Supermajoritate parlamentară românească, versus supersărăcie în UE

Pe 7 mai 2013, la împlinirea unui an de la preluarea guvernării de către USL, prin moţiune de cenzură, premierul Victor Ponta făcea (la Antena 3, unde altundeva ?) două declaraţii în stilu-i propriu, făţarnic:

1) „În prima zi de guvernare, decizia de a da înapoi ce luase guvernul Boc de la pensionari nu a fost una uşoară”;
2) „Nu vreau să mă compar cu guvernul Boc că nu are nici un sens, nu te compari cu ceva atât de slab”.

       Scurte explicaţii sunt absolut necesare pentru a repune adevărurile în drepturile sale. Ponta nu a venit cu bani de acasă pentru a reîntregi salariile şi pensiile celor loviţi, pe nedrept, de cuplul Băsescu-Boc! A doua declaraţie a premierului-plagiator, făcută, cum am scris, în stilu-i făţarnic, triumfalist, este contrazisă de o realitate dureroasă pentru români.

La sfârşitul săptămânii trecute, un comunicat al EUROSTAT (instituţia oficială de statistică a Uniunii Europene) venea să confirme ceea ce vedem şi simţim pe propria piele, iar premierul – nu. Presa independentă a difuzat imediat comunicatul, titrând: „Oficial, suntem săracii Europei; nivelul de trai în România este ultimul din UE, în urma Bulgariei”. Tonomatele „patriotice” de la Antena 3 şi de la alte instituţii media au tratat problema prin omisiune.

Este pentru prima dată în istorie când bulgarii ne pasează „lanterna roşie” la cel mai important examen al unei guvernări: acela de a asigura un nivel de trai decent poporului pe care îl guvernează.

Ca jurnalist care a scris aproape 40 de ani despre evoluţia şi involuţia economiei româneşti şi mondiale, afirm, cu strângere de inimă, că mă aşteptam la acest comunicat al EUROSTAT. La fel ca şi salariaţii bugetari, şi eu, pensionarul, am avut de pierdut din amputările de venituri decise de guvernul Boc, care nu a ieşit din tiparul predecesorilor săi. Cu toţii au guvernat această ţară pentru buzunarele lor şi ale grupurilor de interese pe care le reprezintă atunci când ajung la putere şi decid ce se întâmplă cu bugetul ţării, cu aşa-zisele privatizări şi retrocedări, cu tot ce ţine de stăpânirea puterii şi averii publice.

Se poate dovedi însă că din 2009 până în septembrie 2012 leul şi-a păstrat, totuşi, puterea de cumpărare, pentru că preţurile şi tarifele la bunuri şi servicii au rămas oarecum stabile. În vreme de profundă criză financiară şi economică în zona euroatlantică, economia românească s-a prăbuşit dramatic, cu până la 7 %, dar preţurile nu au luat-o razna. Din 7 mai 2012 şi până după puciul parlamentar din august 2012, USL s-a jucat de-a guvernarea şi de-a statul de drept. Iar după ce a câştigat super-majoritatea, la alegerile din 9 decembrie trecut, nu a făcut altceva decât să pună pe umerii românilor noi poveri fiscale. Ei sunt nevoiţi să suporte 21 de noi taxe şi impozite.

 Peste câteva zile, va intra în vigoare noile preţuri la gaze şi energia electrică. Ele vor antrena alte preţuri şi tarife, anticipate deja. De câteva luni, comunicatele negative ale statisticienilor români şi europeni, ca şi prognozele sumbre ale economiştilor de marcă vin în cascadă şi trezesc îngrijorarea celor interesaţi în legătură cu direcţia în care se îndreaptă România.

În legătură cu viitorul lor, de fapt. Investiţiile publice, generatoare de locuri de muncă, sunt firave; investiţiile străine directe au scăzut în acest an cu 35 % faţă de aceeaşi perioadă din 2012; rata şomajului a crescut de la 6,9 % la finele anului trecut până la 7,5 % în aprilie 2013. Acelaşi EUROSTAT arată că inflaţia din România, de 4,4 %, a depăşit cu mult media din UE (1,6 %), iar deprecierea leului a stimulat creşterea preţurilor şi a anulat toate reîntregirile salariale şi de pensii cu care se făleşte premierul în funcţie. Pot demonstra oricui că, în ultimul an, aceste fenomene negative mi-au dijmuit cel puţin o pensie din cele 12 anuale.

Un premier dintr-o ţară cum este România, cu un nivel de trai al populaţiei atât de scăzut, care stârneşte desconsiderarea lumii civilizate, devine ridicol când îşi dispreţuieşte predecesorii. Mai ales că provine din aceeaşi clasă politică mocirloasă pe care nu o cred capabilă să dea adevăraţi oameni de stat în actualul sau următorul ciclu electoral. 

 P.S. 1 În era Internetului, când informaţia circulă cu viteza gândului, tinerii guvernanţi dâmboviţeni îşi respectau, cu stricteţe, calendarul sportiv al week-end-ului, chiar şi la două-trei ore de la tragedia turiştilor români în Muntenegru, în ciuda atâtor breaking news-uri care anunţau îngrozitorul eveniment. Era mai important să fie declaraţi coşgeteri-golgeteri, decât să ia decizii guvernamentale pentru salvarea unor cetăţeni pe care spun că-i reprezintă.

P.S. 2 Pentru a-şi salva imaginea, premierul Victor Ponta şi echipa lui de imagine au recurs la o manipulare ordinară. Prin intermediul, cui altcuiva, decât aceloraşi tonomate "patriotice” care au dus steagul României în Guiness Book Acolo, da, suntem pe primul loc!