Ce este şi cum se manifestă ombrofobia, ciudata afecţiune care chinuie milioane de pământeni. Ce tratament există
0Pluviofobia sau ombrofobia este teama iraţională, persistentă şi intensă, de ploaie şi de fenomenele legate de aceasta (tunete, fulgere etc.). În 90% dintre cazuri simptomele sunt atenuate semnificativ, până intră în sfera normalului.
Ploile violente care au afectat în ultimele săptămâni regiuni întinse ale României aduc în atenţie nu doar efectele fizice ale acestora (concretizate în torenţi, inundaţii şi alte manifestări dramatice), ci şi efectele de ordin psihologic.
Însă nu despre suferinţa provocată de apele revărsate vom vorbi în materialul de faţă, ci despre o afecţiune psihică mai puţin obişnuită, întâlnită în literatura de specialitate sub denumirile de „pluviofobie” şi „ombrofobie”.
Primul cuvânt are origine amestecată, căci reuneşte latinescul „pluvialis” („ploaie”) şi grecescul „phobos” (frică, teamă) în vreme ce cel de-al doilea este pe de-a-ntregul grec, căci „ombro” înseamnă în greacă chiar ploaie. În esenţă, însă, înseamnă exact acelaşi lucru.
Cu alte cuvinte pluviofobia/ombrofobia înseamnă teama persistentă şi intensă de ploaie şi de acele elemente cu care sunt legate precipitaţiile: fulgere, trăznete, vijeliii, inundaţii.
Psihologii sunt de părere că este vorba despre o teamă care, în majoritatea covârşitoare a cazurilor, se iveşte în copilărie, deşi poate să apară şi în adolescenţă şi la adulţi.
Simptomele tulburării
Nu orice sperietură de la un trăznet sau o ploaie violentă înseamnă fobie. În general, teama asociată cu fobiile este declanşată de expunerea la un stimul care este perceput ca fiind dăunător. Această teamă provoacă un răspuns imediat al anxietăţii, care implică semne şi simptome precum tahicardie, hiperventilaţie, scăderea activităţii gastrointestinale, creşterea tensiunii arteriale, palpitaţii şi altele.
Toate cele de mai sus au loc ca o consecinţă a activării sistemului nervos autonom, stimulat în situaţii de risc. Pe de altă parte, răspunsul la anxietate se poate manifesta prin dezgust sau repulsie, dereglarea cardiacă, uscăciunea gurii, greaţa, ameţeli şi scăderea temperaturii corpului.
Aceasta din urmă apare când se activează partea specifică a sistemului nervos autonom, cunoscut sub numele de „sistemul nervos parasympatic”.
Trebuie remarcat faptul că intensitatea cu care apar aceste manifestări depinde într-o mare măsură de gradul de expunere la stimulul perceput ca fiind dăunător. Adică intensitatea răspunsului este diferită dacă, să zicem, persoana observă ploaia din casă sau dacă este expusă direct la o furtună.
De asemenea, intensitatea răspunsului poate varia în funcţie de caracteristicile particulare ale stimulului nociv şi ale asociaţiilor înrudite şi şansele de scăpare care pot apărea (de exemplu, poate varia dacă este o ploaie uşoară sau o furtună).
Cauze posibile
Fobiile specifice se pot dezvolta la persoanele care au experienţă negativă anterioară (directe sau indirecte), care generează reacţii intense de avertizare. În cazul specific al pluviofobiei, teama poate fi justificată de experienţele anterioare legate de furtuni, prăbuşiri arhitecturale, inundaţii şi alte dezastre naturale.
Prin aceasta, fobiile specifice sunt produse de o interacţiune a acestor experienţe cu alte condiţii, cum ar fi vulnerabilitatea biologică, psihologică şi socială a persoanei.
Tratament
Tratamentele care au fost cele mai cercetate şi utilizate pentru a vindeca fobiile sunt: expunerea graduală la situaţiile temute, modelul participant, expunerea imaginară sau desensibilizarea sistematică. Fiecare dintre aceste intervenţii poate avea rezultate efective în funcţie de caracteristicile particulare ale fobiei care este tratată.
În marea majoritatea a cazurilor (circa 90%) simptomele sunt ameliorate semnificativ, însă la circa o zecime dintre pacienţi efectele pluviofobie sunt ireversibile.
Vă mai recomandăm şi:
Ce este şi cum se manifestă pogonofobia, frica iraţională de oamenii cu barbă
Se încarcă comentariile...
