O telenovelă din alte vremuri. Cum şi-a pierdut averea o femeie bogată sedusă de administratorul moşiei tatălui ei

Deşi tatăl femeii s-a opus relaţiei, aceasta a ignorat sfatul bătrânului boier şi s-a căsătorit cu bărbatul dependent de jocuri de noroc.

O întâmplare petrecută la începutul secolului trecut a produs multă vâlvă în zona de sus a judeţului Vrancea, poveste care cu puţină imaginaţie ar putea fi transpusă într-o telenovelă de succes.

În anul 1894 trecea la cele veşnice boierul Alexandru Plagino, un personaj extrem de bogat, care stăpânea aproximativ 60.000 de ha de teren localizate cam în totalitate  pe teritoriul bazinelor hidrografice ale râurilor Râmna şi Râmnic.

Alexandru Plagino a fost bunicul primul român care a participat la Jocurile Olimpice din Franţa, la 1900, George Plagino.

Boierul avea şi o fiică destul de năbădăioasă, Elena, căsătorită cu un alsacian, baronul Mallenheim . Elena a divorţat de baron în 1894 şi s-a retras la moşia tatălui ei, la Plăineşti unde a primeşte castelul, moşia şi dependinţele.

Ea s-a îndrăgostit nebuneşte de arătosul administrator al moşiei tatălui său, Ion Friedmann, de origine israelită. 

“Bineînţeles că bătrânul boier nu a fost de acord cu această relaţie, parcă bănuind  că lucrurile nu vor fi în regulă dacă această relaţie va continua.  Vigilenţa lui a încetat la data decesului, iar fiica n-a mai ţinut cont decât de sentimente şi a legalizat un an mai târziu iubirea sa.  Greşeală fatală.  Friedmann nu avea în faţa ochilor decât fabuloasele bogăţii pe care proaspăta  soţie le-a adus în cadrul căsniciei şi cu binişorul a convins-o să-şi gireze toate hectarele la Banca Angliei pentru o sumă colosală la acea vreme , respectiv 50.000 de lire sterline”, ne spune Florin Dîrdală, istoric la arhivele Naţionale Vrancea.

FOTO: Arhivele Naţionale Vrancea

Cu toţi banii şi averea pe mână, soţul boieroaicei nu a învestit această sumă în noi achiziţii de terenuri sau alte nevoi de pe moşie, ci a preferat, fiind un împătimit jucător, să rişte nepăsător toţi banii împrumutaţi la cazinou, pierzând până şi ultima leţcaie.

Vestita  Bancă a Angliei nu şi a pierdut timpul cu recuperarea prejudiciului în mod direct, ci a solicitat Statului Român, care girase împrumutul, să restituie suma. Statul s-a conformat şi apoi a trimis portăreii să recupereze paguba de la moşia Plagino.

“Acolo au fost întâmpinaţi de Friedmann, care a protestat împotriva sechestrului, de faţadă pentru ochii soţiei, dar nici măcar aceasta nu-l mai credea. Autorităţile, imperturbabile, au pus peceţile peste toate bunurile familiei Friedmann-Plagino şi acestea nu erau deloc puţine, adică conace, teren arabil, păduri, animale, lenjerie, inclusiv lenjerie intimă, sfeşnice, feţe de masă şi alte bunuri”, ne mai povesteşte Florin Dîrdală.

Potrivit documentelor păstrate la arhivă, Ion Friedmann se opunea de fiecare dată când un bun era confiscat, dar mascarada lui nu a mai impresionat pe nimeni. Inclusiv soţia lui nu a mai fost emoţionată de gesturile şi văicărelile sale  şi a cerut divorţul de acest “cartofor”.

Cu toată opoziţia lui Friedmann, care a încercat din răsputeri să se împace cu soţia, sperând şi la partea de avere ce trebuia să-i revină acesteia prin succesiune, Elena Friedmann a obţinut  divorţul în 1911 şi a scăpat de linguşelile şi scenele fostului soţ, înţelegând abia atunci cuvintele rostite de părintele său pe patul de moarte.

FOTO: Arhivele Naţionale Vrancea