Prea puţini lideri dedicaţi binelui public

După scandalul nominalizării de către Victor Ponta a candidaţilor pentru şefiei parchetelor din subordinea Ministerului Public, s-a văzut, încă o dată, cât de bolnavă este societatea românească în ansamblul ei.

Cât de alterate sunt partidele înseşi şi alianţele electorale. Şi cât de divizată este presa. Să facem un scurt remember al ultimelor două luni. Am văzut, mai întâi, faliile din interiorul PNL, cu ocazia ultimului congres, cărora Crin Antonescu le-a pus capăt cu o determinare dictatorială.

Am fost, mai apoi, martori la circul de la PDL încheiat cu victoria a la Pirus a lui Vasile Blaga. Iar în zilele din urmă am asistat la circul, şi mai spectaculos, din interiorul USL, în care actorii principali, Ponta şi Antonescu, au încercat, mai pe faţă, mai prin culise, să pună sub controlul lor justiţia. În tot acest joc s-au amestecat şi trusturile de presă.

Dar ele, în loc să fie câinele de pază al democraţiei, au luat atitudini partizane, în funcţie de interesele politice, economice şi financiare ale mogulilor şi tonomatelor. Câinii şi căţelele de pază ale lui Felix  (şi ale „Crinului elastic”) au încălcat, ca de obicei, toate codurile şi normele deontologice ale profesiei de jurnalist. Linşaj mediatic, spectacol justiţiar dezgustător.

Televiziunea lui Ghiţă a luat apărarea premierului dottore, B 1 a mimat imparţialitatea, iar la Realitatea lui Guşă partizanatul s-a manifestat mai difuz. A existat însă un moderator care şi-a adus aminte şi de cetăţenii de rând, întrebându-i ce cred ei despre amestecul politicului în treburile justiţiei. Răspunsul a fost, invariabil, acelaşi: lehamite, silă, scârbă.

Cine credea că USL este o alianţă solidă, pusă în slujba binelui public, şi că a fost votată dintr-o dragoste neţărmurită faţă de cei doi lideri ai ei, a trăit o nouă dezamăgire. Am avut confirmarea că alegerile locale şi parlamentare din 10 iunie, referendumul din iulie pentru suspendarea preşedintelui Băsescu şi scrutinul parlamentar din 9 decembrie 2012 s-au desfăşurat pe un val de manipulare paroxistică, demenţială.

Ideea comună, exprimată de toţi intervievaţii, a fost aceea că nu se vor mai duce niciodată la vot. Mai toţi deţinătorii funcţiilor de conducere din administraţia publică centrală şi locală, obţinând acest vot de încredere, l-au folosit pentru a-şi spori continuu conturile bancare, de a-şi mări averea cu noi terenuri, case, autoturisme de lux ori bijuterii. Declaraţiile lor de avere reflectă o realitate indubitabilă: votanţii se aleg cu promisiunile, aleşii cu profiturile.

Nevoia de oameni pentru oameni, dedicaţi binelui public, este mai acută ca oricând şi în Vrancea. Suntem pe deplin lămuriţi în legătură cu cei ce au deţinut/deţin funcţii în consiliul judeţean, în conducerea primăriilor, care ne-au reprezentat/ne reprezintă în parlament. Ei au mimat/mimează că sunt în slujba cetăţeanului!

Joacă un teatru de prost gust! Pe cât de mari sunt vorbele pe care le aruncă în spaţiul public, pe atât de mici le sunt faptele. Au ruginit pe funcţii, în timp ce judeţul - ca entitate economico-socială -, oraşele şi comunele sale continuă să alunece pe toboganul subdezvoltării. Cu ei sau fără ei la conducere, drumurile noastre judeţene sau comunale tot blocate de zăpezi rămân, iarna. Cu ei sau fără ei în fruntea bucatelor, apele tot ies din matcă şi inundă case şi culturi agricole, ori distrug drumuri pe la Paltin, Nereju, Vidra şi în alte zone, pentru că proiectele de îndiguiri şi de regularizări ale cursurilor de apă tot promisiuni rămân.

Cu ce s-au ales vrâncenii, în ultimii aproape 15 ani, avându-l la conducerea consiliului judeţean pe acelaşi preşedinte? Să medităm mai mult la această întrebare! A spune că îi pui pe vrânceni pe primul loc, când realitatea-i alta, este o dovadă de ipocrizie, de fariseism, de făţărnicie şi demagogie cât cuprinde. Am luat acest exemplu, care este cel mai concludent, dar aceeaşi întrebare este valabilă şi cu privire la starea Focşanilor, Adjudului, Mărăşeştilor, Panciului şi Odobeştilor ori a majorităţii celor 68 de comune.

La oraşe, locuitorii plătesc servicii publice tot mai scumpe şi de o calitate tot mai supărătoare Consilierii locali focşăneni ne-au „procopsit”, deja, cu tarife mai mari la transportul în comun şi la salubritate. Urmează, probabil, apa. În mediul rural, zeci şi zeci de sate au aceeaşi infrastructură ca şi în urmă cu un secol.

P.S. În fond, nerealizările cvasigenerale mai au o explicaţie: sistemul electoral din România este unul inadecvat şi extrem de permisiv pentru oamenii incapabili şi carierişti. Legea electorală nu limitează numărul de mandate şi lasă electoratului voinţa de sancţiona ori de a valida menţinerea la nesfârşit, pe funcţii, a oamenilor a căror neputinţă este mai mult decât evidentă. Două mandate sunt arhisuficiente pentru implementarea oricărui proiect de anvergură. Ce aţi zice, stimaţi cititori, de un referendum naţional pe această temă?