De pe scenă la catedră. Cum a ajuns o actriţă învăţătoare într-un localitate  săracă

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Codruţa Jipa Foto: arhiva personală
Codruţa Jipa Foto: arhiva personală

Codruţa Jipa a renunţat la cariera de actriţă pentru a le preda copiilor dintr-un sat sărac. Orele ei sunt o adevărată bucurie pentru elevi, care fac exerciţii de dicţie şi jocuri de rol, fiind astfel încurajaţi să fie creativi şi curajoşi.

Codruţa Jipa (42 de ani) a absolvit Facultatea de Artă Teatrală din Târgu Mureş şi a urcat pe scenele teatrelor din Oradea şi Braşov. Nu este niciun secret că în România viaţa unui actor nu este deloc uşoară, astfel că s-a văzut obligată să renunţe la marea ei pasiune.

„Trăiam de pe o zi pe alta. Teatrul îmi oferea un soi de confort psihic, dar când mă duceam în cabină după aplauzele publicului, simţeam o singurătate cumplită şi mă întrebam ce o să fac mâine. Actorii nu erau prea bine văzuţi nici de autorităţi şi atunci am spus: «Stop. Nu pot să-mi bat joc de mine»“, povesteşte artista.

În 2010, Codruţa Jipa a plecat în Franţa la studii, dar şi ca să muncească, sperând, la fel ca mulţi români, că Occidentul îi va oferi confortul unui trai fără griji. A revenit, însă, repede în România, pentru că nu s-a adaptat la stilul de viaţă din Hexagon. 

„Nu am depăşit şocul cultural. Am intrat din nou într-un joc al supravieţuirii şi era exact ceea ce nu căutam.“ În ţară, a încercat tot felul de meserii, pornind de la vânzări până la proiecte pe fonduri europene, iar după o perioadă de căutări a descoperit că cel mai mult îi place să lucreze cu copiii de vârste mici. În 2019, a urmat cursurile intensive ale organizaţiei Teach for Romania şi a ales să predea la şcoala din localitatea Bragadiru, din judeţul Ilfov, unde trăieşte o comunitate săracă.

Cum înveţi literele alfabetului bătând mingea

În prezent, lucrează cu 29 de copii de clasă pregătitoare şi a găsit o metodă prin care să-şi continue pasiunea pentru teatru. Orele Codruţei Jipa sunt presărate cu diverse exerciţii specifice teatrului, care fac lecţiile mult mai interesante şi distractive. „Experienţa ca actriţă îmi prinde foarte bine acum. Folosesc foarte mult din tehnicile din teatru la predare. Consider că învăţarea trebuie făcută prin joacă. Sistemul de învăţământ românesc este în continuare destul de rigid. Nu vreau să generalizez, dar cred că nici nu vrem să schimbăm, şi spun asta din perspectiva cadrelor didactice. Ne este foarte comod să facem ce am învăţat şi nu vrem să ieşim din zona de confort.“

FOTO arhiva personală

image

La clasa Codruţei Jipa, totul este despre joc şi joacă. Copiii se joacă cu mingea, iar când o lovesc, scot diverse sunete şi aşa învaţă literele Alfabetului. Se joacă, de asemenea, cu sunetele pe care le scot diverse obiecte şi chiar cu propria lor voce. Învăţătoarea face cu micuţii exerciţii de dicţie, dar şi jocuri de rol, ca la teatru. În plus, desenul, coloratul şi chiar exerciţiile de matematică sunt însoţite de poveşti fascinante.

Profesoara care predă algoritmică prin metode nonformale. „E o provocare mai mare la liceu decât la facultate”

„Încerc să-i fac să gândească mereu, în orice fac. Comunicarea este cheia pentru a le menţine atenţia la ce faci. Spunem multe poveşti şi îi întreb mereu: «Oare ce ar face acest personaj?» şi astfel îi îndemn să se pună în pielea personajului. Pun accent pe vorbire pentru că felul în care ne exprimăm este o carte de vizită foarte importantă“, explică învăţătoarea.

Aşteptările şi lipsurile copiilor

La orele Codruţei Jipa, copiii devin mici antreprenori: au în grijă o fermă şi trebuie să o facă profitabilă. Învăţătoarea le prezintă lecţiile mereu ca pe o distracţie, dar are grijă ca totul să aibă aplicabilitate şi în viaţa reală, iar în spate are mereu un scenariu şi o regie proprie. Lucrează cu fiecare copil în parte şi este foarte atentă la nevoile individuale.

„Cu unii dintre ei este nevoie să fii puţin mai ferm, alţii au nevoie de blândeţe. Îi analizez permanent ca să aflu ce aşteptări şi ce lipsuri au“, spune învăţătoarea, pentru care munca de cadru didactic nu se termină când sună clopoţelul.

FOTO arhiva personală

codruta jipa Galati 4

O parte dintre copiii pe care îi are la clasă provin din familii sărace sau dezorganizate. Ei sunt, de atlfel, motivul pentru care a ales să vină în această comunitate. „Cu toţii au nevoie de o şansă. Nu se poate să-i lăsăm pe aceşti copii de izbelişte. Avem mereu pretenţii, dar cum pot aceşti copii să devină mai buni dacă nu-i au alături pe cei din generaţia lor ca să se susţină reciproc? Pornesc de la copilul meu, care este motorul, motivaţia mea, şi-mi dau seama că n-am cum să-l ajut decât dacă îi ajut pe cei de-o seamă cu el“, spune Codruţa Jipa. Cea mai mare provocare este să-i aducă la şcoală pe copiii ai căror părinţi nu văd rostul educaţiei. Din păcate, sunt mulţi micuţi care nu ştiu nici măcar să ţină un creion în mână.

Încăpăţânare, răbdare şi perseverenţă

Învăţătoarea dă exemplul unui băieţel care este crescut doar de bunică. Bătrâna vinde legume şi fructe la piaţă şi nu mai are timp să stea cu acesta, iar copilul îşi face de cap. Participă la orele online doar când are chef, însă învăţătoarea a reuşit, cu multe eforturi, să-l facă să revină la şcoală.

FOTO arhiva personală

codruta jipa Galati 7

„Cu o încăpăţânare care este percepută uneori ca enervantă, cu răbdare şi perseverenţă ajungi acolo unde îţi doreşti. Mă bucur pentru paşii mărunţi pe care îi fac cu ei. De pildă, acest copil mi-a recunoscut ultima dată litera «A» din mai multe litere. Unii ar spune că nu este cine-ştie-ce, dar pentru aceşti copii este un progres mare“, explică învăţătoarea.

Un caz emoţionant

Codruţa Jipa face echipă cu părinţii,  care îşi doresc pentru copiii lor o viaţă mai bună şi sunt conştienţi că educaţia este singura şansă. Remarcabil este cazul unei mame care nu ştie să citească şi să scrie, dar care stă lângă copilul ei până când îşi face toate lecţiile. Îi trimite învăţătoarei mesaje audio pe WhatsApp şi se implică în toate activităţile cu părinţii.

Fenomenul educaţional creat de un profesor de informatică în România şi Diaspora

„Mă bucur enorm că un om care nu ştie să citească a conştientizat importanţa şcolii. Ea este o speranţă, o rază de lumină în bezna asta. Pe mine m-a emoţionat foarte tare cazul ei“, mărturiseşte Codruţa Jipa.

FOTO arhiva personală

codruta jipa Galati 3

Pandemia i-a îngreunat munca, însă s-a străduit să menţină orele neschimbate, astfel încât copiii să nu fie debusolaţi. Cea mai mare satisfacţie este la finalul orelor online, când copiii o îmbrăţişează virtual şi îi spun că abia aşteaptă o nouă zi plină de aventuri în lumea cărţilor. „Educaţia nu înseamnă memorarea unei lecţii şi această robotizare a elevilor la care s-a ajuns. Şcoala înseamnă imaginaţie, să fii liber şi creativ. Pentru mine, educaţia înseamnă înţelegere, empatie şi multă joacă. Doar aşa poţi aduce copiii la şcoală şi doar aşa îi poţi motiva să vină cu drag în fiecare zi. Deviza mea la clasă este: «Încercăm, greşim, reuşim». Şi eu greşesc mult, dar e necesar să înţeleagă că din greşeli învăţăm. Greşesc la clasă câteodată intenţionat, ca să vadă că nu se întâmplă nimic. Învăţăm şi trecem mai de departe.“

Vă mai recomandăm să citiţi şi:

Profesoara care refuză meditaţiile private şi pregăteşte la clasă mediciniştii încă din primul an de liceu. „Fac experimente povestite, pentru că nu avem materiale“

Profesorul care a transformat Fizica în magie. Îşi învaţă elevii să monteze tuburi care scot flăcări după sunete muzicale, oglinzi infinite şi catapulte

Galaţi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite