Politicieni: luaţi mâinile de pe Camerele Agricole!

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Una dintre emisiunile Tv pe care le urmăresc cu o statornicie de aproape 45 de ani este Viaţa satului, realizată de ziarişti unul şi unul în ceea ce priveşte profesionalismul lor.

Sunt oamenii care, în documentare, văd şi află realitatea agriculturii noastre din lanurile de cereale, din complexele zootehnice, din silozurile de păstrare a producţiilor şi din fabricile de procesare.

Câţiva dintre ziariştii care şi-au făcut debutul în TVR, la Viaţa satului (prima emisiune a avut loc în anul 1968), fac această meserie şi astăzi. Şi o fac cu pricepere. Cu acelaşi profesionalism mai sunt realizate emisiunile Ferma, la TVR2, şi Agrikultura, la B1tv. De ceva vreme, în dezbateri, ele au trecut în sumar şi tema camerelor agricole.

Sunt mai bine de opt ani de când autorităţile statului, Guvernul şi Parlamentul în primul rând, încearcă să înlocuiască vechile structuri agricole, de sorginte comunistă, cu altele noi, conforme economiei capitaliste. O astfel de structură, aşteptată atâta amar de vreme de fermieri, este CAMERA AGRICOLĂ.

Înfiinţarea camerelor agricole la nivel naţional, judeţean şi zonal (local) s-a aflat atât în programul de guvernare al PSD, în perioada 2001-2004, cât şi al Alianţei DA şi al Guvernului BOC.

Miniştrii care au deţinut portofoliul Agriculturii în această perioadă, fie că s-au numit Ilie Sârbu, Petre Daia (ambii PSD), Gheorghe Flutur, Dan Motreanu şi Decebal Traian Remeş (PNL), Dacian Cioloş (independent), Valeriu Tabără şi Stelian Fuia (PDL) păreau a fi determinaţi să pună în practică un asemenea proiect.

Nu au reuşit să vadă cum lucrează aceste camere , deşi unii dintre ei au fost foarte aproape. Părea să reuşească Gheorghe Flutur. I-am văzut proiectul de lege încă din 2005.

Dar liberalii din jurul premierului Tăriceanu nu l-au sprijinit. Mai mult de atât: l-au scos din guvern. Părea să reuşească Dacian Cioloş, actualul comisar (ministru) al Agriculturii Uniunii Europene, dar în 2008 a avut un mandat prea scurt. I-a dus proiectul mai departe Valeriu Tabără.

A fost remaniat de premierul Ungureanu. Succesorul profesorului Tabără la minister, Stelian Fuia, declara că „până pe 10 mai 2012 vom avea Legea Camerelor Agricole”.

Şi s-a ţinut de cuvânt. Legea a fost votată de Parlament, însă preşedintele Traian Băsescu a retrimis-o spre examinare în Parlament. E responsabil de blocarea legii. Atunci, deci prin aprilie 2012, actualul USL nu avea chef de muncă, făcea grevă parlamentară şi obstrucţiona orice tentativă de reexaminare a legii pentru a grăbi promulgarea ei.

La acea vreme, în Ziarul PROPACT, al Sindicatului FERMIERUL, scriam un editorial în care încercam să informez proprietarii agricoli în legătură cu rolul şi rostul acestor instituţii de tip occidental în viaţa satului. Bătând judeţul Vrancea de-a lungul şi de-a latul şi fiind la curent cu tentativa USL de a bloca constituirea camerelor agricole, am început astfel editorialul: 

„După mulţi ani de aşteptare România ar putea avea, în scurt timp, în sfârşit, o lege privind constituirea camerelor agricole la nivel naţional, judeţean şi local (oraşe şi comune). Legea, în principiu, este bună. Este inspirată din legislaţia franceză unde la conducerea camerelor se află, prin alegeri libere, oameni care fac agricultură: asociaţiile de proprietari, sindicatele agricole, fermieri mici şi mijlocii (care nu pot dicta preţurile pieţei), grupurile de producători (…) Numai că mărunţii oameni politici de la noi nu au nimic sfânt în ei, sunt josnici, murdăresc orice intenţie bună şi ţin morţiş să-şi plaseze oamenii lor în conducerea camerelor agricole. Ţin cu dinţii să le controleze întreaga activitate. Când politicul se amestecă în treburile profesionale, se alege praful şi pulberea! Din acest motiv, Sindicatul PROPACT le adresează primarilor şi consilierilor locali politici de orice culoare un avertisment foarte clar: luaţi mâinile de pe Camerele Agricole! Unde puneţi voi labele voastre păroase, se usucă toate plantele! Legea este făcută pentru cei cu sapa, nu pentru cei cu mapa!”

Legiuitorul a exclus implicarea politicului în treburile camerelor agricole încă din Art. 2 (alin.1): „Camerele agricole sunt organizaţii neguvernamentale, de utilitate publică, non profit, cu personalitate juridică, create în scopul de a reprezenta interesele socioeconomice ale populaţiei care derulează activităţi în domeniile: agricultură şi producţie alimentară, dezvoltare rurală, pescuit”.

Zice vreun cuvânt legiuitorul despre partide, despre politicieni? Nici vorbă! Mai mult decât atât, în alineatul 2 legiuitorul a mers mai departe şi a creat condiţiile descentralizării totale a activităţii camerelor agricole. Iată prevedere din lege: „Funcţionarea camerelor agricole răspunde obiectivelor de descentralizare a administraţiei publice centrale prin înfiinţarea unei reţele naţionale de structuri AUTONOME (sublinierea noastră) ce promovează interesul public”.

Şi, în continuare, că ele, camerele adică, sunt „principalul partener de dialog al autorităţilor centrale cu competenţe în domeniul agriculturii şi cele conexe, precum şi al celorlalte autorităţi şi instituţii ale administraţiei publice centrale şi locale, pe domeniile de competenţă”.

Mai limpede şi mai clar de atât nici că se poate: politicul, administraţia (care este tot politică) nu au ce căuta în această ecuaţie. Ele sunt partener de dialog şi nu parte a camerelor agricole!

Din 7 mai 2012, parcursul Legii Camerelor a fost blocat total. A urmat moţiunea de cenzură şi căderea Guvernului Ungureanu. În iulie 2012  a avut loc tentativa de lovitură de stat (cu ajutorul parlamentului), iar după instalarea la putere a supermajorităţii USL, la propunerea vicepremierului Liviu Dragnea, aplicarea Legii Camerelor Agricole a fost prorogată.

Adică amânată până la momentul în care va fi acaparată toată puterea în stat. Inclusiv a justiţiei, care, nesubordonată, ar fi putut da câştig de cauză un posibile contestaţii din partea celor care ar acuza amestecul politicului în desfăşurarea alegerii structurilor de conducere a camerelor.

Prorogarea a fost cerută de Liviu Dragnea. Şi nu scriu după ureche, ci după vorbele vicepremierului. În luna aprilie a.c., la întâlnirea de la Murighiol (Tulcea), cu oamenii USL, Dragnea a dat următoarea directivă: „În ceea ce priveşte actuala lege a Camerelor Agricole, prorogată pentru moment, aceasta este considerată periculoasă pentru că acest tip de organizaţie neguvernamentală riscă să se transforme într-un minister paralel celui al Agriculturii, în loc să fie ca în ţările europene…”.

O minciună de 70 %. Mare cât majoritatea pe care o manevrează cum vrea. Pentru că bugetul agriculturii este la Ministerul Agriculturii, nu la camerele agricole. Fără bani nu ai putere. Rămâi „paralel” doar cu sărăcia.

Cu înapoierea. Altul este „pericolul” pentru USL. Cum să fie libere, independente şi neutre politic aceste camere, aşa cum scrie în lege? Ele trebuie să fie un agent electoral! Este vorba de o cameră naţională care trebuie mânuită de politicieni, de 41 de camere agricole judeţe şi de 780 de camere agricole zonale (în Vrancea vor fi 14) - având conducerile dorite de baronii şi primarii din judeţe -, reprezentând milioane de fermieri mai mari şi mai mici. E vorba de tot atâtea voturi care nu trebuie scăpate din mână. 

Dacă agricultura românească este una care seamănă mult cu cea de tip feudal şi este neperformantă, acest fapt se datorează gândirii rudimentare a parlamentarilor şi guvernanţilor, de ieri şi de azi, vis-a-vis de soarta satului românesc.

Menţionez că în Franţa, de unde a fost copiat modelul de lege mai sus pomenit, camerele agricole sunt principalul susţinător al fermierului. Să mai mire pe cineva că Franţa este cea mai mare putere agricolă a Europei?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite