Cum puteţi construi rapid o afumătoare pentru carne şi peşte. „Reţeta“ ieftină a bloggerului culinar Gina Bradea

Publicat: 10.10.2018 06:05

Ultima actualizare: 04.08.2022 01:00

Vă propunem două metode inspirate de „arheologia culinară”, la îndemâna oricui, de a prepara afumături delicioase din carne şi din peşte. „Instalaţiile” aferente costă foarte puţin, se fac foarte uşor, iar „eficienţa economică” este maximă.

De la o vreme, românii (şi nu doar românii, căci trendul este global) încearcă, în materie de „bucătăreală”, să se întoarcă la vechile tehnici de preparare, considerate mai sănătoase şi dătătoare de senzaţii speciale. Pe fondul curentului care seamănă cu un fel de arheologie culinară, românii au înţeles din modă ce au putut: afumătură şi ingredinte ţărăneşti. Bio.

Ce va ieşi din toată această poveste rămâne de văzut (mai ales că nu se ştie cât va ţine trendul), însă până atunci ne-am gândit că n-ar fi rău să vă prezentăm două tehnici de afumare simple şi la îndemâna fiecăruia, bazate pe experinţa unui specialist culinar şi a unui trăitor de rând.

Afumătoarea bloggerul culinar Gina Bradea

Plecată ani buni în Italia (după o îndelungată experienţă în alimentaţia publică românească) gălăţeanca Gina Bradea este un om cu un curaj special. Nu s-a sfiit să muncească de toate, să înveţe, să reinterpreteze bucatele naţionale, să se simtă româncă deşi era (între timp s-a întors în ţară, pentru a se stabili prin părţile Tulcei) departe de locurile natale.

De mai mulţi ani, Gina are un foarte respectat şi apreciat site culinar (pofta-buna.com), scris în limba română pentru toţi românii de pretutindeni, în care încearcă să împărtăşească celorlaţi experienţa ei în ale bucătăriei. Şi are ce împărtăşi, căci este „tobă” de reţete străvechi româneşti, dar şi de fineţuri culinare specifice vremurilor moderne.

Dar ceea ce ne-a atras în mod special atenţia la Gina este tendinţa de a „reinventa” metodele străbunilor de a face mâncare. Iar cel mai spectaculos demers este realizarea unei afumători artizanale, care i-a ieşit (cu ajutorul soţului) foarte bine şi pe care o recomandă tuturor pasionaţilor.

Afumătoarea familiei Bradea este construită din câteva scânduri de la nişte box-paleţi de marfă, un burlan de 1,4 metri şi două găleţi din tablă a câte 10 litri fiecare.

Din scânduri au fost făcute patru panouri de un metru pe 60 de centimetri, care au fost apoi închegate pentru a forma o cutie cu baza pe un box-palet din scândură. Cele două găleţi au fost unite – gură-n gură – prin nituire, iar la funduri s-au decupat orificii: într-un loc pentru burlanul de fum, iar în celălalt pentru a se putea face focul. În esenţă, este un fel de sobă mică.

În fine, şi cuşca din scânduri a fost găurită, pe o latură, lângă bază, pentru a se putea conecta acolo „soba”, cu burlanul de 1,4 metri. Este important de ştiut că: scândurile trebuie îmbinate foarte bine, iar burlanul trebuie să fie la vreo 20 de centimetri de sol. Cel puţin aşa spune Gina Bradea.

„În interior, în afumătoare, se pun 4-5 stinghii (şipci), pe care să se pună afumăturile. Trebuie să fie loc suficient, să nu se atingă între ele preparatele puse la afumat, pentru ca fumul să pătrundă uniform peste tot”, afirmă Gina.

În timpul operaţiunii de afumare „construcţia” se acoperă cu o bucata din placaj (capac în partea de sus, adică), peste care se pune o greutate (ce-o fi) ca să nu le vină vreo idee, pe fond de poftă maximă, pisicilor şi altor patrupede.

Focul se face molcom, cu niscaiva surcele din fag (lemnul favorit al mezelarilor). un pic jilave, ca să fumege cum trebuie. Gina spune că nu există neapărat un timp de afumare.„Poate să dureze de 2-3 zile, până la o săptămână. Cu cât produsul ce urmează a fi afumat este mai voluminos, cu atât e bine să fie afumat mai mult”, spune interlocutoarea.

Domnul Mitică şi scrumbia afumată la oală

Pensionarul Mitică Mihalache, la cei peste 80 de ani ai lui, însă se mai ţine de şotii. Deşi stă la bloc şi n-are unde să-şi facă o afumătoare precum cele prezentate mai înainte, nea Mitică are propria lui metodă de a găti peşte afumat. Nu-i trebuie decât o oală cu capac, un pic de rumeguş şi o scrumbie. Şi „multă înţelegere din partea babei”, căci cam umple bucătăria de fum.

„Dom’le, ce să zic? Am făcut asta dintr-o glumă, da’ acuma a devenit obişnuinţă. Toţi prietenii mei poftesc la scrumbie afumată de mine. Dar hai să vă zic cum fac. Am o oală de vreo 20 de kile cu capac. Booon! În ea pun, pe fund, o bucata de folie din aluminiu, iar peste asta un pumn de rumeguş. Apoi, am un grătar rotund, cu picioare, care încape exact în oală, pe care pun peştele, despicat în două, pe lung. Încap vreo trei scrumbioare. Asta-i tot”, este laconic pensionarul.

„Acuma, deh, nu pun peştele aşa, ca prostul. Îl sărez, îi dau şi un praf de piper, de boia, îl fac după gust. După asta, pun capacul bine – pun şi-un prosop de bucătărie umed sub el, ca să se etanşeze – şi aprind aragazul. Dureaza cam 20-25 de minute, la foc foarte mic. Iese o minune!”, este categoric gălăţeanul, care ne-a promis, data viitoare, şi o demonstraţie cu degustare.