Cum a reuşit statul român să falimenteze afacerea unui fermier, deşi Fiscul avea să îi dea omului 1,3 milioane de lei. Răspunsul halucinant al Guvernului
0
Fermierul Ion Banu, din Berheci, se chinuieşte de 13 ani să încaseze de la stat suma de 1,3 milioane de lei, care i se datorează potrivit actelor aprobate pentru despăgubiri din cauza secetei. Răspunsul halucinat al Guvernului: ar fi trebui să vă fi primit banii! Între timp, pentru că nu şi-a primit banii şi nu şi-a plătit impozitele, firma a ajuns în insolvenţă, iar seria abuzurilor continuă.
Cazul fermierul Ion Banu, din localitatea gălăţeană Berheci, este unul bun pe pusă în ramă şi de arătat tuturor ca exemplu al efectelor devastatoare ale birocraţiei şi incompetenţei instituţiilor româneşti.
De mai bine de 13 ani, gălăţeanul se luptă cu instituţiile statului pentru a-şi dobândi un drept consfinţit de acte indiscutabile, însă este purtat de la Ana la Caiafa şi, halucinat, a ajuns să fie executat de stat pentru impozitele neplătite pentru că acelaşi stat nu şi-a onorat obligaţiile financiare faţă de contribuabil.
Mai mult decât atât, instanţele la care fermierul a apelat au dat hotărâri contradictorii, ajungându-se chiar ca decizii definitive şi irevocabile să fie răsturnate de magistraţii care au ignorat în mod bizar principiul puterii lucrului judecat.
Victimă a secetei şi a birocraţiei
În toamna anului 2002 şi primăvara anului 2003, economistul Ion Banu, administrator şi acţionar majoritar al societăţii agricole Agromec SA Berheci, a încheiat mai multe poliţe de asigurare pentru culturile înfiinţate, respectiv peste 2.000 de hectare de teren (799 ha de floarea soarelui, 719 ha de grâu, 319 ha de rapita şi 60 de hectare de orz).
Contractele au fost încheiate cu Agras şi au fost recunoscute ca autentice şi valabile de autorităţile statului. De altfel, în 6 septembrie 2003, pe fondul unei secete cumplite care a lovit sudul Moldovei (implicit şi culturile firmei Agromec Berheci) cei la societatea de asigurări Agras încheie procesul-verbal nr. 742/2003, prin care se constată că toate culturile firmei amintite au fost distruse de secetă în proporţie de 100%.
Documentul (vezi mai jos) este semnat şi ştampilat şi de Primăria Ghidigeni (pe raza căreia se află terenul), de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Galaţi şi de Direcţia Agricolă Galaţi, întrunind astfel toate condiţiile legale (ca efect al Legii nr. 381/2002) pentru ca Agromec Berheci să beneficieze de despăgubiri din partea Ministerului Agriculturii (via Ministerul de Finanţe), pentru situaţii de calamitate naturală.
Dosarul respectiv a fost înaintat la Ministerul Agriculturii şi a fost aprobat, iar lucrurile părea foarte clare. În momentul efectuării plăţii, însă,fermierul a constatat cu uimire că a primit în cont mult mai puţini bani decât se stabilise (suma în minus era de 519.000 de lei), motiv pentru care a solicitat explicaţii, prilej cu care a aflat, cu stupoare, că nu i-a făcut plata pentru cele 799 ha de floarea soarelui, iar nimeni nu a putut să-i explice motivul pentru care s-a întâmplat acest lucru, câtă vreme toate actele fuseseră aprobate.
Guvernul este uluit că n-a plătit
În urma acestei situaţii, Ion Banu a început o corespondenţă voluminoasă cu instituţiile statului, dar a demarat ulterior şi o acţiune în instanţă contra ministerelor Agriculturii şi Finanţelor.
Dincolo de tot noianul de hârtii (dosarul a acumulat mii de file), o adresă a Ministerului Agriculturii către Agromec Berheci, trimisă în 4 aprilie 2005, te lasă pur şi simplu mască, deoarece oficialii recunosc că ar fi trebuit să plătească, dar că... nu-şi explică de ce nu au făcut-o!
„Calamităţile suportate de societatea dumneavoastră, la cultura de floareasoarelui, trebuiau decontate din prevederile bugetare ale anului 2003, până cel mai târziu în primăvara lui 2004. Nu cunoaştem care au fost motivele care au dus la această întârziere”, scrie, negru pe alb, secretarul de stat Nicolae Flaviu Lazin, din Ministerul Agriculturii. De menţionat este că în acea vreme guvernul era condus de Călin Popescu Tăriceanu.
Acţiunile Fiscului, declarat abuzive de către instanţă
Nelămurită de corespondenţa cu instituţiile statului (care-i dădeau dreptate, dar nu şi banii), Agromec Berheci a deschis, în august 2005, un proces civil, având ca obiect recuperarea despăgubirilor, înclusiv a majorărilor de întârzire care au ajuns, între timp, suma la 1,3 milioane de lei.
De asemenea, societatea cerea ca banii să se compenseze cu datoriile către Fisc, datorii pe care Agromec Berheci nu mai putuse să le plătească din cauza situaţiei create. Este important de spus că între timp, deoarece firma nu mai reuşise să plătească impozitele şi taxele, Fiscul începuse procedurile de executare silită a activelor (anulând unilateral şi abuziv, după cum avea să constate Justiţia, şi convenţia de eşalonare a datoriilor), lucruri ce aveau să ducă în final la intrarea Agromec în insolvenţă.
Acţiunea a fost dechisă la Tribunalul Galaţi, instanţă care în decembrie 2006 (adică după un an şi jumătate!) constată că ar trebui disjunsă cauza în ceea ce priveşte Ministerul Finanţelor, fiind format un dosar pe rolul Curţii de Apel Galaţi. În luna mai 2007, această din urmă instanţă respinge plângerea Agromec, ca fiind nefondată.
Soluţia este contestată la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care, în mai 2008 (trecuseră deja aproape cinci ani de când Ion Banu se războia cu statul) casează sentinţa şi triimite cauza în rejudecare la Tribunalul Galaţi, pe motiv că „este evident că prin efectul compensării datoriilor reciproce ale părţilor poate rezulta o diminuare considerabilă a creanţei bugetare sau chiar stingerea totală a acestor datorii”.
Aşadar, totul se reia de la Tribunal care, în iunie 2009 decide că solicitarea Agromec Berheci este corectă şi că Fiscul trebuie să repună în funcţiunea covenţia de eşalonare a plăţilor. În schimb, Tribunalul lasă în coadă de peşte problema despăgubirilor (deşi ia act că există o astfel de cerere), motiv pentru care decizia este atacată la Curtea de Apel Galaţi.
După şase luni de proces (incluzând aici şi partea finală, în care a fost şi o acţiune colaterală de lămuriri), pe 17 decembrie 2009, prin sentinţa nr. 1335/2009, Curtea de Apel Galaţi stabileşte că toate acţiunile Fiscului au fost abuzive.
Mai mult decât atât, judecătorii au concluzionat că, din anul 2003, societatea Agromec Berheci se afla „în caz de forţă majoră, exonerator de răspundere pentru perioada 2003 la zi”. Iinstanţa a precizat şi că „societatea este exonerată de plata sumelor stabilite prin actele fiscale”.
Acest lucru înseamnă că, legal, toate acţiunile împotriva firmei trebuie suspendate de drept, nefiind permise executările silite de niciun fel până la lămurirea cauzelor care au creat forţa majoră. Şi mai mult, toate penalităţile şi majorările sunt considerate nule.
Ulterior, Ministerul de Finanţe a pierdut pe toate căile de atac, inclusiv pe cea a recursului în anulare, soluţia rămânând definitivă şi irevocabilă.
Iar asta nu este tot: prin alte decizii (colaterale) ale instanţelor au fost anulate executările silite făcute de Fisc în mod abuziv. Ba chiar, pe aceeaşi bază, şi gestionarii fondului SAPARD au acceptat să scutească firma de plata ratelor rămase la co-participarea ei la o finanţare europeană nerambursabilă.
„A fost un moment în care am simţit că, iată, există dreptate în România. Din păcate, bucuria a fost de scurtă durată”, ne-a declarat Ion Banu.
Cum „suceşte pălăria” un complet de judecată bizar
În ciuda faptului că lucrurile păreau să fie clare şi că societatea scăpase de abuzurile (evidente) ale Fiscului, declaşarea procesului de insolvenţă a Agromec Berheci avea să aducă după sine o decizie stupefiantă a Curţii de Apel Galaţi.
După ce, în prima fază, Tribunalul Galaţi admisese participarea la masa credală a Ministerului de Finanţe doar cu impozitele datorate, calculate ca bază, respingând penalităţile şi majorările (în baza sentinţei nr. 1335/2009 a Curţii de Apel), Curtea de Apel Galaţi (judecători Alexandrin Zaharia, Veronica Păcurariu şi Monica Mateiciuc) răstoarnă totul.
Magistraţii hotărăsc (Decizia nr. 320/21 octombrie 2014) că Fiscul are dreptul şi la penalităţi pentru perioada 2003-2010, deşi acestea fuseseră deja anulate prin decizia judecătorească definitivă şi irevocabilă menţionată mai înainte (decizie care, potrivit normelor de drept româneşti, nu mai poate fi modificată, suspendată sau anulată).
Ca şi cum acest lucru n-ar fi fost suficient de bizar, acelaşi complet de judecată decide să anuleze şi expertiza financiară dispusă de Tribunal, document prin care se stabilise că Fiscul este bun de plată 12,5 milioane de lei pentru faptul că, prin executările silite abuzive şi ilegale, a distrus practic activitatea Agromec Berheci.
În aceste condiţii, copleşită de datoriile de care nu se făcea în niciun fel vinovată, societatea a ajuns falimentară şi, în loc să primească daune pentru faptul că instituţiile statului au procedat neglijent, discreţionar şi ilegal, a ajuns în imposibilitatea de a funcţiona, a trebuit să-şi concedieze toţi angajaţi, să înceteze toate activităţile economice şi, practic, să dispară.
Să mai spună cineva că vechiul proverb românesc „Dreptatea umblă cu capul spart” nu a rămas valabil şi în zilele noastre.
Se încarcă comentariile...
