Legătura puţin ştiută dintre Ştefan cel Mare şi Baba Vrâncioaia. Cum a reuşit domnitorul să reformeze dreptul de proprietate în Ţara Românească
0
Documentele vremii fac referiri indirect Ia trecerile lui Ştefan cel Mare prin Ţinutul Putnei, prilejuite de luptele cu domnii rivali din Ţara Românească.
Domnitorul Ştefan cel Mare a avut o activitate marcantă în ţinutul de odinioară al Vrancei, chiar dacă există puţine documente şi izvoare istorice care să-i menţioneze numele.
Profesorul Aurel Nicodei, doctor în istorie şi specialist arheolog în evul mediu vrâncean, a documentat activitatea domnitorului atât în actele epocii, cât şi din punct de vedere al mărturiilor consemnate de tradiţia locală şi a ajuns la nişte concluzii interesante.
“Scopul politicii lui Ştefan era acela de a scoate Ţara Românească de sub influenţa otomană pentru a-şi asigura liniştea ţării sale. Conflictul dintre cele două ţări vecine (Ţara Românească şi Moldova) devine iminent în preajma anului 1470. Radu cel Frumos pregăteşte un atac împotriva Moldovei. Aflând aceasta, Ştefan, convins de faptul că cea mai bună apărare este atacul, organizează în februarie 1470 o campanie-militară care se finalizează cu incendierea Brăilei şi a Oraşului de Floci. Ca răspuns la această acţiune, Radu cel Frumos organizează o companie militară împotriva Moldovei în primăvara anului următor. Şi de această dată, Ştefan cel Mare preîntâmpină acţiunea vecinului său şi obţine o mare victorie asupra unui domn supus Porţii”, crie profesorul Aurel Nicodei în lucrarea Cronica Vrancei.
Lupta fiind localizată în apropierea graniţei cu Moldova, este dată ca certă prima prezenţa a domnitorului Ştefan cel Mare în Vrancea. Doi ani mai târziu, în 1473, venirea domnitorului la râul Milcov este consemnată de cronicul Grigore Ureche: „au sositu Ştefan vodă la margine, noemvrie 8 zile, au împărţitu steagurile oştii sale pre Milcov “.
Legenda Vrîncioaiei
Tradiţia locală menţionează că după înfrângerea de la Războieni, Ştefan cel Mare s-ar fi retras în Munţii Vrancei pentru a-şi reface armata, iar la Bîrseşti a dat de casa Tudorei Vrâncioaia, care i-a oferit în ajutor pe cei şapte fii ai ei.
„lacătă-mi feciorii, măria ta! Aista-i Bodea, istălalt Spinea poreclit Spirea, celălalt Negrilă; apoi Bârsan, Spulber, Nistor şi cu Pavăl - alintat de mine Păulică. Sunt şapte fraţi ca şapte zmei, iuţi şi ageri la treabă ca şi la luptă. Ţin la ei ca la lumina ochilor. Dar acum când ţara-i la anaghie, ţi-i dăruiesc din toată inima. Cu ei şi cu întreaga gloată dimprejur mergi fără teamă şi am nădejde că vei putea alunga duşmanul din pământul ţării noastre dragi“, consemnează etnologul vrâncean Simion Hîrnea în lucrarea "Legende şi locuri vrâncene".
Singura certitudine este faptul că în urma refacerii armatei, Ştefan cel Mare a transformat înfrângerea într-o victorie, alungându-i pe turci din ţară. Iar în semn de răsploată, fiecare fecior al babei Vrîncioaia a fost împroprietărit cu câte un munte.
Fondatorul dreptului de proprietate
“Tradiţia vrâncenilor consideră pe Ştefan cel Mare ca fondator al dreptului de proprietate al vrâncenilor asupra munţilor Vrancei printr-un uric al Vrancei. Uric pe care Ştefan îl dă vrâncenilor ca recompensă pentru ajutorul acordat în luptele cu turcii. Aceste legende neconfirmate de documentele cunoscute scot în evidenţă ecoul pe care l-a avut personalitatea domnului asupra locuitorilor Ţării Vrancei.Trecând de la tradiţie la documente reale, istoriografia evidenţiază rolul important pe care l-a avut între anii 1469- 1484 în rezolvarea problemei stabilirii graniţei între Moldova si Tara Românească”, susţine Aurel Nicodei.
De aceea, vrâncenii îi poartă un mare respect domnitorului Moldovei, iar la 400 de ani de la comemorarea morţii sale pe dealul Bârseştilor a fost ridicat un monument.
“Pe fiecare din cele patru laturi ale bazei obeliscului a fost săpată câte o inscripţie. Astfel, pe prima dintre ele se poate citi: <<Lui Ştefan cel Mare, voievodul Moldovei, după 400 de ani de la moartea sa. Prinos de admiraţie şi recunoştinţă din partea vrâncenilor. În 2 iulie 1904>>. Dacă prima inscripţie este consacrată eternizării simţămintelor nutrite de vrânceni faţă de marele domn al Moldovei, cea de a doua se doreşte a fi o chintesenţă a ceea ce a însemnat voievodul pentru ţară: <<Domnit-a Ştefan Vodă 47 ani, 2 luni şi 3 săptămâni şi a zidit 44 monastiri şi biserici şi era înseşi ţiitor peste toată ţara... După multe războaie cu noroc ce a făcut, cu mare jale a răposat, marţi 2 iulie 1504 >>.
Cel de-al treilea text săpat în piatră, deosebit de emoţionant, se constituie într-un adevărat imn de slavă închinat marelui Ştefan de poetul Mihai Eminescu: <<Ştefane, Măria Ta,/ Tu la Putna nu mai sta,/ Te înalţă din mormânt/ să te-aud din corn sunând/Şi Moldova adunând./ De-i sună de două ori/ Îţi vin codrii în ajutor/ De-i suna a treia oară/ Toţi duşmanii or să piară/ Din hotară în hotară>>. În fine, cea de a patra inscripţie reproduce momentul-cheie al legendei Babei Vrâncioaia, în versiunea lui Carmen Sylva (pseudonimul literar al reginei Elisabeta): <<Vezi, zise Vrâncioaia lui Ştefan cel Mare:toată Vrancea s-a sculat pentru tine, iată-i vin toţi de după înălţimi. Şi cei şepte flăcăi, care merg înaintea celorlalţi, sunt şepte flăcăi ai mei, pe care ţi-i dăruiesc . . . >>”, precizează profesorul focşănean Ionuţ Iliescu.
Se încarcă comentariile...
