Ce este triunghiul iubirii şi cum ajungem din postura de salvator în cea de călău şi apoi de victimă

Foto: arhivă Adevărul

Fiecare dintre noi iubeşte la un anumit nivel de conştiinţă, ceea ce face ca orgoliul să ne dicteze alegerile în cele mai multe cazuri, iar pe acest fond apare suferinţa. Doar iubirea necondiţionată, dar nu oferită oricând şi oricui, ne va aduce pace, linişte şi libertate.

Iubirea este energia care, de-a lungul timpului, a creat cele mai multe şi mai mari suferinţe, dar a fost şi cea mai puternică sursă de inspiraţie şi de speranţe în egală măsură. Iubirea poate fi mentală (programată) sau trăită.

Iubirea trăită se manifestă, de regulă, la copii, care nu au avut timpul necesar pentru a o înţelege. Ei iubesc şi atât. Iubirea mentală este influenţată de obiceiurile şi regulile de conduită din societatea în care trăim. Astfel, dacă ai peste 18 ani, este normal să ai o relaţie şi chiar să te căsătoreşti. Dacă ai peste 50 de ani, nu eşti văzut cu ochi buni dacă te gândeşti să te însori.

”Iubirea este înţeleasă şi prin tot felul de programe mentale şi cutume. Pentru a înţelege mai bine iubirea, este necesar să vorbim despre nivelurile de conştiinţă pe care se manifestă iubirea. Vom începe prin a vorbi despre triunghiul iubirii, din care fac parte trei tipuri de iubire Este iubirea salvatoare, prin care o persoană deprimată sau care suferă de o boală se îndrăgosteşte şi chiar se însănătoşeşte, este iubirea călău, când o persoană îl părăseşte pe cel sau cea pe care o iubeşte şi iubirea victimă, care se manifestă la persoanele care suferă din iubire”, explică psihologul Stelian Chivu.

O persoană poate trece prin cele trei etape ale iubirii amintite anterior. Astfel, întâlneşte o persoană de care se îndrăgosteşte şi simte că este salvarea ei, după care este părăsită şi îl identifică pe cel în cauză cu un călău, ajungând apoi în postura de victimă a iubirii. Există şi iubirea troc, în care unul dintre parteneri îşi condiţionează iubirea de afecţiunea primită din partea celuilalt sau de generozitatea cu care îşi deschide portofelul.

Iubirea pe niveluri de conştiinţă

Există şapte niveluri de conştiinţă, pe care fiecare dintre noi îşi manifestă iubirea. Primul nivel este şi cel mai gregar, în care persoana în cauză iubeşte doar să doarmă şi să mănânce. Aici apare suferinţa când nu ai mâncare suficientă sau nu poţi dormi atât de mult pe cât ai vrea.

Pe al doilea nivel este dorinţa de a face sex. Dacă partenerii dintr-un cuplu se despart pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă de timp sau dacă nu se potrivesc din punct de vedere sexual, se va instala suferinţa. Altfel spus, când unul dintre parteneri nu mai face faţă sau nu mai corespunde aşteptărilor celuilalt, se va separa de acesta.

Pe al treilea nivel iubirea se manifestă pe o relaţie bizară, cea de stăpân-sclav. Unul dintre parteneri are tendinţa de a-l controla pe celălalt şi oricât de mare ar fi iubirea, la un moment dat va apare suferinţa pentru că cel care impune va fi de multe ori orb sau surd la nevoile şi chiar visele celuilalt.

Abia pe al patrulea nivel de iubire, când nivelul de conştiinţă a crescut, iar dragostea dintre cei doi este detaşată, fără părtinire, suferinţa tinde să se mai atenueze. ”Am avut un pacient care îşi iubea foaerte mult partenera, dar la un moment dat a fost părăsit. Atunci el a început să sufere foarte mult pentru că nu mai avea cui să dăruiască iubirea lui. Iată cât de interesant este acest nivel”, ţine să puncteze psihologul Stelian Chivu.

Pe al cincilea nivel partenerii ajung să se hrănească cu energia iubirii, dar şi aici poate apărea suferinţa când unul dintre aceştia simte că nu primeşte suficientă iubire sau, dimpotrivă, este atât de iubit încât simte că se sufocă.

Pe nivelul al şaselea suferinţa apare când o persoană are anumite aşteptări de la persoana iubită, în sensul să arate sau să se comporte într-un anumit mod, fiind mai mult o iubire mentală. Până la acest nivel, iubirea se manifestă atât în interiorul nostru, dar şi în exterior.

”Iubirea manifestată pe nivelul al şaselea, în cea mai pură formă a ei, echilibrează cele două emisfere ale individului. Vorbim atât de partea masculină, cât şi de cea feminină. Când se atinge această formă de iubire superioară, suferinţa dispare pentru că interiorul se contopeşte cu exteriorul, iar astfel dispare dualitatea. Se trece astfel la cel de-al şaptea nivel de iubire. Este iubirea totală, necondiţionată, armonioasă, integrate care se manifestă sub forma iubirii de Dumnezeu”, detaliază psihologul Stelian Chivu.

Acest ultim nivel este, de fapt, un prag psihologic care odată trecut, le permite celor în cauză să dăruiască din iubirea lor. Pare un proces complicat, dar este foarte simplu. De pildă, o floare dăruieşte parfumul său tuturor celor care se apropie de ea, fără să facă diferenţe şi, evident, fără să ceară ceva în schimb.

Persoanele care reuşesc să fie ceea ce se numeşte izvor de iubire, nu vor suferi. Este cazul în general al părinţilor, care îşi iubesc copiii aproape necondiţionat. Mai pe româneşte, cu cât iubirea este mai înaltă, mai pură, mai rafinată, cu atât suferinţa va fi ţinută la distanţă.

Coborârea minţii în inimă

Când fiecare dintre noi va înţelege iubirea, dar şi despărţirea din punct de vedere mental, se poate ajuta pentru a ieşi din suferinţă, detaşându-se. Respectând liberul arbritru al celeilalte persoane, se va produce mai uşor vindecarea

”Suferinţa din iubire este profundă. Din punct de vedere psihologic, face să dispară orice viitor, orice speranţă pentru cel în cauză, din punct de vedere mental se crează un fel de scurtătură care face ca acesta să se gândească doar la partenerul care a plecat, iar suferinţa se va acutiza şi mai mult, iar fizic va fi extrem de afectată inima şi sistemul imunitar”, susţine psihologul Stelian Chivu.

Soluţia este să ne coborâm mintea în inimă, adică să gândim prin prisma inimii, iar astfel vom ajunge la acea iubire detaşată care nu ne va mai aduce în postura să suferim. Dacă mergem direct la sursa suferinţei din iubire, răspunsul este unul singur: orgoliul. ”De ce m-a părăsit?”, ”Am/l-am iubit/iubit-o şi uite ce mi-a făcut”, ”L-am crescut de mic şi acum nici nu mă mai sună”-sunt doar câteva dintre programele mentale pe care mulţi dintre noi le au şi care le provoacă suferinţă.

”Când orgoliul este înţeles şi depăşit, vom deveni acea iubire izvor de care vorbeam şi fie că pleacă, fie că rămâne persoana respectivă, noi vom continua să iubim. Iubirea necondiţionată este cea care aduce pace, linişte şi libertate, nu suferinţă, condiţionare şi limitare. A iubi nu înseamnă să fii slab sau luat de prost, ci să dăruieşti necondiţionat, dar nu oricând şi oricui”, conchide psihologul Stelian Chivu.