Focşani

articolul anterior articolul urmator

Povestea armistiţiului ruso-român de la Focşani. Relaţiile diplomatice, rupte după confiscarea tezaurului

4
21 May 2022 06:12:05
Autor: Borcea Stefan
Casa Apostoleanu din Focşani unde s-a semnat armistiţiul FOTO: Colecţia Petru Mincu
Casa Apostoleanu din Focşani unde s-a semnat armistiţiul FOTO: Colecţia Petru Mincu

Consecinţele armistiţiului de la Focşani au arătat cât de zadarnică a fost jertfa sutelor de mii de soldaţi români care au murit în Primul Război Mondial.

În vara anului 1917, armata română a câştigat marile victorii de la Mărăşti-Mărăşeşti-Oituz, dar prăbuşirea frontului rus a pus România într-o situaţie delicată, de a nu se mai putea apăra în Moldova.

Acest lucru a făcut ca ţara noastră, ca aliat al Antantei, formată din Franţa, Imperiul Britanic şi cel Rus, să rămână izolată şi singură în faţa Puterilor Centrale, reprezentată de Germania, Austro-Ungaria, Imperiul Otoman şi Bulgaria.

Practic, România se afla în imposibilitatea de a mai continua războiul împotriva Puterilor Centrale, iar parafarea la 22 noiembrie, la Brest-Litovsk, a armistiţiului de încetare a operaţiunilor militare, care angaja într-un mod nepermis statul român, a determinat Guvernul României, refugiat la Iaşi în urma ocupării Bucureştiului de către trupele germane, să propună aliaţilor încheierea unui armistiţiu care reprezenta practic salvarea ţării noastre.

I.C. Brătianu, acuzat de laşitate

În memoriul trimis de şeful Guvernului, I.C. Brătianu, se arătau circumstanţele defavorabile continuării războiului, acesta exprimându-şi speranţa că ”aliaţii îşi vor da consimţământul pentru încheierea unei păci separate, fără să denunţe obligaţiile pe care şi le-au asumat în august 1916”.

Deşi miniştrii din ţările Antantei recunoşteau situaţia gravă, francezii, reprezentaţi de generalul Henri Berthelot, au acuzat autorităţile române de trădare.

"Vântul de abandon şi trădare a sunat până aici… În seara zilei de 19 noiembrie, la aflarea veştii asasinării lui Duhonin şi la anunţarea unei posibile sosiri a câtorva bolşevici la Iaşi, Scerbacev (general rus) i-a trimis lui Mackensen (general german) o cerere de armistiţiu, iar fricosul de Brătianu a fost de acord foarte rapid, în ciuda deciziilor luate cu două zile mai înainte într-un consiliu prezidat de Rege şi la care am asistat”, îşi exprima dezacordul generalul francez Berthelot în legătură cu încheierea armistiţiului.

În replică, Brătianu susţinea că Berthelot fusese pus la curent cu poziţia adoptată de România.

„La 20 noiembrie 1917, gen. D. Scerbaciov, comandantul trupelor ruse din spaţiul românesc, a înaintat oficialilor germani, respectiv austro- ungari, propunerea de încheiere a unui armistiţiu, între armatele «Centralilor» şi cele româno-ruse, la Focşani. Propunerea a fost acceptată de reprezentanţii Puterilor Centrale, care au desemnat o delegaţie mixtă, formată din ofiţeri germani, austrieci, bulgari şi turci, având ca preşedinte pe generalul Von Morgen. Interesele româno-ruse urmau să fie reprezentate de o delegaţie comună, alcătuită din 20 membri, grupaţi în două sub-comisii: una rusă (16 membri), condusă de gen. Kelcevski, şi una română (4 membri), condusă de gen. Alexandru Lupescu. 

În ziua de 22 noiembrie 1917, delegaţii români şi ruşi s-au întâlnit la Tecuci, pentru a stabili normele şi punctele de vedere comune. La 24 noiembrie 1917, s-au reîntâlnit la Mărăşeşti şi de aici au plecat spre Focşani, unde la ora 15,05 începea prima rundă de negocieri cu partea adversă. Negocierile, purtate în Casa Apostoleanu, s-au desfăşurat, cu inevitabile poticneli, până în ziua de 26 noiembrie 1917, când a fost adoptată forma finală a armistiţiului”, se arată în documentele istorice.

Punctele principale ale armistiţiului făceau referire la obligaţia suspendării ostilităţilor, cu condiţia absenţei vreunui demers militar al “Centralilor” pe întregul front răsăritean, dar şi interdicţia dislocării unor efective militare într-un procent mai mare de 10% din totalul armatelor prezente pe acest front.

Istoricii spun că semnarea Armistiţiului de la Focşani a avut consecinţe negative pentru statul român, pe multiple planuri.

Liberalii şi conservatorii, pe poziţii diferite

„În primul rând, în sânul guvernului naţional, între liberali şi conservatorii democraţi au apărut disensiuni privind oportunitatea acestui Armistiţiu, disensiuni care s-au accentuat în special către sfârşitul lunii ianuarie, în contextul în care von Mackensen insista pentru «clarificarea» atitudinii României faţă de război. Semnarea Armistiţiului nu a însemnat si o clarificare a raporturilor militar - diplomatice dintre România şi aliaţii occidentali, mai ales că participarea sa la tratativele de la Focşani s-a făcut în condiţii nu tocmai clare, pe baza semnăturii în alb dată de miniştrii reprezentanţi la Iaşi.

În consecinţă, după consumarea acestui act, aliaţii României nu s-au grăbit să-i recunoască dreptul de a rezolva, prin tratative directe cu adversarul, o situaţie pe care o recunoscuseră de altfel foarte dificilă, în condiţiile în care fostul, până mai ieri aliat, dădea şi el multă bătaie de cap autorităţilor române prin incoerenţa deciziilor politice şi incapacitatea a ţine sub control problemele de ordin militar, pericolul unui război civil devenind tot mai evident. Cu toate eforturile întreprinse de premierul Brătianu, Aliaţii şi-au păstrat convingerea că gestul României de a semna Armistiţiul era o abdicare de la angajamentele pe care şi le asumase faţă de Antantă în august 1916”, susţin istoricii Vasile Popa şi Cezar Mâţă.

Ulterior, consecinţele armistiţiului de la Focşani au arătat cât de zadarnică a fost jertfa sutelor de mii de soldaţi români care au murit în Primul Război Mondial. România a întrerupt relaţiile diplomatice cu noua putere sovietică, care i-a confiscat tezaurul aflat în păstrare la Moscova.

Apoi, în continuarea Armistiţiului de la Focşani, în aprilie 1918 a avut loc Tratatul de Pace de la Bucureşti, dintre România şi ţările Puterii Centrale, prin care ţara noastră a cedat Cadrilaterul, respectiv partea de sud a Dobrogei.

Tratatul nu a fost niciodată ratificat de Parlamentul României sau promulgat de Regele României, dispoziţiile sale nu au intrat în vigoare decât timp de şase luni. iar când Puterile Centrale au început să dea, la rândul lor, în octombrie 1918, semne de epuizare, înţelegerile au fost anulate de guvernul Marghiloman. Ulterior,  România a reluat ostilităţile împotriva Puterilor Centrale, cu ajutorul armatei franceze, condusă de generalul Henri Mathias Berthelot.

Aceasta a condus la Marea Unire din decembrie 1918 prin care toate teritoriile cu populaţie majoritară românească au intrat în componenţa României.

Vă mai recomandăm:

Cum a ajuns Tezaurul României la Moscova. Isărescu: 1.740 de casete de aur, inclusiv ale Reginei Maria, au fost depuse în „Sala Armelor” la Kremlin

Tezaurul românesc la Moscova, un dosar fără final. Cum tergiversează ruşii restituirea aurului

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

4 Comentarii

Ludwig
21.05.2022, 08:33:35

Tratatul de pace de la Bucuresti a fost adoptat de parlament, dar nu a fost niciodata promulgat de regele Ferdinand. Trupele germane si bulgare defilau prin capitala si guvernul era refugiat la iasi. Bulgarii nu ne-au iertat ca in 1913 le-am luat cu japca Cadrilaterul ce nu a fost al nostru. Tratatul a avut efecte grave asupra tarii: România trebuia să retrocedeze Dobrogea de sud (zisă "Cadrilater") și să cedeze o parte a Dobrogei de nord (la sud de linia Rasova-Agigea) Bulgariei, care reanexase deja "Cadrilaterul" în decembrie 1916, restul Dobrogei, între noua graniță bulgară-română și Brațul Sfântu Gheorghe, era cedat de către România Puterilor Centrale România urma să cedeze Austro-Ungariei controlul asupra trecătorilor Munților Carpați România concesiona pe 90 de ani Germaniei toate exploatările petroliere, prin două societăți petroliere șantierele navale intrau în stăpânirea statului german, dreptul Germaniei și al Austro-Ungariei de control al navigației pe Dunăre etc. Tratatul a fost in vigoare doar 6 luni, iar in toamna cand puterile centrale erau epuizate de lupte, guvernul Marghiloman a anulat tratatul. Romania relua lupta prin armata condusa de generalul Berthelot si la 1 decembrie se facea unirea. Conservatorul Petre P Carp spunea ca: ”Romania are prea mult noroc pentru a mai avea nevoie de politicieni”

+5 (5 voturi)
Daniel Preda
21.05.2022, 10:27:45

"Ulterior, România a reluat ostilităţile împotriva Puterilor Centrale, .... Aceasta a condus la Marea Unire din decembrie 1918 prin care toate teritoriile cu populaţie majoritară românească au intrat în componenţa României." Corect spus . Atat se poate spune fara a gresi , fara detalii .

-12 (14 voturi)
dedak puiu
21.05.2022, 12:54:33

După minusurile pe care le-ai colectat, se pare că unora le stă adevărul în gât. :))))

herr v.6.01
21.05.2022, 10:58:50

"Ulterior, consecinţele armistiţiului de la Focşani au arătat cât de zadarnică a fost jertfa sutelor de mii de soldaţi români care au murit în Primul Război Mondial. România a întrerupt relaţiile diplomatice cu noua putere sovietică, care i-a confiscat tezaurul aflat în păstrare la Moscova." (Borcea) Fara legatura. Aveam o parere buna despre domnul ziarist, mai ales atunci cand combatea politic pesedeul. Armistitiul incriminat a facut posibila intrarea armatelor romane in Basarabia, apoi alungarea bolsevicilor care voiau s-o pastreze la sanul maicii rassia. Invatati, invatati, invatati, vb unui pedagog celebru.

-4 (10 voturi)
Modifică Setările