Învăţătoarea din Mureş care a schimbat o comunitate. „I-am învăţat pe copiii de la sat cum să scoată bani de la bancomat şi să îşi deschidă cont la bancă“
0
Emőke Bocskai a devenit imediat inima satului din Mureş în care s-a mutat. Are o contribuţie importantă la activităţile culturale din comunitate, dar mai ales la modernizarea localităţii şi schimbarea calităţii vieţii celor mai sărmani.
Emőke Bocskai (33 de ani), învăţătoare la Şcoala Gimnazială „Teleki Domokos“ din localitatea Gorneşti, judeţul Mureş, a reuşit lucruri extraordinare în cei 15 ani de profesorat. Şi-a dorit dintotdeauna să predea, iar la grădiniţă făcea jocuri de rol din postura de profesoară şi învăţătoare. „Adunam colegii şi îi învăţam tot ce se putea. Puneam păpuşile în rând şi le citeam diverse lucruri“, povesteşte Emőke.
A urmat Liceul Pedagogic din Târgu-Mureş, având dublă specializare – învăţător şi educator – şi a obţinut postul de titular încă din primul an de predare, la doar 18 ani. Şi-a consolidat apoi competenţele la catedră după ce a absolvit Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei din cadrul Universităţii „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca şi are un master obţinut la Universitatea Ecologică din Bucureşti.
GALERIE FOTO CU EMOKE BOCSKAI, ÎNVĂŢĂTOAREA DIN GORNEŞTI, MUREŞ
Ea a ales să le predea celor mici, de la clasa pregătitoare până la clasa a IV-a, pentru că vrea să-şi pună amprenta asupra dezvoltării lor psihice şi emoţionale. „Când plantezi o sămânţă, trebuie să o îngrijeşti de la o vârstă cât mai fragedă ca să aibă o dezvoltare cât mai armonioasă. Copiii sunt mult mai receptivi la vârste mici şi mult mai uşor de format“, îşi explică alegerea Emőke Bocskai. Model i-a fost propria învăţătoare, care acum îi este colegă de cancelarie.
Realitatea de la oraş, adusă la sat pentru copii
După căsătorie, Emőke s-a mutat de la Târgu-Mureş în mica comunitate de la Gorneşti, unde trăiesc 500 de suflete. Predă îmbinând metodele tradiţionale cu cele atipice, adaptate în special la viaţa de zi cu zi a elevilor săi. De pildă, foloseşte mici tăbliţe cu nisip pentru a-i învăţa pe elevii ei să scrie caligrafic, iar prin intermediul unor jocuri online îi ajută să deprindă calculele matematice.
„Eram în punctul în care îmi pierdusem speranţa că într-o comunitate mică mai pot avea loc mari transformări. Îmi pierdusem elanul de a face mai mult decât să predau. Atunci am aflat de Teach for Romania şi mi-a plăcut foarte mult viziunea lor în legătură cu comunităţile defavorizate“, explică învăţătoarea cum s-a alăturat organizaţiei neguvernamentale Teach for Romania, care trimite dascăli în zonele defavorizate.
FOTO arhiva personală
Emőke Bocskai predă pornind de la premisa că tot ceea ce învaţă elevii nu trebuie să fie doar teoretic. Lecţiile ei de la clasă sunt integrate şi conectate mereu cu realitatea cotidiană a elevilor. Îi implică în tot felul de proiecte şi ţine multe ore în aer liber. De asemenea, îi învaţă să gândească singuri şi să afle la ce nivel sunt, iar pornind de la acest lucru, să îşi construiască propriile metode de învăţare. Nu e deloc uşor, pentru că predă la clase simultane, iar elevii au niveluri diferite de pregătire.
Metodele ei însă au dat roade de-a lungul anilor, iar copiii de la sat au ajuns să studieze la universităţi prestigioase. „Văd o mare schimbare şi în viaţa lor personală. I-am învăţat, de pildă, cum să scoată bani de la bancomat şi cum să îşi deschidă un cont la o bancă. Am adus practic realitatea de la oraş la aceşti copii defavorizaţi“, spune învăţătoarea.
Când a putut, i-a dus în vizită la biblioteca de la oraş, la grădina zoologică şi în excursii montane, dar face cu ei şi dansuri populare. Încearcă astfel să dărâme acea barieră invizibilă între copiii de la oraş şi cei din mica comunitate unde predă. Pentru că a rămas orfană la doar 4 ani, este extrem de sensibilă la nevoile copiilor săraci, pentru care educaţia este singura şansă să aibă un viitor prosper şi bazat pe valori şi principii sănătoase.
Liderul nedeclarat al comunităţii
În timp, Emőke a devenit liderul nedeclarat al comunităţii în care trăieşte, cum erau pe vremuri bătrânii satului. Localnicii vin la ea cu orice problemă pentru că ştiu că îi va ajuta să o rezolve, mai ales că a rămas pasionată de ştiinţele juridice şi se documentează temeinic în legătură cu orice face. Îşi doreşte doar să fie de folos oamenilor şi să scoată localitatea din sărăcia în care mulţi dintre locuitorii ei se zbat.
„Am ajuns cumva să fiu avocatul poporului, ca să spun aşa. Mă implic în multe activităţi. Cam tot ce se organizează în jurul nostru trece şi prin mâna mea. Am fost pentru o vreme un fel de conducător al satului, cum era pe vremuri“, spune Emőke Bocskai, care se identifică acum cu mica comunitate din care face parte.
FOTO arhiva personală
În satul unde predă locuiesc doar maghiari, dar în vecinătate sunt alte două localităţi populate cu români. Oamenii trăiesc în armonie, chiar s-au înrudit de-a lungul anilor, iar singura barieră este cea lingvistică. Maghiarii nu ştiu româneşte, iar românii leagă greu câteva cuvinte în ungureşte. „Ne înţelegem prin semne, iar în timp s-au născut prietenii foarte frumoase. Se trăieşte frumos, indiferent de etnie“, povesteşte cu umor învăţătoarea.
Modernizarea comunităţii
Emőke Bocskai contribuie activ la activităţile culturale din comunitate, dar şi la renovările de infrastructură şi tot ce înseamnă inovaţie şi modernizare a comunei prin proiecte şi activităţi de voluntariat, pe care le organizează în colaborare cu conducerea şcolii şi a primăriei din localitate, dar şi prin alte finanţări pe care a reuşit să le atragă. Astfel, s-au renovat căminul cultural şi şcoala din sat, unde va fi şi o sală de sport, au fost dotate clasele cu tablete, s-a introdus încălzire centralizată, iar în viitorul apropiat şi-a propus să implementeze un program afterschool şi să amenajeze şi o bucătărie, unde elevii, mulţi dintre ei provenind din familii defavorizate, să poată lua o masă caldă pe zi.
FOTO arhiva personală
A chemat la şcoală şi medici cu diferite specializări pentru a verifica starea de sănătate a elevilor. „Am avut şi un parteneriat cu Facultatea de Medicină, prin care toţi elevii noştri au beneficiat de tratamente dentare gratuite timp de un an. Inclusiv transportul era asigurat. Veneau rezidenţi care doreau să ajute şi îi transportau la oraş“, spune învăţătoarea.
O fundaţie din Germania le trimite în fiecare an cadouri la începutul fiecărui ciclu şcolar, dar şi de Crăciun pentru copii şi ajutoare pentru încălzire pe perioada iernii.
Pasionata învăţătoare a înviat tradiţiile locale şi organizează acum tabere pentru copii, baluri, petreceri tradiţionale, precum zilele satelor, iar cu elevii şi părinţii strânge o dată pe lună deşeurile din toată comuna. „Le spun mereu copiilor că satul în care trăim, ca şi ţara, în general, nu are nevoie doar de medici, de avocaţi şi de profesori, ci şi de oameni simpli, de meseriaşi pricepuţi care să fie oameni corecţi, de încredere. Primul lucru la care mă uit la o persoană este să fie cineva pe care mă pot baza şi asta trebuie să devină şi ei“, încheie Emőke Bocskai.
Vă mai recomandăm să citiţi şi:
O educatoare de importanţă naţională: cum a salvat o şcoală rurală. „Nu-i o ruşine să fii ţăran“
Se încarcă comentariile...
