Cum deosebiţi scrumbia de Dunăre de peştii ieftini cu care vânzătorii vor să vă înşele

0
Publicat:
Ultima actualizare:

În ultimele săptămâni au fost semnalate sute de „ţepe” de aceste fel. Oamenii au primit, la preţ de scrumbie de Dunăre (35-40 lei/kg), rizeafcă, scrumbie de mare sau chiar hering de Atlantic. Cele patru specii de peşti seamănă destul de bine, însă există o serie de particularităţi pe care este bine să le ştiţi pentru a nu fi păcăliţi.

Una dintre cele mai comune „ţepe” ale acestei perioade este cea cu scrumbie de Dunăre „falsificată”. Pe piaţă sunt numeroşi comercianţi – cu sau fără acte de provenienţă – care deşi pretind că vând deliciosul şi destul de scumpul peşte migrator, în realitate furnizează alte specii de peşti, care seamănă destul de bine cu scrumbia, dar care au un preţ mult mai mic.

Potrivit poliţiştilor, au păţit-o deja, şi în acest an, numeroşi muşterii, care după ce au plătit 35-45 de lei kilogramul de peşte s-au pomenit că nu au cumpărat scrumbie de Dunăre, ci hering de Atlantic, rizeafcă sau scrumbie de mare, care au preţul real doar pe la jumătate.

În materialul de faţă vă vom prezenta principalele caracteristici ale celor patru specii de peşte care, de altfel, pot fi destul de uşor  de confundat.

Scrumbia de Dunăre

Este un peşte marin, din familia clupeidelor, pe care îl regăsim în Marea Azov şi Marea Neagră de unde pătrunde în fluvii. Fiind o specie endemică relictă în Marea Neagră, primăvara migrează în Dunăre, Nistru, Nipru, Bug şi Don, pentru a-şi depune icrele.

Are o lungime medie cuprinsă între 20-40cm şi o greutate obişnuită de 300-500gr, excepţional 1 kg. Corpul este alungit, comprimat lateral şi acoperit cu solzi caduci.

Abdomenul este ascuţit gen carenă şi acoperit cu solzi cu vârfurile teşite. Gura este mare, dispusă terminal şi prevăzută cu numeroşi dinţi. Ochii au pleoape groase adipoase.

Scrumbie de Dunăre FOTO Costel Crangan

Scrumbie de Dunăre FOTO Costel Crangan

Înotătoarea dorsală este scurtă şi dispusă aproximativ pe mijlocul corpului că la scrumbia de mare. Înotătoarele perechi sunt scurte şi ascuţite, iar înotătoarea anală alungită. Coloritul corpului este verde-albăstrui pe spate, iar laturile alb-argintii cu luciu metalic.

Primăvara, la sfârşitul lunii aprilie şi începutul lunii mai (cel mai devreme la jumătatea lui aprilie), pătrunde în bancuri mari din Marea Neagră în fluvii (Dunăre, Nistru, Nipru, Bug şi Don) pentru a-şi depune icrele pelagice în acestea, iar după depuneri se retrage din nou în mare.

Heringul

Este unul dintre peştii cei mai importanţi pentru consum. Speciile mai importante sunt heringul din Atlantic (Clupea harengus) şi heringul din Pacific (Clupea pallasii). În locurile din apropierea coastelor unde heringii îşi depun icrele au apărut aşezări omeneşti, care cu timpul au devenit oraşe comerciale importante.

Deoarece până în secolul al XX-lea heringul era ieftin, a fost hrana de bază a populaţiei sărace. Datorită pescuitului intensiv, azi populaţiile de heringi sunt periclitate, ele reducându-se în mod considerabil.

Hering FOTO info-delta.ro

Imagine indisponibilă

Este un peşte cu un corp suplu alungit, corpul acoperit cu solzi putând să atingă lungimea de 45 cm şi o greutate de până la 1 kg. Spatele este de culoare cenuşie albăstruie - verzuie, care poate fi punctat. Abdomenul este de culoare argintie. Înotătoarele abdominale şi codale sunt aproape transparente, pe când cele pectorale sunt de culoare închisă.

Heringul din Atlantic trăieşte în bancuri mari, se hrăneşte cu plancton ca şi crusatecei mici, melci de mare sau puiet de peşte. În timpul zilei rămâne în adâncime şi numai noaptea se ridică la suprafaţa apei. Heringii produc anumite zgomote care probabil sunt o formă de comunicare a lor.

Perioada împerecherii depinde de mărimea bancului şi are loc în apropiere de coastă la o adâncime de 40-70 m, femelele depunând icrele de culoare albă care apoi sunt fecundate de masculi în apă. Icrele fecundate sunt lipicioase şi se lasă la fund unde se lipesc de pietre sau plante.

La temperatura de 9  grade Celsius eclozează puietul, care are o dimensiune între 7 şi 9 mm. Fiind atras de lumină puietul urcă la suprafaţă unde se hrăneşte cu plancton, ajungând ca la vârsta de 3-7 ani să fie apt de reproducţie. Un hering de Atlantic poate trăi peste 20 de ani.

Rizeafca

I se mai spune şi gingirică şi se poate întâlni în toată zona litorală a Mării Negre, în Dunăre până la Călăraşi, foarte rar până la Turnu Severin, în bălţile inundabile ale acesteia, precum şi în complexul lagunar Razim-Sinoe, unele din ele se deprind aşa de bine, încât le apuca şi începutul verii tot în apele dulci.

Rizeafca aparţine familiei clupeide şi are o talie mică. Lungimea medie a corpului are 14-16 cm, rar capturându-se exemplare mai mari, lungimea maximă raportată fiind de 20 cm. Corpul este fusiform, relativ înalt şi comprimat lateral.

Rizeafcă FOTO info-delta.ro

Rizeafcă FOTO info-delta.ro

Branhiile au spini relativ subţiri şi numeroşi, ce sunt mai lungi decât lamelele branhiale. Dinţii sunt slab dezvoltaţi pe maxilarul  superior, iar pe cel inferior aceştia apar ca mici denticuli sau granule fine, slab evidenţiate.

Orificiul anal prezintă din profil o uşoară orientare oblică, fiind asemănător din acest punct de vedere cu cel al scrumbiei de Dunăre. Ochii sunt mari, diametrul acestora fiind aproximativ egal cu lungimea botului.

Culoarea pe partea dorsală variază de la cenuşiu-verzui la cenuşiu-albăstrui închis.  Pe laterale culoarea se deschide treptat devenind argintie şi albă-argintie pe abdomen. În spatele operculelor (capacele osoase ce acoperă branhiile), prezintă 1-5 pete negre, asimetrice.

Rizeafca este o specie eurihalină, migratoare  anadromă, care se deplasează din mare în  ape dulci în sezonul de reproducere. Maturitatea sexuală la această specie se  începe la vârsta de 2-3 ani.

Migraţia în vederea reproducerii începe în luna aprilie, la scurt timp după debutul migraţiei scrumbiei de Dunăre, când temperatura apei ajunge la10°C.  Reproducerea se realizează în intervalul mai-iunie, după ce temperatura apei depăşeşte 15°C.

Ponta este depusă în apă dulce sau uşor salmastră, în apropierea malului, în zone cu apă liniştită, la adâncimi de 2-5m. Exemplarele adulte se reîntorc în mare, în urma scrumbiei de Dunăre. Pe parcursul verii, puietul rezultat în urma reproducerii migrează în mare, unde rămâne  până la maturitate.

Scrumbia de mare

Aparţine familiei clupeidelor (Clupeidae) şi este mai mică decât „sora” sa scrumbia de Dunăre. Este o specie exclusiv marină ce trăieşte în Marea Neagră, migrând o parte în Marea Azov. Unele intră în lacul Razelm, când apa are minim 7°C, unde stau până în toamnă, când se retrag odată cu chefalii, intrând în mare pentru a ierna.

Are corpul mai subţire decât al scrumbiei de Dunăre, cu carena(burtă) mai pronunţată. - Corpul atinge o lungime de maxim 30 cm şi o greutate medie de 200-400gr. 

Scrumbie de mare FOTO info-delta.ro

Scrumbie de mare FOTO info-delta.ro

Regiunea abdomenului este mult arcuită.Operculul este striat şi dentiţia puternică. Culoarea spatelui este verde-albastruie cu laturile şi burta argintii.Înotătoarele sunt albe cu marginea de sus neagră. 

Înotătoarea caudală este homocercă, adânc bifurcată şi are o singură înotătoare dorsală scurtă, situată pe mijlocul corpului. Pe laturile corpului are 5-10 pete negre rotunde (în funcţie de mărime).

Se reproduce în Razelm în cursul lunilor aprilie-mai. Puii ies în mare şi îi găsim îngrămădiţi în apropierea lacurilor litorale salmastre, formând aici majoritatea populaţiei, alături de puietul de scrumbie de Dunăre şi de rizeafcă, până în toamnă, când dispare pentru cantonarea de iarnă.

Vă mai recomandăm şi:

Paradisul pescarilor de la poarta Deltei Dunării. Ghidul celor mai bune locuri de pescuit din zona Galaţi-Brăila FOTO

Topul poveştilor pescăreşti dunărene. De la peştii mâncători de oameni la monştrii din canalizarea oraşului

Cei mai mari peşti capturaţi în România. Recordul este deţinut de un „monstru“ care cântărea 900 de kilograme

Galaţi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite