Cum ne influenţează sentimentele negative sănătatea. Depresiile, anxietăţile şi afecţiunile digestive vin la pachet cu supărarea, răzbunarea şi furia

Mulţi dintre noi s-au obişnuit să ţină ranchiună celor care îi rănesc în diverse situaţii, fără să conştientizeze că îşi fac rău în primul rând lor. Sentimentul de nedreptate se transformă în stres şi programe mentale de răzbunare pe cei consideraţi răspunzători.

Neiertarea este un cumul de sentimente negative care se declanşează în urma unei nedreptăţi. ”Neiertarea porneşte, de regulă, de la o greşeală, care declanşează apoi un cocktail foarte puternic de stări negative. Acestea sunt supărarea, răzbunarea şi furia. Acest triunghi este asemeni unei bombe cu ceas, care mai devreme sau mai târziu va exploda”, explică psihologul Stelian Chivu.

Stările negative amintite îşi pun extrem de puternic amprenta asupra mentalului, emoţionalului şi fizicului persoanei în cauză, chiar dacă pe moment aceasta nu sesizează acest lucru. Nu realizează ce se întâmplă tocmai pentru că este prinsă în acest carusel de sentimente negative, ce se transformă practic într-un cerc vicios, din care poate ieşi doar dacă conştientizează situaţia în care se găseşte.

Există persoane care îşi pot pierde conştienţa din cauza supărării, iar altele pot ajunge la crimă când se lasă pradă furiei de moment. ”Ce trebuie să înţeleagă aceste persoane este că ele sunt victimele propriei furii, propriei uri şi propriei răzbunări. Chiar dacă reuşesc să se descarce pe cel pe care îl consideră vinovat sau chiar pe sistem, ele acumulează exact stările negative de care se lasă dominaţi în acele momente. Persoanele respective nu se pot ierta în cele mai multe cazuri pentru că nu ştiu cum să o facă. Nu poţi da lecţii de pictură dacă tu nu ştii să pictezi, ca să facem o comparaţie”, detaliază psihologul Stelian Chivu.

O nedreptate, un plan de răzbunare

Neiertarea este exact ca o rană, care rămâne deschisă până când cel în cauză acceptă ce i s-a întâmplat şi decide să îl ierte pe cel sau cei pe care îi consideră responsabili de răul care i s-a făcut. Dacă vorbim despre răzbunare, cel care decide să se lasă pradă acestei stări negative, va simţi o satisfacţie pe moment prin prisma egoului dacă îşi duce planul de răzbunare la capăt, însă aproape imediat va simţi nevoia să caute noi motive pentru a perpetua această stare.

”Când o persoană decide să nu ierte pe cineva pentru un rău real sau imaginar pe care i l-a făcut, îşi dereglează în primul rând echilibrul psihologic, care este foarte fin. Se va crea astfel la nivel mental un fel de shortcut, un gest reflex, care va face ca ori de câte ori i se face o nedreptate, să înceapă să gândească planuri de răzbunare, iar asta îi va afecta în timp organismul”, punctează Stelian Chivu.

Neiertarea face ca o persoană să dezvolte în timp tot felul de afecţiuni, pornind de la probleme digestive, cum ar fi ulcerele şi colitele, şi până la depresii şi anxietăţi. Individul va ajunge în timp să se victimizeze, considerându-se un oprimat al grupului social din care face parte sau chiar al sistemului. Grav este că astfel de persoane vor căuta întotdeuna simpatizanţi, indivizi care să le asculte, să le înţeleagă şi să le susţină postura de victime.

Paşi simpli spre vindecare

Când conştientizează că prin neiertare îşi face rău în primul rând lui însuşi, cel în cauză va trece într-o nouă etapă, în care elimină nu numai ameninţarea îmbolnăvirii fizice, dar constată că se poate concentra mult mai bine la ceea ce face zilnic.

”Neiertarea funcţionează ca o funie, ca o ancoră, ce ţine o persoană legată de cel sau cei pe care îi urăşte şi faţă de care are gânduri de răzbunare. Tocmai de aceea iertarea vine ca o uşurare. Nu reuşim să iertăm pentru că programele de răutate pe care le-am dezvoltat în timp sunt mai puternice, pentru că avem un ego foarte puternic”, explică psihologul Stelian Chivu.

Greşeala pe care o fac mulţi dintre noi este să creadă că iertarea îi face slabi în ochii celorlalţi, când lucrurile stau exact invers. Doar o persoană foarte puternică îşi poate învinge programele şi stările negative, ca şi egoul, pentru a ierta. Iertarea este un proces care se învaţă efectiv, ca orice alt lucru. Multe persoane nu iartă pentru că nu ştiu cum anume să facă asta.

”Poţi învăţa să ierţi după ce ai trecut prin nişte suferinţe, poţi învăţa să ierţi tocmai pentru că nu ai fost, la rândul tău, iertat în anumite situaţii. Sunt şi persoane care nu pot ierta pentru că nu au un bun autocontrol mental şi emoţional, dar nici nu se cunosc foarte bine, în sensul că nu ştiu cum reacţionează în anumite situaţii”, punctează psihologul Stelian Chivu.

Primii paşi spre iertare sunt înţelegerea faţă de cel care ţi-a făcut o nedreptate, cunoaşterea propriei minţi şi a propriilor emoţii, dar şi efectul oglindă, care înseamnă conştientizarea faptului că iertându-l pe cel care ţi-a greşit într-un fel sau altul, te ierţi pe tine însuţi, dar te eliberezi şi de balastul de programe mentale şi sentimente de frecvenţă joasă care vine la pachet cu această stare negativă.