Cât de grav ne poate afecta dependenţa de muncă. Dezechilibrele pe care le provoacă workaholismul

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Persoanele pentru care viaţa înseamnă muncă nu văd nimic în neregulă cu asta. Abia când sănătatea începe să scârţâie, iar unii chiar cad din picioare, încep să conştientizeze că, de fapt, îşi ascund problemele personale în spatele jobului.

Mulţi dintre noi încearcă să scape de problemele personale ocupându-şi tot timpul cu munca. În cazul traumelor acest lucru este de dorit, însă pe o perioadă scurtă de timp, pentru a ne distrage puţin atenţia de la pierderea suferită. Dacă exagerăm cu munca, vom aluneca pe o pantă periculoasă, pentru că această dependenţă va tinde să se transforme într-o veritabilă fobie. Persoanele care cad pradă workaholismului devin anxioase, stresate, obosite şi deprimate.

„Acest gen de dependenţă este similară cu cea a alcoolicului pentru alcool. E nevoie întotdeauna să privim în spatele acestei dependenţe de muncă. Din cercetările care s-au efectuat pe acest subiect s-a constatat că persoanele respective fug mereu de ceva şi se refugiază în muncă”, explică psihologul Stelian Chivu.

Deşi poate părea ciudat la prima vedere, persoanele care nu se mai dau plecate de la muncă au preluat ceea ce specialiştii numesc un program de sărăcie. Muncesc atât de mult încât ajung să fie controlate mental, emoţional şi fizic de jobul pe care îl au şi nu invers. În spatele acestui impuls stă frica de sărăcie şi de aici şi dorinţa compulsivă de a acumula cât mai mult.

Anumite companii, în special multinaţionale, caută acest gen de oameni pentru a profita de pe urma lor. De regulă, îi numesc în poziţii de conducere pentru a-i determina şi pe subordonaţi să devină workaholici. Dacă nu mai rezistă, sunt înlocuiţi imediat de alţi împătimiţi de muncă, perpetuând la nesfârşit această dependenţă nesănătoasă.

„Mulţi dintre cei care au această problemă nu o conştientizează deoarece consideră că munca în exces este ceva normal. Abia când apar problemele de sănătate încep să se gândească dacă este normal să facă acest lucru. Vorbim de o muncă desfăşurată într-un ritm alert şi pe o perioadă lungă de timp. În astfel de cazuri, creierul manifestă o chimie care produce foarte mult stres. Când un individ doar munceşte, nu mai reuşeşte să se elibereze de stres”, susţine psihologul Stelian Chivu.

Simptomele dependenţei de muncă

Există câteva simptome specifice dependenţei de muncă şi este nevoie de o autoanaliză atentă pentru că există de multe ori tendinţa de a nu le considera relevante. De pildă, persoanele în cauză consideră că doar ele pot duce la bun sfârşit un proiect sau pot îndeplini o sarcină de serviciu, colegii de muncă fiind, în opinia lor, necunoscători.

De asemenea, astfel de persoane cred că mereu li se dau cele mai grele sarcini şi sunt, de regulă, perfecţioniste, în sensul că nu se lasă până când lucrurile nu ies aşa cum vor ele. Asta nu este neaparat un lucru rău, însă atunci când este dus la extrem, devine o problemă.

„Sunt şi situaţii în care persoanele de acest gen devin victimele propriului succes. Nu pleacă de la serviciu, chiar dacă le prinde dimineaţa, până când nu pun în ordine lucrurile şi stabilesc sarcinile fiecărui angajat. Este de la sine înţeles că nu o poţi ţine prea mult într-un astfel de ritm”, spune psihologul Stelian Chivu.

Munca, scuza de serviciu

Aceste persoane ajung să fie din ce în ce mai bulversate mental şi emoţional, iar pe acest fond apar problemele în familie, cu care oricum nu prea mai au timp să stea. Va apărea tendinţa să se izoleze şi problemele de sănătate fizice nu vor întârzia să apară.

„E ca şi cum ai urca cu maşina la deal cu remorca plină şi cu frâna de mână trasă”, face o comparaţie psihologul Stelian Chivu. Unii workaholici ajung chiar în situaţia absurdă de a concura cu ei înşişi, în dorinţa de a-şi bate propriile recorduri. Sunt şi persoane care au o stare permanentă de agitaţie şi folosesc munca pentru a se epuiza fizic şi a putea astfel să se odihnească.

„Munca ajunge până la urmă o scuză permanentă, cum este şi la cei care nu se mai consideră utili în familie. Persoanele dependente de muncă se scuză, spunând că trebuie să facă treaba mai multor persoane. Pentru alţii, munca este o formă de a demonstra ce pot, însă într-o formă dusă la extrem”, punctează psihologul Stelian Chivu.

Vindecare prin conştientizare

Practic, ştii că ai o problemă când nu ai terminat o treabă pe care ai început-o şi deja te gândeşti la următoarea. Chiar şi când merg la culcare, workaholicii se gândesc tot la muncă, iar din acest motiv se trezesc şi mai obosiţi decât s-au culcat. Primul pas spre vindecare este conştientizarea faptului că perioada petrecută la muncă a devenit o problemă.

„Conştientizarea te determină automat să iei o pauză şi să înţelegi şi că poţi să alegi munca sau sănătatea Odată făcută această alegere, este necesar să cauţi liniştea fizică, emoţională şi mentală, pe care le găsim de multe ori în natură. Stabilim o oră limită până la care să muncim în fiecare zi, iar după aceea ne deconectăm total de tot ceea înseamnă serviciu. Este necesar să învăţăm să ne relaxăm pentru că există viaţa şi dincolo de muncă”, încheie psihologul Stelian Chivu.

Vă recomandăm să mai citiţi:

Efectul psihologic al mâncatului şi cum ne poate afecta sănătatea. „Starea e mai importantă decât mâncarea”

Piedicile în calea fericirii. Cum identificăm „butonul“ care ne induce starea de bine

Galaţi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite