Şase reţete foarte simple de conservat ardeii graşi fără chimicale. Variantele care nu necesită nici măcar sterilizare
0Maestrul culinar Gina Bradea ne oferă detalii despre modul cum se pot păstra, până la doi ani, ardeii graşi, fără să fie nevoie de controversaţii conservanţi şi aditivi alimentari.
Fără îndoială, trăim vremuri în care globalizarea funcţionează din plin, iar gătitul s-a simplificat masiv pe fondul faptului că ingredientele proaspete nu mai au caracter doar sezonier, fiind disponibile pe parcursul întregului an.
Totuşi, preţul rămâne în continuare un element de luat în seamă, dat fiind că una este să cumper legumele în plin sezon intern, iar alta este să fie aduse de peste măr şi ţări.În atari condiţii, nu puţini sunt experţii culinari care consideră, în continuare, că pregătirea cămării pentru perioada de iarnă este un lucru esenţial, mai ales pentru anumite sortimente de legume.
Un exemplu la îndemână sunt ardeii graşi pentru umplut, pentru care vă vom prezenta şase metode de conservare, beneficiind în acest sens de sprijinul bloggerului culinar Gina Bradea, deţinătoarea unui dintre cele mai accesate portaluri de profil scrise în limba română (pofta-buna.com).
Câteva lucruri preliminare
Nu există niciun dubiu că vechea vorbă românească „câte bordeie, atâtea obiceie” nu va dispărea în veci, căci românului îi place să-şi pună amprenta pe ceea ce face. De aceea, nici Gina Bradea nu se încăpăţânează să spună că metodele ei sunt infailibile şi că doar aşa se pot păstra ardeii graşi peste iarnă. Totul vine dintr-o tradiţie ce se cuvine a fi dusă mai departe, la urma urmelor.
„Eu nu mai conserv decât arareori ardei pentru umplut, dar nu am renunţat definitiv la acest lucru. Parcă ardeii conservaţi toamna au un gust mult mai bun decât cei cumpăraţi iarna de la supermarket”, spune Gina.
În privinţa pregătirii ardeilor graşi, pentru toate cele şase metode la care vom face referire se procedează la fel: li se scot cotoarele şi nervurile din interior şi sunt spălaţi bine de seminţe.
Ardeii trebuie să fie uniformi ca mărime şi să nu fie atacaţi de insecte (foarte important), de boli sau să fie loviţi.
Ardei uscaţi
Este cea mai simplă metodă, cu inflexiuni de organic şi arhaic deopotrivă. Se înşiră ardeii pe o aţă, unul câte unul, folosind un ac. Pot fi perforaţi în partea jos, sau în lateral.
„Ghirlandele” se atârnă la loc ferit de ploaie sau rouă, dar cu curenţi de aer. Durează câteva zile până se usucă bine, apoi se atârnă undeva în cămară. Mai exact într-un loc răcoros şi întunecat, dar suficient de aerisit.
Înainte de folosire, se pun în apă rece, la hidratat, operaţiune de durează circa 12-14 ore. Se umplu apoi normal.
Ardei în sos de roşii
Ardeii curăţaţi se opăresc cu apă sărată (o linguriţă de sare grunjoasă, pentru murături, la un litru de apă). Opărirea durează 3-4 minute, până când se înmoaie puţin ardeii.
Se scot şi se lasă la scurs pe un şervet (sau mai multe, după cantitate), apoi se aşeză cu atenţie în borcane. Se adaugă fâşii de hrean, apoi se completează borcanele cu suc de roşii crud. Deasupra se pune o tulpină sau două de ţelină.
Borcanele, cu capacele bine strânse, se pun la sterlizat (bain-marie) pentru circa 30 de minute din momentul în care apa a dat în clocot. Prin metoda aceasta se pot păstrat fără probleme şi doi ani.
Ardei în sare
Se opăresc ardeii în apă cu sare (ca la reţeta precedentă), apoi se lasă la scurs. Dacă este nevoie, se şterg cu un serveţel din hârtie, dat fiind că procedeul cere să fie perfect uscaţi.
Se sărează cu sare mare, pentru murături, şi se aşează unul în altul, apoi borcane (sau în cutii din plastic), care sunt completate cu sare. Multă sare, cât să acopere totul.
Vor rezista excelent şi aproape doi ani, însă înainte de gătit trebuie neapărat să fie puşi în apă rece, la desărat, între 12 şi 24 de ore.
Ardei la congelator
Se opăresc (ca în cazurile anterioare), se scurg foarte bine, apoi se aşează în pungi (unul în altul) închise foarte bine. Ideal este să fie vidate.
Se pot păstra circa şase luni.
Ardei în saramură
Se opăresc în apă cu sare. Apoi se aşează în borcane, punând şi ceva fâşii de hrean şi tulpini de ţelină.
Se completează cu o saramură făcută din o lingură de sare la un litru de apă.
Se pune capacul şi se sterilizează în sistemul bain-marie (circa 30 de minute după ce a dat în clocot). Răcirea trebuie să se facă foarte lent, de aceea este indicat să acoperiţi borcanele cu ceva (prosoape groase, pătură) şi să le lăsaţi aşa până a doua zi.
Înainte de utilizare se desărează în apă rece.
Ardei în oţet, la rece
Este reţeta preferată a Ginei Bradea, care garantează că produsul va ieşi foarte bun şi că va rezista lejer şi doi ani.
Ardeii curăţaţi se pun într-un lighean sau un vas mai mare, în funcţie de cantitate.
Peste ei se toarnă oţet cu sare (o lingură de sare la litru, eventual şi o lingură de zahăr). În principiu, la un kilogram de ardei (cântăriţi după ce au fost curăţaţi) trebuie 330 de mililitri de oţet (un litru la trei kilograme).
Se amestecă cu grijă, pentru ca oţetul să ajungă peste tot. Nu vă faceţi problema că zeama pare cam puţină. Trebuie să lăsaţi vasul 24 de ore, acoperit cu un şervet, iar ardeii vor lăsa o mulţime de zeamă. Cel puţin aşa ne asigură Gina.
După 24 de ore, ardeii se scot, se aşează unul în altul şi se pun în borcane, având grijă să adăugăm şi ceva fâşii de hrean şi tulpini de ţelină.
Se toarnă peste ei oţetul în care au stat, se înfiletează bine capacul şi se lasă la loc întunecat şi răcoros. Nu necesită sterilizare.
Vă mai recomandăm şi:
Cum se prepară celebrele „Oauă Ţărgăsiti“, micul dejun preferat de aromânii de la Dunărea de Jos
Pe cât este de simplă reţeta, pe atât este de gustoasă este mâncarea. Preparatul a intrat şi în meniul românilor din sudul Moldovei şi nordul Munteniei, mai ales că gătitul lui durează doar câteva minute.
Cum se prepară celebra mâncare tradiţională armânească „piperchi dinijicati cu pătrăgiani“
Preluat şi de marii maeştri bucătari europeni, preparatul are avantajul că este foarte versatil. Reţeta poate fi pentru un preparat de bază, dar şi pentru o garnitură, iar mai nou au apărut şi variante strict vegetariene de „piperchi dinijicati cu pătrăgiani”.
Reţeta cozonacului perfect este un lung prilej de vorbe între gospodine. Însă moldovencele sunt, fără doar şi poate, cele mai aprige în dezbatere, căci, cel puţin în preajma Paştilor, cozonăcăresele pricepute sunt foarte căutate pentru a se mai smulge de la ele un secret (poate chiar Secretul suprem), iar criticii culinari apăruţi ad-hoc, din poporul mâncător de dulciuri, se întrec în a analiza fiecare felie în parte.
Se încarcă comentariile...
