Soare şi osanale

În timp ce unii sărbătoreau zile de naştere cu lozinci şi osanale, alţii promovau respectul pentru semeni şi natură, pentru tradiţie şi familie, altruismul, veselia şi tinereţea, fără ca vreo clipă să se gândească la ipocrizie, falsitate, linguşire, oportunism sau cheltuirea vreunui ban, oricum inexistent.

Unii aruncă cu bani pe Arene, alţii aşteaptă banii pentru proiecte, pentru acoperirea unor “goluri” lăsate de sistem, lăsate de indiferenţa factorilor de decizie.

Dacă nu ar fi ONG-urile şi Asociaţiile implicate, dacă nu ar fi tinerii şi îndrumătorii de proiecte de voluntariat, ar fi prăpastia şi mai adâncă între ce ar trebui să facă statul şi face doar “satul”.

Evident, sunt anumite acţiuni care ţin de individ şi nu ar trebui să aşteptăm primarul sau voluntarul să ni le facă sau să ni le rezolve, cum ar fi spre exemplu dezăpezirile, respectul pentru mediu şi toate elementele sale, dar mai sunt acţiuni care ţin de autorităţi, ce tărăgănează în rezolvarea lor cu speranţa că vor rezolva voluntarii toate aceste probleme.

Spre exemplu, racordarea unei şcoli la curent electric şi dotarea acesteia cu un minim de tehnologie sau nişte rechizite, construirea unui gard, curăţarea unui canal care ar putea preveni inundarea unui areal, plantarea de copăcei, în timp ce alţii devastează, salvarea unei vieţi în timp ce fondurile alocate din asigurările de sănătate sunt insuficiente şi câte şi mai câte.

Salut iniţiativa legislativă în ce priveşte voluntariatul şi, totodată, încurajez tinerii să participe la proiecte pentru tineret, să câştige experienţă prin voluntariat şi să îşi ajute semenii oferind o mână de ajutor cu o bucăţică de suflet.

Nu salut delăsarea cu care pot fi rezolvate multe probleme ce nu ţin de voluntariat, şi nici desele schimbări din lista de priorităţi naţionale. Prea mulţi bani irosiţi în proiecte ce pot fi realizate cu bani puţini, prea mult timp irosit fără scop précis şi lăsat pe spinarea altora.

Nu ştiu când se vor trezi unii, dar ştiu că mai există oameni care mai speră, care se agaţă de Soare, de viaţă, de zâmbet, de energia celor tineri cu suflet, cu altruism.

Doina Stratton Andrieş şi soţului ei Mike, de origine engleză, ajutată de părinţi şi localnici, a reuşit să readucă spiritul local în casa parintească, să amenajeze un muzeu, dar mai ales o bibliotecă de weekend în care toţi copiii din sat au acces.

Voluntariatul, pentru Doina, Mike şi copiii dumnealor, reprezintă o practică veche, însuşită pentru prima dată în Anglia şi adusă din nou, acasă, cu mult suflet.

Toţi voluntarii au schimbat impresii, şi-au expus experienţele anului 2014, s-au încurajat pentru proiectele viitoare, iar spre final au degustat produse culinare tradiţionale, au probat costumele populare şi au făcut puţină mişcare.

În timp ce unii aduceau osanale, voluntarii trăiau o zi frumoasă cu soare şi optimism.

P.S. Între timp, unii se mărturisesc şi se spovedesc cu speranţa că vor fi iertaţi pentru ipocrizie sau prea multă dragoste faţă de semeni. Continuă etapa dezamăgirilor şi a deconspirărilor diversioniste ale reptilienilor, batăliilor dintre “anunnakki“ şi “inuaki”. Va veni o zi, dar între timp “baba se piaptănă”!