Votul din 16 noiembrie, cu gândul la morţii din decembrie 1989!

Ca tot românul interesat de soarta ţării sale, atunci când este chemat să aleagă oamenii care-i hotărăsc viitorul, duminică, 16 noiembrie 2014, mă voi duce din nou la vot să-mi aleg preşedintele. După aderarea României la NATO (29 martie 2004) şi Uniunea Europeană (1 ianuarie 2007), alegerile de duminică, 16 noiembrie, constituie cel mai important eveniment politic al ultimilor 10 ani, cu impact major asuma viitorului ţării noastre.

Prin urmare, merg la vot nu doar pentru a-mi exprima un drept constituţional, ci şi o opţiune pentru un anumit tip de om şi pentru un anumit tip de personalitate politică. Merg pentru a alege  un preşedinte din rândul politicienilor civilizaţi, cu o solidă pregătire profesională, cu respect pentru oameni şi valori, cu o educaţie cultivată de/în familie, apreciat în lumea civilizată, un politician opus lui Mitică Dâmboviţeanul.

Efortul electoral pe care trebuie să-l fac duminică este unul neînsemnat faţă de importanţa exercitării acestui drept constituţional fundamental. Ca timp, am nevoie de maximum 20-30 de minute, pentru că secţia de votare unde voi merge să stampilez buletinul de vot şi să introduc votul meu în urnă este aproape de locuinţa de domiciliu.

Dar indiferent unde m-aş fi aflat în ziua amintită, tot aş fi dorit să votez. Pentru că votul nu este „o lozincă” (!??), aşa cum, cu obrăznicie şi impertinenţă, i-a replicat Victor Ponta contracandidatului său, Klaus Johannis, atunci când a fost întrebat de ce, pentru primul tur de scrutin, din 2 noiembrie 2014, guvernul pe care-l conduce nu a mărit numărul de secţii şi cabine de votare în ţările unde trăiesc, muncesc şi trimit bani acasă, în ţara lor de origine, cei peste 3 sau peste 5 milioane de români, pentru ca aceştia să nu fie umiliţi stând la cozi interminabile pentru a vota.

Duminică, 16 noiembrie 2016, nu voi da votul meu unui politician care a furat din  munca altora (prin plagierea lucrării sale de doctorat), care „minte cum respiră” (cu mult înaintea lui Turcescu, eu am scris că Ponta minte cum bea apa când îi este sete); nu-mi voi da votul unui candidat care s-a folosit de funcţia de premier pentru a-şi face campanie din bani publici şi pomeni electorale decontate prin hotărâri de guvern şi ordonanţe de urgenţă; nu-mi voi da votul unui candidat care, prim mită financiară guvernamentală, se foloseşte de lăcomia unor preoţi (de aceeaşi credinţă ca şi mine) pentru a şi-i face agenţi electorali. Care practică şantajul asupra primarilor pentru a şi-i înregimenta în rândurile sale.

Lista motivelor pentru care, duminică, 16 noiembrie 2014, nu voi da votul meu unui candidat dispus tot timpul să facă din minciună adevăr, să flecărească oricând despre orice şi oricine şi să se reîncarneze de fiecare dată în personajul pozitiv care-i convine, pentru a da bine la public, este mult mai lungă.

În principal însă nu voi vota cu acel candidat care (în imaturitatea lui) crede că stat de drept şi justiţie egală pentru fiecare cetăţean, de la Vlădică la Opincă, sunt mofturi şi nu valori. Nu voi vota cu candidatul acelui partid al cărui unic scop, de 25 de ani încoace, este acela de a pune sub controlul său sufocant toate instituţiile de putere în stat, începând cu legislativul, executivul, justiţia, continuând cu preşedinţia şi celelalte instituţii aşa-zis independente, cum sunt banca centrală, audiovizualul, statistica, avocatul poporului, autoritatea electorală şi altele.

În fine, nu voi vota cu acel candidat disperat că provine dintr-un partid cu puternice apucături bolşevice (PSD) şi care vrea să se legitimeze ca fiind produsul politic al USL înnobilat de ideile liberalismului.

Da, duminică, 16 noiembrie 2014, voi merge la vot, pentru că votul este un drept fundamental al meu de cetăţean într-o democraţie, nu „o lozincă”, aşa cum s-a exprimat, dispreţuitor, Victor Ponta la adresa românilor din Diaspora în prima dezbatere televizată dintre finalişti, la Realitatea Tv, marţi, 11 noiembrie 2014.

Şi mai este ceva foarte important, esenţial: duminică, 16 noiembrie 2014, când voi vota, îmi  voi îndrepta gândurile către morţii din 16-22 decembrie 1989 care, pe străzile Timişoarei, ale Capitalei şi altor oraşe din România au strigat „Vrem alegeri libere!” Alegeri libere, d-le Ponta, nu trucate, nu cumpărate, nu manipulate, nu mistificate.