Părinţii din Italia nu doresc limba română ca disciplină de studiu

În Italia sunt aproape un milion de români

Scandal mare în Italia. De ce să înveţe ei vreo limbă în plus? Noi ne-am dus la ei, nu ei au venit la ei. Se apropie Ziua Mondială a Educaţiei şi un subiect deloc de neglijat agită spiritele occidentale, din pur patriotism ori din pură prostie?

La două şcoli generale, dintr-o localitate situată în apropiere de capitala Italiei, s-a iscat un scandal pentru că a fost introdusă ca disciplină de studiu, obligatorie, limba română.

De anul acesta cursul de limbă, civilizaţie şi cultură română, care în trecut se studia facultativ, o oră pe săptămână,  a devenit obligatoriu, iniţiativa fiind sprijinită de Guvernul României, cu acordul Ministerului Educaţiei din Italia, mai ales că doar la una dintre şcoli învaţă peste o mie de elevi de origine română, iar în toată zona peste 20% din populaţie provine din Europa de Est.

Nu a durat mult şi a început scandalul, mai ales din partea părinţilor originari din Italia, de teamă că odraslele lor nu ar face faţă studiului complicat, mai ales a unei limbi pe care copiii români o ştiu deja, iar limba italiană vrând nevrând a trebuit să o înveţe.

Părinţii italieni nu numai că au declarat că nu ar fi de acord cu studiul obligatoriu al limbii române, dar au scos ”în faţa clasei” şi pe directorii şcolilor, reproşându-le acid această decizie, cei din urmă neavând altă replică decât una pe care o auzim frecvent cam peste tot: ”mutaţi-vă copiii în altă parte!”.

În mintea celor care reproşează faptul că şi copiii imigranţilor au dreptul la educaţie în limba maternă s-a inoculat de mult concepţia că nu cei din ţara gazda trebuie să înveţe limba, ci imigranţii limba lor.

DA! Bine! De acord! Dar ce rău ar putea fi faptul că înveţi o limbă în plus, chiar neolatină? Ce rău ar fi faptul că ai putea să arăţi puţin respect părinţilor care, venind în ţara ta au fost nevoiţi să înveţe limba italiană pe modul ”repede înainte” forţaţi de faptul că italienii au fost lipsiţi de toleranţă, ori prea puţin deschişi la învăţarea altor limbi străine? Aşteptăm să vedem dacă nu cumva, mai târziu, nu vor fi nevoiţi să înveţe adulţii limba  arabă. Mai ştii?

Faptul că unii români au uitat limba română, chiar şi după două luni de stat în Italia, asta e altă poveste, dar dacă italienii care s-au căsătorit cu româncele noastre nu au fost obligaţi să înveţe limba română şi nici măcar nu s-au sinchisit, poate că acei copii din şcolile cu mulţi români ar vrea să privească altfel viitorul.  Poate că pentru ei este o decizie ce le consolidează relaţiile de prietenie şi, mai departe, vor învăţa chiar o limbă universală, un fel de esperanto, ce nu va ţine cont de graniţe, religie, cultură.

Unii părinţi au mai spus că ”mai bine s-ar introduce limba engleză”. Eu aş zice că ar fi bine să se introducă şi limba engleză, pe lângă celelalte propuse, mai ales că, personal, nu am întâlnit pe nimeni din Italia să înţeleagă vreun cuvânt în engleză. Dar oare propria lor limbă şi cultură o stăpânesc?

Ori e lipsă de omenie, ori ce să fie? Spuneţi dumneavoastră!