Triumfalism lipsit de logică

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

În ziua de 7 mai, românii au marcat două evenimente care unora le-au adus aminte de vremuri de glorie, iar altora – şi de glorie şi de tristeţe.

La 7 mai 1986, echipa-fanion a fotbalului românesc, Steaua, cucerea, la Sevilla, în Spania, Cupa Campionilor Europeni (Champion League de astăzi), o performanţă aproape interzisă echipelor aflate la est de Poarta Brandenburg.

Nu sunt stelist, dar, ca român, m-am bucurat enorm de victoria echipei din Ghencea. Mai ales că, pe tot parcursul european al militarilor conduşi de admirabilul Emerich Jenei, ne adunam ciotcă la mine acasă, împreună cu prietenii mei Alecu Armenopol, Victor Stângă şi mai mulţi tipografi (Nicu Lupan, Ion Oprea, Nelu Cojocea, Costel Miclea), atraşi de magia televizorului color pentru care am stat multe luni înscris la „coadă”.

Trăiesc, de fiecare dată  la 7 mai, cu mândrie de român, bucuria acelei izbânzi care pare a fi irepetabilă.

Dar în aceeaşi zi de 7 mai, în istoria poporului român s-a mai petrecut un eveniment important care i-a marcat nu doar pe suporterii stelişti, ci pe toţi românii. Pe 7 mai 2012, o echipă de traseişti politici, din care a făcut parte şi senatorul de Vrancea, Filip (pe care vrâncenii l-au votat într-o veselie abulică – aflu că de la 9 decembrie şi până astăzi a venit doar o singură dată pe meleagurile noastre!), au dărâmat brutal şi interesat guvernul condus de Mihai Răzvan Ungureanu. Acesta şi echipa lui aveau o activitate de numai 78 de zile.

Nu sunt nici partizanul şi nici adversarul vreunui partid sau om politic. Dar, ca român, asemenea lovituri de stat brutale, fie ele şi parlamentare, mă îngrijorează. Pentru că rănile se vindecă greu, iar de suferit nu au doar învinşii, ci mase imense de oameni.

Despre partizanat, ce pot să vă spun? Am aflat că „ ziarul care stă de vorbă cu oamenii”, din Vrancea, şi-a repartizat la conferinţa judeţeană a PSD, de luna trecută, nu mai puţin de cinci „trimişi speciali”. De ce „speciali?” Vă lămuresc mintenaş: pentru că toţi cei cinci viteji „jurnalişti” purtau ecusoane de participanţi la conferinţa judeţeană a PSD Vrancea şi l-au votat cu ambele mâini pe „mult iubitul şi stimatul” Marian Oprişan (există film şi fotografii care atestă acest fapt!).

Organizatorii conferinţei nu s-au complicat să tipărească buletine de vot ori să confecţioneze urne. La propunerea unui senator cunoscător al limbii lui Shakespeare, votul a fost simplu şi extrem de necomplicat: prin ridicare de mâini! La lumina zilei. Sau, mă rog, a becului.

Să vadă tot pesedistul cine îndrăzneşte să voteze împotriva baronului! Victoria a fost garantată: 105 %. Cei cinci în plus au venit de la „ziarul care stă de vorbă cu oamenii”. O victorie mai mult decât un triumf. Ba chiar triumfalism. Doar suntem în „Provincia Europeană Vrancea”. Care – nu-i aşa? - seamănă-picătură cu regiunea de baştină a urmaşilor lui Kim ir Sen.

În PSD, în USL, triumfalismul este însă la el acasă. Mai grav este că nu are nici o logică.

Pe 7 mai 2013 s-a împlinit un an de când plagiatorul Victor Ponta este de două ori prim-ministru. Plagiatul nu-l apasă pe „Micul Titulescu”. El este personificarea triumfalismului. Un triumfalism lipsit de logică. Mai ales în economie, unde el este zero barat.

Vă spune un jurnalist cu 40 de ani de experienţă (îmi place enorm logica lui Moise Guran!). Vreţi exemple? Vi le servesc pe tavă. „Nu vreau să mă compar cu guvernul Boc că nu are nici un sens, nu te poţi compara cu ceva atât de slab”. Modest, plagiatorul şef!. „Am reîntregit salariile şi pensiile” (cele din urmă nu au fost tăiate niciodată). „România va avea în anul 2013 una dintre cele mai ridicate rate de creştere economică din Uniunea Europeană, după cele din statele Baltice”. „România este una dintre puţinele ţări economice care au înregistrat o creştere economică în 2012”. „Pentru prima dată în istoria postdecembristă, România are un sold al comerţului exterior pozitiv, fiind înregistrată o creştere a exporturilor de 8 % şi de doar 1 % a importurilor”.

Şi un neadevăr cât casa spus de singurul premier plagiator din UE: „numărul de salariaţi în economie a crescut cu 70 000 în perioada aprilie 2012-februarie 2013”.

Iarăşi mincinos, primul ministru plagiator! Se opreşte la februarie 2013, nu la aprilie. Pentru că, în aprilie, procentul tinerilor şomeri în România este de 23 %. El nu aminteşte nimic nici de cele 20 de noi taxe şi impozite cu care i-a împovărat pe români. Pentru că nu dă bine la imagine.

De ce tot insist în acest articol pe triumfalismul fără logică? Argumentez imediat. Argumentez cu bugetul din 2012 şi 2013. Care seamănă ca două picături de apă. L-am ascultat pe ministrul (in) Culturii, parcă Barbu îl cheamă, vorbind despre constrângerile bugetare. „A trebuit să guvernăm pe un buget făcut de alţii”. Mai toţi USL-iştii care sunt invitaţi la şourile televizate se laudă că ei au întregit salariile bugetarilor. Au adus bani de acasă? Nici vorbă! Erau prevăzuţi în bugetul pe 2012.Este bine că avem o balanţă comercială externă pozitivă.

Şi preşedintele Băsescu este triumfalist în legătură cu această temă. Dar România mai are economie proprie? Ce exportăm? Exportăm automobilele „Dacia”, îmbrăcăminte, materii prime şi forţă de muncă. Nu mai importăm tehnologie pentru că nu mai avem fabrici.

Cam aşa stau lucrurile cu economia noastră odârlită, domnule prim-ministru plagiator. Triumfalismul nu este o floare pe care să o pui la butonieră, ci o boală. Noroc că este una curabilă. Dar pentru cine are simţul măsurii.      
     

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite