Drama preotului torturat şi condamnat la temniţă grea pentru că a refuzat să mintă într-un dosar fabricat de Securitate
0
Chiar dacă a refuzat categoric să participe la falsificarea dosarului penal prin care erau incriminaţi zeci de liceeni din Bârlad, preotul Vasile Buruiană a fost condamnat, pe baza unor dovezi falsificate grosolan, la 15 ani de temniţă grea, trecând apoi prin cele mai îngrozitoare închisori comuniste.
Povestea preotului gălăţean Vasile Buruiană are darul de a emoţiona. Nu de alta dar poartă amprenta dramatică a unei nedreptăţi strigătoare până la cer, nedreptate ce a fost „altoită” în mod brutal peste viaţa onestă, plină de principii înalte, a unui om care a refuzat să mintă, să colaboreze întru mârşăvie cu Securitatea, chiar şi atunci când propria viaţă i-a fost ameninţată.
Deşi sunt foarte puţini cei care-i ştiu povestea, preotul Vasile Buruiană, din Măcişenii Galaţiului, este un stâlp al moralităţii creştine, care merită, cu siguranţă, propria pagină de istorie.
A preferat un cătun sărac, deşi putea fi profesor la oraş
Preotul Vasile Buruiană s-a născut la 6 aprilie 1905, într-o familie de învăţători foarte respectaţi din localitatea gălăţeană Măcişeni. Om luminat, a absolvit Facultatea de Teologie (lucru foarte rar în acele vremuri, totuşi) şi a primit darul preoţiei.
Deşi ar fi putut, date fiind studiile, să slujească la o parohie din oraş sau să predea la un seminar teologic, tânărul preot (avea 23 de ani) a ales ca, începând cu data de 16 august 1928 să fie paroh într-o aşezare mică şi săracă: la Nărteşti, judeţul Covurlui (în partea de est a actualului judeţ Galaţi).
Din data de 1 decembrie 1940, pe părintele Buruiană îl găsim la Parohia Matca II, loc în care avea să-l găsească stăpânirea bolşevică şi în care, după perioada cumplită de prigoană şi de temniţă nedreaptă, avea să-şi încheie pentru totdeauna misiunea pământească.
Arestat pentru că sătenii nu intrau în colectiv
Până în anul 1958, viaţa părintelul Buruiană a decurs firesc, fără niciun fel de probleme cu autorităţile sttaului. Totuşi, ca din senin, părintele este ridicat din pat în noaptea de 7 spre 8 septembrie 1958, fiind bătut crunt şi apoi închis în beciurile Securităţii, mai întâi la Tecuci şi apoi la Galaţi.
Arestarea preotului s-a produs, după cum rezultă din arhivele fostei Securităţi, în contextul în care, în acele zile, zeci de ţărani din Matca au fost ridicaţi, toturaţi şi aruncaţi în închisori deoarece refuzau să intre în gospodăriile agricole colective (viitoarele CAP-uri), în timp ce autorităţile comuniste doreau cu orice preţ realizarea urgentă a colectivizării în agricultură în toate comunele învecinate Tecuciului.
Absurd este că preotului i se impută, în prima fază a cercetărilor, faptul că ar fi instigat oamenii să refuze colectivizarea, deşi la dosar nu a fost ataşată nicio mărturie sau altfel d eprobă în acest sens.
Probabil pentru că acest cap de acuzare era prea şubred, securiştii fabrică un al doilea dosar, în baza căruia, de altfel, părintele Buruiană avea să fie condamnat.
Declaraţii falsificate de Securitate
În ancheta Securităţii a fost acuzat că, în 1948-1949, ar fi ştiut şi ar fi avut „legături cu membrii organizaţiei contrarevoluţionare,legionare, din liceul Codreanu din Bârlad, condusă de Nicolae Lupaşcu”.
Era vorba despre asociaţia elevilor din Liceul Codreanu din Bârlad, aflată sub influenţa profesorului Nicolae Lupaşcu, care în perioada 1946-1948 se opusese penetrării mediului şcolar cu celula de tineret comunist.
În consecinţă, organele de represiune au etichetat pe aceşti elevi ca membrii FDC (Frăţiile de Cruce – organizaţii de tineret ale Mişcării Legionare), iar pe toţi susţinătorii şi cunoscuţii, ca legionari. Peste 40 de tineri au ajuns ulterior în temniţele comuniste sau în taberele de muncă silnică, mulţi dintre ei găsindu-şi acolo sfârşitul.
Era un fel de modă în acea vreme ca, în lipsa oricăror motive de epurare, să se pună oamenilor incomozi eticheta de legionar, pe bază căruia oricine putea fi aruncat, fără judecată în temniţă.
Este de remarcat că, ancheta Securităţii, desfăşurată la Galaţi, concluzionează că părintele Buruiană „nu a recunoaşte nici o legătură cu mişcarea legionară şi afrimă că nu cunoaşte de vreo activitate diversionistă a elevilor de la Liceul Codreanu din Bârlad.
Cu toate acestea, doar pe baza faptului că preotul îl cunoştea pe profesorul Lupaşcu (se întâlnise cu el de câteva ori, în perioada interbelică,în scop strict umanitar, cu referire la sprijinirea unor elevi săraci, dar dotaţi intelectual), Tribunalului Militar Constanţa, secţia Galaţi, prin Sentinţa nr. 646 din 18 decembrie 1958, îl condamnă pe Vasile Buruiană la 15 ani muncă silnică, pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale.
Ulterior, la recurs, în depoziţia sa, părintele Buruiană a arătat că totul este o înscenare grosolană că declaraţiile care i se atribuie au fost falsificate de cei de la Securitate, însă instanţa a păstrat condamnarea iniţială.
Captiv în cele mai groaznice temniţe comuniste
Preotul Vasile Buruiană a fost închis ulterior în penitenciarele de la Galaţi (noiembrie 1958 şi septembrie 1963), Gherla (noiembrie 1961 şi septembrie 1963) şi Jilava (septembrie 1963-în tranzit), dar şi lagărele de muncă forţată de la Salcia (septembrie 1959) şi Periprava (iulie 1962). În timpul detenţiei s-a confruntat cu o stare precară de sănătate, în mai multe rânduri fiind internat în infirmeria Penitenciarului Gherla.
În 23 iunie 1964 a fost eliberat din Penitenciarul Gherla, după ce până şi comuniştii au realizat că totul era o hidoasă însenare. La 1 octombrie 1964 a revenit în Parohia Matca II, unde a slujit până în 1 mai 1978, când s-a retras la pensie. A murit pe 2 martie 1988.
Se încarcă comentariile...
