Antreprenorul care predă fizică la sat. La orele ei se vorbeşte despre misiuni pe Marte şi rezonanţa magnetică
0
Mihaela Bucşa este o profesoară care ştie ce înseamnă performanţă pentru fiecare mediu social: dacă într-o localitate, succesul se defineşte prin scăderea procentului de abandon şcolar, în alta, inovaţiile şi dezvoltarea sunt adevăratele bucurii – ambele la fel de importante, căci au ca numitor comun viitorul României.
Mihaela Bucşa (40 de ani), profesoară de fizică la Şcoala gimnazială din Sânpetru, judeţul Braşov, a fost desemnată profesor Merito în 2021. Încă din copilărie i-a plăcut să fie implicată în diverse activităţi: în clasa a X-a era voluntară în şase organizaţii şi a fost selectată în Parlamentul Internaţional al Tinerilor. A intrat în învăţământ în 2018, prin programul „Teach for Romania“, după 15 ani de antreprenoriat, însă mărturiseşte pentru „Weekend Adevărul“ că nu a renunţat să scrie proiecte pentru obţinerea de fonduri europene de către firme şi ONG-uri, pentru că salariul de profesor suplinitor nu este suficient pentru un trai decent.
A absolvit Colegiul „Sfântul Sava“ din Bucureşti, profilul fizică-chimie, Facultatea de Ştiinţe ale Comunicării şi are un masterat în economie la Academia de Studii Economice. Când a terminat facultatea, a fost atât de sigură că n-o să ajungă niciodată în învăţământ, încât nici nu s-a mai dus să îşi ridice diploma pentru modulul psihopedagogic.
Cu toate acestea, până la urmă a făcut acest pas. Mai întâi, a început să facă diverse lucruri la şcoala unde învăţau copiii ei. Cu ceilalţi părinţi a înfiinţat o asociaţie care s-a transformat, apoi, într-un centru educaţional cu implicarea în comunitate a copiilor şi cu voluntari străini.
„Lucrurile au venit cumva de la sine şi în timp. Am încercat să mişc ceva în educaţie ca părinte. De pildă, am scris proiecte la şcoala unde învaţă fetele mele. E vorba de vreo 300.000 de euro, cu traineri, şcoli de vară şi şcoli pentru profesori“, explică Mihaela de unde a plecat impulsul de a schimba modul cum se face şcoală în România. Nu a reuşit să producă schimbarea de care era nevoie în clasă şi atunci a decis să facă acest lucru din interior, ca profesor.
Jurnal de fizică
La scurt timp după ce a început să predea, a creat pagina de Facebook „Jurnal de fizică“, pentru că simţea nevoia să spună poveştile de viaţă ale copiilor cu care lucra. Solidaritatea a fost incredibilă: a cerut rechizite pentru 30 de elevi şi a primit pentru 500. De atunci, ori de câte ori a cerut ceva, fie că e vorba de produse, resurse şcolare, fonduri pentru excursii sau specialişti cu care să lucreze, a obţinut mult mai mult.
Oamenii pur şi simplu vor să ajute, chiar dacă nici nu ştiu unde e Crizbav pe hartă. „Veneau din toate părţile oameni cu portbagajele pline de rechizite. M-am trezit o dată cu un palet de rechizite. Era vorba de 220 de kilograme de rechizite. Noi nu mai cerem, dar în fiecare an sunt oameni care continuă să doneze. Sunt părinţi care cumpără rechizite pentru copiii lor, dar cumpără ca să le şi dăruiască“, ne descrie Mihaela Bucşa fenomenul pe care l-a creat prin postările sale de pe social media.
Satul cu 70% din locuitori analfabeţi
După ce a intrat în învăţământ, s-a confruntat cu două lumi total diferite în şcolile unde a predat. A început să predea în Crizbav, un sat din judeţul Braşov în care există şcoală de peste 100 de ani, dar aproximativ 70% din locuitori sunt analfabeţi. Aici a dus o luptă asiduă să îi convingă pe elevi să continue să vină la şcoală.
Majoritatea au numeroase absenţe pentru că sunt trimişi de mici la muncă de părinţi, astfel încât familia să poată supravieţui, dar sunt unii cu probleme şi mai grave. „Aveam un copil cu ambii părinţi la închisoare, care venea nemâncat la şcoală. Am avut copil pe care l-am învăţat să îşi scrie numele în clasa a VII-a“, povesteşte, cu tristeţe, Mihaela Bucşa.
Copiii care muncesc nu au deloc o viaţă uşoară, ba mai mult, de regulă e presărată şi cu multă violenţă. Fie taie lemne la pădure, fie muncesc pe şantier, fie încarcă şi descarcă legume. Pentru ei, şcoala e o relaxare, un loc unde pot să se odihnească şi să aibă parte de puţină linişte. Cea mai grea muncă pentru Mihaela Bucşa a fost să îi convingă atât pe copii, cât şi pe părinţi despre rostul educaţiei.
Mulţi elevi i-au spus de mai multe ori că nu le trebuie şcoală pentru că ei se duc la muncă şi nu le foloseşte la nimic ceea ce învaţă. Tocmai de aceea, 80% din ceea ce a făcut profesoara de fizică la Crizbav a fost în sat, nu la şcoală. S-a folosit de experienţa din antreprenoriat, care este despre rezolvarea de probleme, ca să readucă elevii pe băncile şcolii. Începea din februarie să umble prin sat şi să discute cu părinţii să-şi trimită copiii care erau a VIII-a mai departe la şcoală.
„Am avut discuţii foarte profunde cu ei. Mi-au spus că dacă ajung cumva la liceu sau la o şcoală profesională, o să fie văzuţi ca ăla negru din clasă. Vreau să vă spun că mulţi dintre ei nu ştiau nici să traverseze strada sau să meargă cu autobuzul. În excursii i-am învăţat să îşi taie şniţelul în farfurie“, descrie profesoara realitatea de care s-a lovit.
Educaţia, o casă completă
Ca să se facă cât mai bine înţeleasă, a creat la un moment dat o povestioară care a prins foarte bine şi pentru care s-a inspirat de la un elev. Într-o zi, umblând prin sat să vadă pe cine mai reuşeşte să aducă la şcoală, a văzut un băiat din clasa la care era dirigintă şi care nu venea mai deloc la şcoală. Era cu tatăl lui pe casă, unde reparau acoperişul. Atunci, i-a venit ideea să compare educaţia cu construirea unei case. Îi pui mai întâi fundaţia, dar nu poţi să stai în ea – învăţământul primar. Îi faci pereţii, dar tot nu poţi să locuieşti în ea – gimnaziul. Ca să-ţi folosească, trebuie să-i pui şi acoperişul. Asta înseamnă o calificare, care îţi dă un loc de muncă mai bine plătit. Sătenilor din Crizbav le-a fost destul de simplu să înţeleagă, pentru că ei îşi construiesc singuri casele. În urma discuţiei, copilul respectiv a venit la şcoală şi, la sfârşitul anului, clasa la care era dirigintă a fost singura fără abandon şcolar.
Pornind de la acest exemplu, Mihaela Bucşa a realizat că atât copiii, cât şi părinţii ştiu bine fizică aplicată, dar nu şi teorie. „Le explic mecanismele hidraulice şi realizează că ei lucrează cu pompe hidraulice, de pildă. Ei înţeleg uşor fenomenele pe care le explic pentru că au în spate partea practică“, spune profesoara. Rezultatele vorbesc de la sine. În doi ani, cât a predat la Crizbav şi s-a ocupat de absolvenţi, două fete au intrat la liceu şi 40 de elevi la şcoli profesionale. În 2021 nu a mai putut să predea în mica localitate, fiind profesor suplinitor necalificat, iar în lipsa ei s-au înscris doar trei elevi la liceu sau la o şcoală profesională.
Vânătoarea de tehnologie
Nu a reuşit să ţină mereu orele online la Crizbav din simplul motiv că exista o singură cartelă de telefon la o familie cu cinci, şase sau chiar şapte copii, iar cartela nu avea credit. Aşa că, profesorii au strâns bani şi au încărcat cartelele într-o primă fază. Mihaela Bucşa a pornit atunci o vânătoare de telefoane mai vechi, care stăteau nefolosite, ca să le dea apoi elevilor.
Nu au fost puţine situaţiile în care două familii foloseau acelaşi telefon, astfel că, după ce termina cu copiii unei familii, dădeau telefonul peste gard la vecinul ca să poată să lucreze şi cu ceilalţi. „A durat vreo trei săptămâni până am reuşit să îi contactez pe toţi, pentru că erau şi elevi care nu aveau nici măcar un telefon în casă. Am sunat vecinii sau o rudă ca să le dea telefonul şi să facem orele“, povesteşte profesoara.
În timp, elevii au primit din donaţii telefoane, laptopuri şi tablete. La Sânpetru, o altă localitate din judeţul Braşov, predă de patru ani. Este comuna care s-a dezvoltat cel mai mult în judeţul Braşov în ultimii 10 ani, ajungând de la 3.000 la 15.000 de locuitori. Şcoala are o echipă foarte bună de profesori, care se implică, iar Mihaela Bucşa a scris mare parte din proiectele finalizate sau aflate în derulare pentru că ştie cum se face asta.
Şcoala la sat: ochelari VR şi colaborări cu cercetători de la Oxford
La şcoala din Sânpetru, dotările sunt de cel mai înalt nivel. Înainte de pandemie exista catalog electronic, iar fiecare elev are acces la tablete, laptopuri, ochelari de realitate virtuală, tablete grafice şi video-proiectoare interactive. La toate acestea se adaugă tricouri de realitate augmentată cu care învaţă anatomie, o staţie meteo şi un solar, o imprimantă 3D şi se lucrează deja pe platforme interactive. În 2020 a fost amenajat un laborator de ştiinţe, unde elevii învaţă să lucreze cu un robot umanoid şi programează un robot de grădină să planteze legume. Copiii au lucrat la alte două proiecte interesante, un panou solar şi un microbuz electric, pentru care caută acum finanţare.
Lecţie: cum se fotografiază o gaură neagră
Şcoala online i-a oferit posibilitatea să invite specialişti care altfel nu ar fi venit la Sânpetru sau la Crizbav. A făcut webinarii cu invitaţi de la Agenţia Spaţială Europeană, care le-au povestit elevilor despre extratereştri, cum s-a fotografiat o gaură neagră şi despre misiuni pe Marte. Un medic expert în ecografie le-a vorbit de sunete şi ultrasunete, iar un specialist în RMN le-a povestit despre rezonanţa magnetică. „Am avut şi 70 de participanţi la aceste întâlniri. Veneau şi profesori, dar şi părinţi, pentru că informaţiile care ni se prezentau erau foarte interesante. Erau date direct din laboratoarele de cercetare şi e ceva special când poţi pune şi întrebări şi ţi se explică cum stau lucrurile“, spune Mihaela Bucşa.
Elevii săi sunt implicaţi acum în două proiecte extrem de interesante: crearea unei minihidrocentrale pe râul Durbav care trece pe lângă şcoală, la care elevii de clasa a VIII-a sunt ajutaţi de un doctorand în fizică de la Oxford, şi a unei sere independente energetic, la construcţia căreia elevii de clasa a VII-a sunt asistaţi de un cercetător în bionanotehnologii din Chicago.
Ambele proiecte au fost înscrise în competiţia „Viitorul pe placul tău“, organizată de Romanian Science Festival. Alte două proiecte au fost înscrise în Fondul Ştiinţescu, printre acestea numărându-se şi un laborator şcolar mobil, care să meargă pe la şcolile din judeţul Braşov, iar elevii să facă experimente.
Următorul pas: acreditarea ca şcoală ecologică
Mihaela Bucşa şi colegii săi din şcoală încearcă acum să acrediteze unitatea de învăţământ ca şcoală ecologică. Nu e deloc simplu, proiectul trebuie să includă panouri solare, un microbuz electric, iar resturile de mâncare să le folosească ca să facă compost. „Acesta este viitorul. Copiii trebuie să înveţe despre energiile regenerabile şi să facă parte din viaţa lor. Aşa înţeleg şi ce este cu colectarea selectivă a deşeurilor şi de ce este nevoie de ea“, ţine să puncteze dascălul.
În acest an a demarat un alt proiect foarte interesant la Sânpetru: ore de ştiinţă ţinute de profesori împreună cu învăţătoarele la clasele 0-4. Ideea este să îi obişnuiască pe copii să le placă ştiinţele şi să îi facă de mici curioşi. „Îi ajutăm să înţeleagă aparatura, facem experimente, ca să simtă bucuria aia că s-au prins ei singuri de ceva“, explică profesoara. Orele au prins foarte bine la micii elevi. În paralel, vrea să meargă mult mai departe pe tehnologia utilă la clasă.
De asemenea, în colaborare cu conducerea şcolii, va crea o bibliotecă altfel, în care copiii să poată citi cărţi atât în interior, cât şi în natură. „Nu ştiu câţi copii vor învăţa ce le-am predat la clasă, dar cu siguranţă vor reţine cum au găsit o soluţie la o problemă şi îşi vor aminti că atunci când le-a fost greu, i-ai ajutat, i-ai înţeles şi i-ai făcut să le placă ceva, indiferent de domeniu“, este zestrea pe care profesoara Mihaela Bucşa vrea să le-o lase elevilor care îi trec prin mână.
Vă mai recomandăm să citiţi şi:
Profesoara care nu pune preţ pe note şi teme. „Învăţarea este despre viaţa noastră din fiecare zi“
Se încarcă comentariile...
