Scriitoarea Hortensia Papadat-Bengescu a îngrijit răniţi în Primul Război Mondial, în Gara Focşani: „Exprimau dorinţe, gemeau, sufereau, dar trăiau“
0
Scriitoarea Hortensia Papadat-Bengescu a locuit o bună perioadă în Focşani, alături de soţul, un cunoscut judecător, preşedinte la tribunalul local.
Şederea la Focşani a autoarei celebrei cărţi „Concert din muzică de Bach” a durat nu mai puţin de 13 ani, perioadă care a coincis şi cu debutul ei literar, în anul 1912, în ziarul „La Politique”, cu un necrolog închinat actorului focşănean Petre Liciu. Câţiva ani mai târziu, în timpul Primului Război Mondial, Hortensia Papadat Bengescu a fost soră de caritate la Crucea Roşie, în Gara Focşani, unde a îngrijit răniţi. Din această experienţă care a marcat-o profund s-a născut romanul de război „Balaurul”, nume dat după trenul care aducea miile de răniţi de pe front.
„La Focşani, Hortensia Papadat Bengescu a însoţit uneori furgonul cu militari răniţi luaţi din Gara Focşani, iar trenul care venea dinspre Mărăşeşti i-a inspirat titlul unui roman, «Balaurul». Merită menţionat şi faptul că, în cei doi ani de ocupaţie inamică, în Focşani a existat un lagăr de peste 700 de prizonieri pentru hrana cărora în 1917 s-a făcut o chetă publică, la numărul 7 apărând numele N.N. Papadat cu suma de 23.000 lei”, ne spune profesorul focşănean Ştefan Neagu.
Istoricul focşănean Horia Dumitrescu crede că Hortensia Papadat Bengescu este un erou al Primului Război Mondial. „Desfăşurarea evenimentelor din anii Războiului de Reîntregire a Neamului, îndeosebi eroicele bătălii de la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz din vara anului 1917, care i-au conferit Vrancei în veacul veacurilor imaginea de Ţinut al Jertfei şi Biruintei, a încrustat pe frontispiciul ei numele marilor generali Eremia Grigorescu, Arthur Văitoianu sau Henri Cihoski. Acestora li se poate adăuga un alt nume: scriitoarea Hortensia Papadat - Bengescu. Destinul a făcut ca acele momente dramatice, eroice, să le trăiască la Focşani, cu intensitate şi dăruire, răscolindu-i simtirea, consemnându-le în pagini memorabile, dăinuitoare”, scrie istoricul în volumul „Cronica Vrancei”
De altfel, în volumul „Balaurul”, inspirat din activitatea sa de soră de Cruce Roşie, Hortensia relatează cu lux de amănunte despre cum decurgeau lucrurile la infirmeria din Gara Focşani, de la croşetatul manşetelor în aşteptarea trenului cu răniţi, dar şi despre primul ei pacient, un locotenent care a suferit o mică rană la o mână.
„Cu cât numărul tărgilor creştea, umbrele ţepene luau acum forme, forme îndurerate şi umane, aveau glas, aveau chip . . . Exprimau dorinţe, solicitau ajutor, gemeau, sufereau, dar trăiau", notează Hortensia Papadat Bengescu în romanul „Balaurul”.
Hortensia Papadat Bengescu a locuit în Focşani, în apropiere de Colegiul Naţional “Unirea”, însă casa nu mai există astăzi, fiind demolată, pe locul acesteia existând astăzi o parcare.
Despre anii petrecuţi la Focşani de Hortensia Papadat Bengescu, un publicist al vremii, I.M. Dumitrescu, avea să consemneze:
„Aceasta a trăit multă vreme în oraşul nostru, unde a venit prin 1910 cu soţul său, care era preşedintele tribunalului. Pe atunci Hortensia nu scrisese sau încă nu publicase. Era o persoană distinsă, de remarcabilă distincţie, de statura înaltă, părul bălai care-i împodobea chipul de femeie, puţin obişnuită. Apărea mai mult singură, strecurându-se discret pe lângă parcul public, pe şosea, pe lângă grădinile pline de flori sau cu pomi încărcaţi de roade îmbelşugate. Vorbea puţin afectat, fără să o facă intenţionat. Era fiica generalului Dimitrie Bengescu, înrudit cu scriitorul dramatic cu acelaşi nume. De bună seamă că Hortensia Papadat Bengescu mai avusese legături cu Focşanii, de când tatăl său fusese comandantul brigăzii locale de infanterie. Ne cunoscuse de când era tânără şi poate datorită ambianţei locale, datorită amintirilor, găsise aici climatul prielnic să scrie. Trebuie să recunoaştem că soţul ei, magistratul Nicolai Papadat, apreciind talentul soţiei scriitoare, i-a înlesnit posibilitatea să se ocupe de literatură, scutind-o de greutăţile menajului ce i le dădea căsnicia, mai ales că aveau şi copii”, scria în urmă cu o sută de ani publicistul I.M. Dumitrescu.
Este de menţionat că Hortensia Papadat Bengescu a îngrijit de părinţii ei care s-au stins la Focşani, aceştia fiind înhumaţi în Cimitirul Nordic, unde a fost ridicat un basorelief realizat de sculptorul Oscar Spathe.
Dumitru Bengescu, tatăl Hortensiei, a decedat în 1921 şi a fost ofiţer al Regimentului 10 Putna, luând parte la campania din anii 1877-1878 în luptele de la Griviţa, Rahova, Plevna. Alături de el odihneşte soţia sa Zoe.
Vă mai recomandăm:
Legăturile scriitorului Mihail Sadoveanu cu regimul comunist au rămas controversate până astăzi. Dintre marii scriitori şi oameni de litere interbelici care au acceptat colaborarea cu regimul comunist, Sadoveanu a fost cel care a primit contra unor importante beneficii materiale, cele mai multe şi înalte funcţii în stat şi a semnat şi texte de propaganda ale regimului.
O parte dintre marii scriitori ai ţării au avut şi o altă faţă de care puţini dintre români ştiu. Este vorba despre opţiunile lor politice, o parte dintre scriitorii de care vom aminti în cele ce urmează expunându-şi crezul politic şi în opera lor literară. Unii au avut de suferit din acest motiv, iar alţii – de câştigat vremelnic.
Se încarcă comentariile...
