Odiseea adoptării calendarului gregorian în România. Cum s-au folosit ţărăniştii de credincioşi în lupta dură cu liberalii

Noul calendar corespundea observaţiilor astrologice

În anul 1919, România a fost una dintre ultimele ţări care a trecut la calendarul gregorian, o iniţiativă necesară, mai ales că în vechiul calendar iulian nu mai corespundea cu observaţiile astronomice, dar nici cu practicile agricole ale timpului.

Guvernul liberal al lui Ion. I. C. Brătianu a fost cel care a adoptat calendarul gregorian, data de 1 aprilie devenind 14 aprilie. Ceea ce părea normal şi uşor de adoptat, s-a dovedit mai greu decât îşi putea imagina oricine. Chiar la câţiva ani de la momentul legiferării, erau comunităţi întregi unde se ţineau în continuare sărbătorile de vechiul rit.

Din documentele de arhivă păstrate în Vrancea reiese că în anul 1925, locuitorii comunei Câmpuri ţineau în continuare  sărbătorile după vechiul calendar. În aceeaşi perioadă, Cercul Social Creştin din Focşani a transmis prefecturii locale o notă informativă plină de indignare în care se consemnează că mulţi propagandişti adventişti cutreierau mahalalele şi centrul oraşului cu broşuri subversive făcând o propagandă ostilă calendarului, de genul „dacă vă lăsaţi de legea cea veche şi o luaţi pe cea nouă, să ştiţi că D-zeu n-are să dea ploaie trei ani şi şase luni, ca în timpul proorocului Ilie”.

Ei mai ziceau că „adventiştii sunt  adevăraţii credincioşi, pentru că  au rămas cu legea cea strămoşească, fiindcă  calendarul nu l-au schimbat”. Din nordul judeţului de atunci au venit către protoieria Focşani alte informări interesante.

Într-una se consemna că un preot bătrân din Tecuci povestea că a observat prin localităţile rurale că doar sătenii simpatizanţi ai ţărăniştilor sunt cei mai înverşunaţi împotriva calendarului nou şi că această schimbare ar fi dictată de sus, adică de puterea politică.

Se mai zvonea ca ţărăniştii vor să se folosească de aceste nemulţumiri ca să răstoarne guvernul liberal prin revoluţie şi să vină ei la putere.

În acelaşi timp, autorităţile erau îngrijorate pregătirile care se făceau pentru sărbătorile religioase, în special de Sfântul Vasile pe stil vechi, protoiereu de atunci apelând chiar la prefect pentru a dispune împiedicarea copiilor să meargă cu pluguşorul, steaua, capra şi alte datini în această perioadă.

“Alte documente menţionează clar numele şi prenumele propagandiştilor vechiului calendar. Astfel, un anume Ion Constantin Mătăsaru era raportat că a discutat  religie cu mai mulţi locuitori  şi le-a arătat că sărbătorile pe stil nou nu trebuie să le ţină nimeni, prezentând în acest scop  şi Testamentul Nou,  unde se specifică că este vai de acela care-şi schimba legea. Mai zicea acesta că schimbarea noului calendar nu este altceva decât o stricare de legi, iar în ziua de 21 ianuarie sărbătoreşte pe Sf. Ion, susţinând vehement că acest nou calendar este făcut de  liberali. El motiva că a văzut că la sărbătorile pe stil nou  nu s-au dus la biserică decât numai oameni de la  partidul liberal”, precizează istoricul Florin Dîrdală.

Alţi doi adversari ai noului calendar, Nicolae Balaban  şi Ion Enache Filote au intrat în vizorul autorităţilor de atunci.

Astfel, în ziua de Crăciun pe stil vechi a anului 1924   pe stil vechi, adică 6 ianuarie 1925, după calendarul îndreptat,  gardienii dintr-o comună   au găsit pe strada câţiva copii  care colindau pe la casele  unor gospodari, iar când au fost izgoniţi  a ieşit din casă Nicolae Balaban  şi i-a înjurat, reproşându-el că noul calendar va duce la ruinarea credinţei. Mai mult decât atât, acesta i-a chemat pe copii să-i cânte lui la geam câteva colinde.

S-a informat jandarmeria, care i-a chemat pe Balaban şi Enache la post,  însă aceştia  nu au vrut să recunoască cele întâmplate.  În schimb, Enache a întărit în scris  că nu doreşte să teacă la calendarul cel nou, pentru că iubeşte credinţa veche, conform vechiului calendar, fără a încerca să-i convingă şi pe alţii de acest lucru.

Pentru a spulbera atunci toate temerile, o dată pentru totdeauna, deşi acest lucru  nu s-a reuşit nici până azi, Direcţia presei din cadrul Ministerului de interne a trimis Prefecturii Putna   lucrarea lui Constantin Chiricescu,  în 500 de exemplare, ca s-o împartă prin sate gratuit la toţi sătenii cu ştiinţă de carte. Încet, dar sigur calendarul nou a prins teren, dar  la  aproape  o sută de ani, iată că mai sunt neînţelegeri în sânul bisericii ortodoxe   pe această temă.

În Vrancea mai există şi în prezent o comunitate de credincioşi ortodocşi pe stil vechi, care numără în jur de 500 de membri, în localităţi precum Dumitreşti, Boloteşti, Răcoasa, Cîmpuri, Adjud, rugineşti, Vintileasca, Pufeşti. Chiar şi în Focşani există o biserică de rit vechi, frecventată de aproximativ 150 de persoane.