Cum se distruge sistemul de irigaţii de la Galaţi, picătură cu picătură. Încă un hoţ de componente depistat

Hoţul de dale de la Galaţi, la locul faptei FOTO IJPF Galaţi

În ultimii ani, hoţii au demontat mii de metri pătraţi de dale din beton de la canalele de irigaţii şi au dezgropat şi sustras kilometri de conducte metalice. De fapt, doar 5% din infrastructura pentru irigaţii din judeţul Galaţi mai este funcţională.

La sfârşitul săptămânii trecute, poliţisti de frontieră din cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Folteşti au oprit pentru control, pe raza localităţii de frontieră Folteşti, o căruţă cu cai condusă de Petrică N., în vârstă de 25 ani, domiciliat pe raza judeţului Galaţi.

După verificarea atelajului, poliţiştii au descoperit 40 de bucăţi de dale din beton cu lungimea de aproximativ 50 cm şi lăţimea de 40 cm fiecare, pe care tânărul a recunoscut că le-a furat, după ce le-a demontat dintr-un canal al sistemul de irigaţii aparţinând Agenţiei Naţionale de Îmbunătăţiri Funciare (ANIF), filiala Galaţi.

Dalele din beton în valoare de 3.500 lei au fost predate proprietarului, iar poliţiştii de frontieră efectuează cercetări sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de distrugere şi furt.

Din păcate, acesta este unul dintre puţinele furturi cu autor cunoscut, dintre miile de furturi din ultimii ani, care au adus sistemul de irigaţii din judeţul Galaţi într-o stare deplorabilă. 

Practic, 95% dintre canalele de irigaţii nu mai au dalele din beton montate pentru a diminua pierderile de apă, iar în multe zone (mai ales în vecinătatea localităţilor Scânteieşti, Vânători, Tuluceşti, Pechea şi Schela au fost furate inclusiv conductele metalice îngropate la 2-3 metri adâncime.

Pagubele produse de hoţi sistemului de irigaţii de la Galaţi se ridică, în ultimele două decenii (potrivit unor estimări provizorii), la peste o sută de milioane de euro, ceea ce face ca doar în jur de 20% din infrastructura de irigaţii din judeţ să mai poată fi folosită. Însă, chiar la acest din urmă  segment, trei sferturi din conducte şi canale au nevoie de reparaţii foarte costisitoare.

Mai mult decât atât, în ultimii trei ani s-a mai pus în funcţiune de în jur de 5% din sistem, adică partea care a fost reabilitată prin finanţări de la Ministerul Agriculturii sau de la UE. Restul sistemului de irigaţii mai există de fapt doar pe hârtie, pentru a justifica cumva salariile grase ale sutelor de angajaţi şi ale zecile de şefi de la ANIF.