte în teren. De aceea, am făcut panoul şi am scris pe plăcuţe denumirile plantelor, atât pe cele ştiinţifice, cât şi pe cele populare“, spune bătrânul.

Locuitorii oraşului sunt încântaţi de ceea ce a reuşit el să facă într-o bucăţică de pământ, cu dragoste pentru natură. 

„Este un fel de rezervaţie naturală a oraşului Focşani. Ar trebui aduşi aici copiii de la şcoală, să facă ora de botanică în aer liber“, este de părere unul dintre vecinii lui Nicolae Bogdan.

Din nefericire, experienţa de specialist în peisagistică a fostului inginer nu este folosită şi de edilii oraşului, deşi acesta şi-a oferit serviciile, fără niciun fel de pretenţie financiară, pentru îngrijirea parcului de la Teatru.

Focşani



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite