Comuna salvată de la faliment de clima favorabilă după „revoluţia“ lefurilor bugetare. Câţi bani intră în vistieria locală din „pădurea“ de eoliene

În localitatea gălăţeană Băleni „pădurea” de eoliene înseamnă venituri însemnate la bugetul local, aşa că „revoluţia” salariilor bugetarilor nu aduce după sine falimentul comunităţii locale.

Într-o vreme în care trei sferturi dintre primarii din judeţul Galaţi se plâng oficial că au ajuns la fundul sacului după ce au fost obligaţi prin lege să majoreze salariile funcţionarilor, există o comunitate locală în care presiunea bugetară nu este aşa de puternică precum în alte locuri. 

Se întâmplă în localitatea gălăţeană Băleni, acolo unde salvarea finanţelor locale a venit pe aripile vântului, sub forma unei impresionante „păduri” de instalaţii eoliene ridicată pe teritoriul comunei.

Pe dealurile înalte pe care este situată aşezarea pot fi numărate peste o sută de elice de mari dimensiuni care, însumate, ajung la o producţie de electricitate de circa 50 MW, adică aproape 2% din întreaga producţie zilnică de energie de origine eoliană din România (estimată la o medie circa 2.560 MW, însemnând aproximativ 32% din producţia totală a ţării). 

Un calcul simplu arată că în comuna gălăţeană cu doar 2.300 de locuitori se realizează, prin metodă sută la sută „verde”, aproape 0,7% din producţia de electricitate a României.

Povestea de succes a început în anul 2007, atunci când un studiu făcut cu privire la potenţialul eolian al judeţului Galaţi a arătat că în centrul regiunii, pe raza comunelor Băleni, Cuca, Vârlezi şi Valea Mărului există condiţii excepţionale pentru amplasa de turbine electrice propulsate de forţa vântului.

„Prin 2008-2009 a început achiziţia de terenuri. Unii dintre oameni au pus condiţii - îţi vând, dar tot terenul. Au făcut aşa. Parcul a fost iniţiat de o companie din Buzău, care a vândut GDF, actualul Engie România. Le-am dat tot concursul, am făcut tot ce s-a putut pentru a-i sprijini şi pentru a le crea condiţiile necesare derulării acestei investiţii. Lucrările au început efectiv în primăvara lui 2013, iar la sfârşitul lunii noiembrie, în acelaşi an, au fost gata. S-a făcut şi linie electrică de medie tensiune”, rememorează evoluţia lucrurilor primarul Lică Oprea.

Câmp cu eoliene în localitatea Băleni, judeţul Galaţi FOTO Costel Crângan

Chiar dacă la început parcul eolian a dat unele bătăi de cap comunităţii (au apărut chiar şi o serie de reclamaţii legate de posibila influenţă negativă a turbinelor asupra vremii şi asupra oamenilor!), ulterior lucrurile s-au liniştit, iar eolienele s-au dovedit a fi de mare folos comunităţii. Iar cel mai important aspect este cel financiar, mai ales în aceste vremuri, când „revoluţia” salariilor bugetarilor a adus aproape de faliment majoritatea comunelor din România.

„Ne vin la bugetul local 600.000 - 700.000 de lei pe an, căci ei (N.R.: Engie România) plătesc impozit pe construcţie şi pe teren. Practic, toată activitatea economică şi toate impozitele şi taxele locale din comună generează cam tot pe atâta. Putem spune că eolienele ne fac jumătate din încasările bugetului local”, afirmă primarul.

Lică Oprea primarul comunei Băleni FOTO Arhivă Adevărul

În mod obişnuit, banii veniţi de la parcul eolian au fost folosiţi pentru investiţii (localitatea Băleni are, spre exemplu, instalaţia publică de apă potabilă construită şi întreţinută prin forţe proprii, iar apa este la jumătate de preţ faţă de oraşul Galaţi), însă în acest an va salva bugetul local de la şocul produs de majorarea lefurilor funcţionarilor. Evident, toată lumea speră că Guvernul va face o rectificare bugetară prin august, astfel încât comunele falimentare să fie salvate, iar Băleniul să-şi poată trimite încasările din eoline către investiţii pentru comunitate.

Şi dacă tot a venit vorba de apa potabilă, trebuie spus că Engie a acoperit, ca sponsorizare, cheltuielile comunităţii pentru forarea unuia dintre cele patru puţuri necesare alimentării cu apă a populaţiei.

De asemenea, este foarte interesant că în comuna Băleni a dispărut agricultura făcută cu sapa şi calul: peste 90% dintre locuitori au renunţat la pământ, pe care l-au cedat unei societăţi agricole la care au devenit acţionari, primind dividende la final de an.  Restul terenurilor sunt exploatate de fermieri specializaţi în producţia de legume, de căpşuni şi de alte culturi super-intensive.