Oprişan interpretează istoria Unirii de la 1859 în manieră ruso-sovietică!

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Marian Oprişan
Marian Oprişan

Despre activitatea lui Marian Oprişan, „brandul politic” al PSD Vrancea, cred că am scris de câteva ori în cei 30 de ani de presă liberă post-decembristă.

Dacă şi alţi confraţi ar fi procedat la fel ca mine, probabil că numele acestuia ar fi rămas cunoscut doar de către rudele  apropiate, de prieteni sau în cercul colegilor din partid. Dar asta e treaba lor şi nu a mea, eu fiind convins că omul investit cu o cu funcţie de răspundere trebuie să tacă şi să facă. Să nu se umfle în pene atunci când apar şi unele rezultate, ori să caute justificări pentru eşecuri. Iar în activitatea personajului mai sus-amintit eşecurile sunt cu duiumul.

Nu aş fi scris nici acum despre persoana mai-sus menţionată, dacă acum o zi (vineri, 7 februarie 2020), în cadrul Conferinţei Judeţene Vrancea a PSD, unde a fost reales în funcţie), insul nu ar fi făcut o declaraţie halucinantă legată de Unirea Principatelor Române de la 1859, preluată pe nemestecate şi pusă în circulaţie de ziariştii prezenţi acolo, fără să fost  tras de mânecă măcar de către cei care ştiu cât de cât Istoria acelui eveniment stelar petrecut în urmă cu 161 de ani.

Redau doar un fragment din declaraţia lui M.O. făcută în faţa celor 400 de delegaţi prezenţi: „Noi, moldovenii, noi, Moldova, am rămas cu buza umflată de la 24 ianuarie 1859, când ne-au păcălit (sublinierea mea) să le dăm capitala la Bucureşti. Atunci au făcut mari promisiuni Moldovei. De atunci şi până acum, de 161 de ani, cei de la Bucureşti nu s-au mai ţinut de cuvânt niciodată faţă de Moldova”.  

Este o interpretare în stilul istoricilor şi oamenilor politici ruşi şi sovietici de ieri şi astăzi a istoriei Unirii Principatelor Române de la 1859, a istoriei României, în fapt. Dar pentru ca individul să cunoască această istorie, el trebuia să înveţe, să-şi toace coatele pe băncile şcolii.

Iată ce credeau aceşti „istorici” ruşi/sovietici: la 1859 nu a fost o unire a Moldovei cu Ţara Românească, ci mai mult o cucerire a Moldovei de către Muntenia. Multă vreme nu au fost cunoscute arhivele ţariste de politică externă din acea vreme. Însă în 1961, la Moscova, avea să apară un volum al istoricului sovietic V. N. Vinogradov care aducea precizări despre unirea românilor. Rusia, scria istoricul, a fost tăcută la început, pentru că o Românie unită ar fi însemnat o barieră în calea intereselor ei. Văzând însă în unire o şansă de divizare a Franţei de Austria şi de Imperiul Otoman, Ţarul a trecut de partea Unirii. „Ţarul nu putea privi cu ochi buni Unirea, scria Vinogradov. Franţa va domina acel stat care va forma o barieră în calea Rusiei spre Constantinopol. Rusiei îi era teamă ca unirea să nu se facă de jos, pe cale revoluţionară. Ţarismul era inamicul oricărei înnoiri…Iscălind Tratatul, guvernul rus se gândea la revizuirea lui, la recâştigarea poziţiilor pierdute şi, înainte de toate, la restabilirea drepturilor Rusiei asupra Mării Negre”.

Şi iată că nu Franţa a dominat  Principatele Române, ci Rusia. Diplomaţia rusă şi agenţii ruşi au lucrat intens, până la cucerirea Independenţei de Stat, în 1877,  pentru desfacerea Unirii, ştiind că la Unirea din 1859 au luat parte şi alegătorii din adevărata Basarabie: judeţele Ismail, Kahul şi Bolgrad retrocedate Moldovei după Războiul Crimeei. Nu Franţa, ci Rusia, apoi URSS au călărit în istorie Moldova , spoliind populaţia,  ducând o politică de deznaţionalizare, de rusificare şi sovietizare.

Citind cu ochii minţii declaraţia lui Oprisan, rămâi stupefiat: iată cu câtă uşurinţă sunt slobozite în spaţiul public fraze care nu trec prin filtrul gândirii celor ce le debitează. Cum adică ”noi, moldovenii, noi, Moldova, am rămas cu buza umflată la 24 ianuarie 1859, când ne-au păcălit să le dăm capitala la Bucureşti”? Cine au fost trişorii aceia care au luat capitala de la Iaşi şi au mutat-o pe malul Dâmboviţei? Să-i ştim şi noi, pentru a-i arăta cu degetul, spre veşnica lor dispreţuire. Împricinatul nu ne spune cine, ce, unde când, cum, de ce şi pentru ce au fost luate astfel de decizii criminale, de menţinere a sărăciei în falnica Moldovă. Dar noi ştim cine din Moldova s-a apus Unirii, în 1859: câţiva mari moşieri şi prelaţi cu gândire retrogradă, interesaţi să-şi păstrarea privilegiile feudale. Şi mai ştim şi alte adevăruri istorice.

Cum este acesta: toate cele 17 mari reforme ale Domnitorului Al. I. Cuza au fost făcute pentru prosperitatea Principatelor şi în folosul întregii populaţii. Ştim şi cine, în alte etape istorice, a investit miliarde de dolari din bugetul de stat în fabrici, uzine, în căi ferate etc., în judeţele din Moldova,  şi cine a distrus un patrimoniu de sute de miliarde în ultimii 30 de ani. Voi, cei de astăzi eternizaţi la putere, aţi distrus această moştenire şi vă plângeţi că nu aveţi autostradă şi aeroport pentru a scoate populaţia din sărăcie!

P.S. Pe la mijlocul anilor ’80 ai secolului trecut, preşedintele Consiliului Popular al Judeţului Vrancea, Simion Dobrovici (cumula şi funcţia de prim secretar al partidului-stat)
s-a hotărât, într-o duminică, să vadă un meci de fotbal pe Stadionul „Milcovul” din Focşani recent dat în funcţiune. La poarta de intrare spre tribunele stadionului se găseau controlori de bilete. Când Dobrovici  a fost întrebat de bilet, acesta a dat din umeri. Dialogul dintre cei doi a fost spumos, amuzant. Cerberul de la poarta stadionului nu ştia cine este persoana chestionată şi a trebuit să fie informat de însoţitorii şefului de judeţ.  

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite