Turneu rusesc cu peripeţii pentru "Ţara Vrancei". Ocol de sute de kilometri din cauza unui pod dezafectat şi omagiu adus eroilor la lumina farurilor de maşină

Comemorare la lumina farurilor de maşină FOTO: Vasile Soare

Evenimentul din Republica Udmurtia a făcut parte din Turneu cultural-comemorativ al Ansamblului "Ţara Vrancei" în regiuni ale Federaţiei Ruse.

Cea de a cincea zi a turneului comemorativ întreprins de Ansamblul Folcloric Ţara Vrancei în Federaţia Rusă, eveniment iniţiat de ambsadorul României în Federaţua Rusă, vasile Soare, s-a consumat în RIABOVO, Republica Udmurtia (republică autonomă a Federaţiei Ruse).

Aici a fost inaugurat şi sfinţit cel de al 2-lea monument în memoria prizonierilor romani, ştiind că aici, în raionul Uva, între 1942-1948 a funcţionat Lagărul NKVD nr.75 pentru prizonieri de război străini-unul din cele 4 mari lagăre din Udmurtia (nemţi, romani, austrieci, unguri etc), care au fost folosiţi cu precădere la exploatările de turbă şi forestiere în această zonă împădurită aproape în totalitate.

În 1943, în unele documente de arhivă în acest lagăr sunt consemnaţi 557 de prizonieri romani, 516 nemţi, câţiva unguri, restul câteva sute de altă naţionalitate. Ulterior în lagăr au mai fost aduşi prizonieri străini.

Ambasadorul Vasile Soare a povestit pe pagina sa de Facebook, peripeţiile de pe drum şi momentele de mare emoţie trăite în acea îndepărtată localitate.

"Drumul Arsk-Riabovo/Uva, care pe GPS ne indică 235 km pe traseul Kazan-Permi, cu sosire preconizată în jurul orelor 16.00 la Cimitirul din Riabovo, s-a dovedit o întreagă aventură: după ce am parcurs o bună bucată din drum, pe o iarnă adevărată rusească, a trebuit să facem cale întoarsă şi un ocol serios din cauza imposibilităţii traversării unui mare râu -Viatka, podul fiind dezafectat. Aşa că am ajuns la destinaţie abia pe la orele 20.00, pe o ninsoare grozavă, resemnaţi că nu putem organiza ceremonia comemorativă/sfinţirea monumentului prizonierilor romani de la RIABOVO. Preotul Ştefan Stanciu şi toţi membrii ansamblului "Tara Vrancei" care mă însoţesc în acest turneu inedit au agreat propunerea mea de a face oricum o slujbă de pomenire a prizonierilor noştri înhumaţi acolo, chiar şi în noapte şi pe ninsoare. Ne-am imaginat instantaneu tragedia foarte multor ostaşi români care au ajuns în lagărele NKVD în iarna teribilă 1942/1943, de la Cotul Donului şi Stalingrad, şi am găsit perfect normal să-i cinstim şi să-i pomenim după tradiţie, ca Acasă, indiferent de vreme, după un drum de aproape 9 ore cu maşina şi autocarul prin zăpadă... Am fost plăcut surprins să aflu că oficialii locali - primarul loc.Riabovo, reprezentanţi de la raionul Uva, profesori de la şcoală locală - înţelegând situaţia, "au decis să ne aştepte până vom sosi în localitate, indiferent de oră". Aceştia ne-au întâmpinat la intrarea în sat şi ne-au condus la Cimitirul prizonierilor de război străini. Acolo surpriză a fost şi mai mare - eram aşteptaţi şi de aproximativ 30 de localnici, adulţi şi copii, de reprezentanţi mass-media/TV, care, în ciuda ninsorii abundente şi orei înaintate, "au dorit să fie alături de români" la ceremonia de comemorare a prizonierilor lor de război, care în urmă cu peste 70 de ani s-au aflat în lagărele de aici şi au rămas definitiv să-şi doarmă somnul de veci la RIABOVO/Udmurtia.

Printre cei prezenţi – o altă surpriză plăcută – şi un român născut în Udmurtia – Alexandru Pascar, din părinţi originari din Cernăuţi, care “a venit de la sute de kilomentri special să participle la această manifestare comemorativă şi să-I întâlnească pe fraţii din România”!!! Imaginea maşinilor aliniate în fata cimitirului, cu farurile aprinse pe direcţia monumentului prizonierilor romani ne-a emoţionat de-a dreptul...aceşti oameni ne-au creat şi condiţiile necesare desfăşurării ceremoniei comemorative şi slujbei de pomenire a celor 141 de prizonieri romani de război morţi şi înhumaţi la Riabovo!!! Era trecut de orele 20.00 şi ne aşteptau de câteva ore bune...impresionant, emoţionant şi demn de tot respectul gestul acestor oameni din micul sat din Udmurtia!!! Aşadar, în lumina farurilor, am desfăşurat timp de circa o oră ceremonia noastră comemorativă. Subsemnatul a prezentat în faţa celor prezenţi câteva date de arhivă deţinute despre prizonierii romani care au ajuns în Lagărul 75 de la Riabovo, din care 141 au murit, fiind înhumaţi în cimitirul actual, şi a mulţumit autorităţilor centrale şi locale ruse pentru întregul sprijin oferit pentru instalarea monumentului în memoria prizonierilor romani decedaţi în acel lagăr. Am transmis aprecierea noastră deosebită faţă de gestul uman al autorităţilor şi locuitorilor satului de a ne întâmpina în noapte, în condiţiile de iarnă, pentru a fi alături de noi la ceremonia comemorativă. Preotul Ştefan Stanciu de la Parohia Sfinţii Arhangheli din Ghencea-Bucuresti a săvârşit serviciul religios de sfinţire a monumentului (sprijinit şi de doi preoţi locali) şi de pomenire (nominală) a prizonierilor romani înhumaţi la Riabovo. După ce subsemnatul a depus o coroană de flori la monument, Maria Murgoci, solista şi conducătoarea ansamblului folcloric "Tara Vrancei" din Focşani a interpretat, în stilul său inconfundabil şi transmiţând emoţie tuturor celor prezenti-romani şi localnici deopotrivă, "Bocetul" - creaţie proprie, inspirată din folclorul românesc din povestea unei mame care şi-a pierdut soţul şi trei feciori în război. La final, subsemnatul a acordat un interviu unui post TV despre scopul comemorativ al deplasării noastre la Riabovo-Udmurtia şi despre fenomenul zecilor de mii de prizonieri romani decedaţi în lagărele din Rusia şi URSS, respectiv dorinţa noastră de a cinsti memoria ostaşilor romani care au căzut pe Frontul de Est sau au murit în lagăre în anii 40-50. Înainte de plecare spre următoarea destinaţie de pe traseul turneului nostru, am acceptat cu plăcere invitaţia la un ceai cald a primarului satului Riabovo, la sediul şcolii din localitate, unde profesorul de istorie ne-a prezentat şi un mic muzeu în care am găsit documente şi fotografii vechi, grăitoare despre situaţia prizonierilor străini din Lagărul NKVD nr.75, inclusiv romani (schiţă lagărului, foto de la exploatările de turbă unde munceau prizonierii).

Surpriză a fost că acest muzeu fusese amenajat într-o casă mare din lemn, care în anii 40-50 era "Clubul prizonierilor de război străini"...singura care s-a mai păstrat de atunci. Le-am mulţumit încă o dată gazdelor pentru întregul sprijin pe care ni l-au oferit în misiunea noastră comemorativa la Riabovo, Udmurtia, şi după orele 22.00 am reluat drumul spre următoarea destinaţie - Ekaterinburg, unde în seara zilei următoare/6 decembrie 2019 aveam prevăzut spectacolul ansamblului folcloric "Tara Vrancei" din Focşani. Moment comemorativ UNIC, experienţă UNICĂ, trăiri UNICE la Riabovo, Udmurtia, Federaţia Rusă, unde, începând de astăzi, 141 de prizonieri romani de război înhumaţi acolo au la căpătâi un monument şi o cruce sfinţite după tradiţia românească (Anexam o listă parţială a acestora, care va fi completată funcţie de documentaerea arhivistica). Veşnica lor pomenire! Dumnezeu să-i odihnească!", a scris pe Facebook Vasile Soare.