Galaţi

articolul anterior articolul urmator

Bolile de care sfârşeau românii acum un secol. 45% dintre morţi aveau sub 15 ani

0
17 Jul 2018 06:08:14
Autor: Costel Crangan
Ţărani refugiaţi la foamete FOTO Arhiva Bibliotecii VA Urechia
Ţărani refugiaţi la foamete FOTO Arhiva Bibliotecii VA Urechia

Doar 0,03% din populaţie depăşea 70 de ani, numai 10% dintre femei năşteau asistate de o moaşe, iar epidemiile de pojar şi scarlatină făceau ravagii printre copii. Oamenii erau afectaţi grav de malarie (25% din numărul de decese aveau acestă cauză), pelagră şi sifilis.

Un exemplar din „Monitorul Oficial al României” apărut în 27 mai 1895 ne dezvăluie o interesantă radiografie a stării de sănătate a românilor din vechiul Regat (Moldova, Muntenia, Dobrogea şi Oltenia). Aşa cum era de aşteptat, românii de acum mai bine de un secol se confruntau cu numeroase  probleme medicale, iar mortalitatea era la cote înfiorătoare.

Culmea este că raportul întocmit de medicii plătiţi de Ministerul Instrucţiunii Publice nu pare să falsifice nimic, ci prezintă o serie de cifrele realmente şocante pentru publicul contemporan şi analizează situaţia la modul critic, cerând guvernului condus de conservatorul Lascăr Catargiu „să fie luate neîntârziate măsuri”.

Mortalitate înspăimântătoare de-a dreptul

Potrivit raportului menţionat, la nivelul întregului Regat al României, mureau în primele trei luni ale anului 1895 nu mai puţin de 2.819 copii cu vârsta sub 15 ani, ceea ce înseamnă 44,8% din numărul total de decese din amintitul interval (6.297).

Catastrofa demografică este demonstrată şi de faptul că, în acelaşi interval, mureau mai puţini oameni de 15-60 de ani (2.370) decât copii, în vreme ce numărul de decedaţi de peste 60 de ani era de doar 1.108.

Cifrele pe localităţi sunt realmente zguduitoare. Spre exemplu, la Alexandria mureau în aprilie 1895 nu  mai puţin de 50 de oameni (oraşul având mai puţin de 3.000 de locuitori), iar dintre ei 29 aveau sub 15 ani. La Corabia, 10 din 17 decedaţi înregistraţi în aceeaşi lună aveau mai puţin de 15 ani.  La Urziceni - 5 din 10, la Găeşti - 7 din 12, la Panciu – 12 din 21, la Slănic – 8 din 12, iar exemplele pot continua.

Structura demografică are un rol important în înţelegerea statisticii deceselor. Astfel, aflăm că 44,1 din populaţia ţării avea sub 15 ani, în vreme ce peste 70 de ani nu trecuse decât 0,03% din locuitori, adică vreo 15.000 din totalul de 5,7 milioane de oameni.

Mizerie şi boli ale mizeriei

Raportul indică faptul că localităţile româneşti erau în cruntă mizerie, cu gunoi aruncat peste tot, pe la marginea drumurilor, pe uliţe, cu igienă colectivă şi personală ca şi inexistentă, cu măsuri sanitare aproximative, cu subnutriţie cât cuprinde.

„Cauzele sunt multiple; în special ele se datoresc (sic!) epidemiilor de scarlatină şi pojar, impaludismului, fălcariţei şi miseriei”, notează medicii, care concluzionează că totul pleacă mai ales de la infrastructura precară: „Până nu vom avea şosele bune şi drumuri comunale şi vicino-comunale nu se va putea îmbunătăţi salubritatea satelor, că la ţară toată igiena publică se rezumă la igiena drumurilor”.

Evident, lipsa banilor era la ordinea zilei. „Totul atârnă de mijloacele de care dispunem. Dacă sunt bani, lesne se face igienă. Nu există alte piedici mai mari la aplicarea măsurilor dictate de igienă ca sărăcia şi lipsa. Proverbul românesc „Sărac şi curat” nu se poate lua decât în sens figurat. Cel mai mare pericol pentru ţăran este hrana lui rea, insuficientă şi neraţională, în raport cu munca şi viaţa lui”, se notează în documentul publicat în „Monitorul Oficial” din 27 mai 1895.

Şcolile sunt în stare precară, iar apa este contaminată. „Mai mult de o pătrime dintre şcoli nu au latrină. Sunt unii învăţători care îşi permit să transforme şcoala, chiar în timpul cursurilor, în adevărate muzee zoologice, prin ţinere înăuntru de câini, găini şi chiar porci. Sărăcimea bea apă din puţuri care nu sunt toate în stare bună”, se afirmă în document.

Morţi „de bătrâneţe” la 60 de ani

„Decesele verificate sunt de bătrâneţe, debilitate congenitală, meningită, scarlatină, enterită şi pneumonie”, spun autorii raportului, având grijă să precizeze că orice persoană decedată după vârsta de 60 de ani (inclusiv) era considerată moartă de bătrâneţe.

„Îmbunătăţirea condiţilor sanitare se face numai intr-un chip foarte lent şi pe nesimţite. Marea majoritate a populaţiunei nu este pătrunsă de noţiunile cele mai elementare de igienă şi nu-şi dă seama de însemnătatea măsurilor ce se impune de diferitele regulamente de salubritate publică şi particulară. Ea are nevoie mereu de poveţe pentru a părăsi ideile greşite şi obiceiurile rele privitoare la hrană, creşterea copiilor şi îngrijirea în timpul lehuziei, paza în timpul epidemiilor şi îngrijirea corectă a bolnavului”, se mai afirmă în raport..

Interesant este că pe seama malariei şi frigurilor este pusă o rată de deceselor de 25%, drept pentru care se cere autorităţilor asanarea locurilor mlăştinoase. Însă cele care fac ravagii sunt epidemiile.

În judeţul Ilfov, spre exemplu, în primele trei luni din 1895 mureau de pojar (rujeolă) 152 de copii din 1.070 de bolnavi, adică 14%. Scarlatina ucidea 27% dintre copii bolnavi (190 de decese din 701 de îmbolnăviri). Tusea convulsivă a provocat trei decese la 125 de cazuri, iar dizenteria omora 7 copii din cei 62 identificaţi ca suferinzi.

Spitalelele şi cazurile tratate

Acoperirea cu paturi de spitale era ca şi inexistentă. Spre exemplu în zona Ilfov (fără a lua în calcul Bucureştiul), la cei 245.000 de locuitori erau doar 200 de paturi de spital, iar numărul de pacienţi internaţi anual nu trecea de 3.000, dintre care doar jumătate plecau acasă vindecaţi.

Monitorul Oficial din 27 mai 1895 arată că la spitalul din Olteniţa fuseseră internate, în  cursul lui 1894, fix 627 de persoane, dintre care doar 457 au fost vindecate. Restul: amelioraţi sau morţi. Bolile principale: malaria, scarlatina, pelagra şi sifilisul.

Interesant este că în zona Moldova exista o reţea sanitară mai bine pusă la punct decât în Muntenia şi Oltenia. La acea vreme chiar funcţionau o serie de spitale rurale mici, cum ar cele de la Nicoreşti sau de la Iveşti (ambele în judeţul Galaţi), care - paradoxal! - au fost desfiinţate în ultimii ani pe motiv că întreţinerea lor ar costa prea mult.

CITIŢI ŞI:

Cum arăta limba română şi cât de transparentă era administrarea României acum 123 de ani: Monitorul Oficial din iunie 1895 

Două românce din trei nu au auzit de infecţia cu virusul HPV. România, pe primul loc la incidenţa şi mortalitatea prin cancer de col uterin 

Cum a fost muşamalizată ultima mare epidemie de holeră din România. Se întâmpla acum doar 22 de ani 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

0 Comentarii