Dramatica istorie a comunităţii evreieşti din zona Dunării de Jos: au fost motorul progresului, dar aproape că au dispărut
0
Acum un secol, populaţia evreiască reprezenta 22% din numărul de locuitori, fiind motorul economic al urbei. În prezent, la Galaţi sunt mai puţin de 200 de evrei, adică sub 0,06% din populaţie. Cei mai mulţi sunt foarte bătrâni, aşa că, de fapt, comunitatea este pe cale de dispariţie.
Prezenţa negustorilor evrei în zona Dunării de Jos (dar mai cu seamă la Galaţi şi Brăila) este atestată documentar de mai bine de şase secole, mai precis de când Alexandru cel Bun dă, la 8 octombrie 1408, un hrisov prin care negustorii de la Lvov (mare parte dintre ei evrei; deşi unii istorici pretind că aceştia erau foarte puţini la Lvov) sunt scutiţi de plata taxelor vamale pe teritoriul Moldovei.
Urmează o perioadă în care se înfiinţează, în Moldova, dar şi în nordul Munteniei mii de prăvălii evreieşti, iar în zonă se stabilesc numeroase familii cu origini israelite. De altfel, chiar şi cel mai important voievod din istoria Moldovei, Ştefan cel Mare, a fost un sprijinitor al afacerilor evreieşti, pe care le considera foarte importante pentru dezvoltarea ţării.
Aşa se face că populaţia mozaică a crescut permament în zonă, iar Galaţiul se conturează (dat fiind poziţia sa strategică de port la Dunăre şi de răscruce de drumuri între est şi vest, dar şi nord şi sud) ca fiind cel mai important centru al evreimii de pe teritoriul principatelor române.
Prima atestare la Galaţi: 1590
Potrivit site-ului comunităţii evreieşti din Galaţi, „prezenţa evreilor în Galaţi este atestată prin primul cimitir al comunităţii de aici, care datează din anii 1590-1595. Un al doilea cimitir este înfiinţat în 1629, apoi un altul în 1774 şi, în sfârşit, actualul cimitir existent din 1867”.
Interesant este, însă, că alte izvoare istorice pomenesc (fără a exista, totuşi, dovezi clare) despre faptul că primii evrei s-ar fi stabilit pe malurile Dunării încă de pe vremea hazarilor, populaţie de origine turcă trecută la iudaism, în secolul VIII dH.
Un aspect care relevă creşterea rapidă a populaţiei evreieşti la Dunărea de Jos este construirea la Galaţi a numeroase sinagogi de către diferite categorii de enoriaşi care le frecventau. Astfel, în 1780 se înfiinţează Sinagoga Mare în curtea căreia s-a instalat şi o mikwe (baie ritualică) cu aburi. Sinagoga Mare a funcţionat şi ca prim sediu pentru Comunitatea Evreilor din Galaţi (epitropia). În 1805 ia fiinţă Hewra Kadisha, care preia atribuţiunile de înhumare, realizate până atunci de epitropie.
Apoi sunt consemnate înfiinţarea de noi sinagogi, dintre care amintim: sinagoga Croitorilor (Snaderis Sil-1826), sinagoga Habad (1846), sinagoga Blinzer (1847), sinagoga Blecher (1847), sinagoga Oel (1848), sinagoga Dolingher (1854), sinagoga Fierarilor (1856), sinagoga Merarilor (1858), sinagoga Birjarilor (1860), sinagoga Caritas (1871), sinagoga Chesed sel Emes (1878), sinagoga Meseriaşilor (inaugurată în 1896, singura existentă încă).
Interior Marea Sinagogă din Galaţi, în zilele noastre FOTO C Crângan
O menţiune specială merită construirea la Galaţi a unui Templu Coral, care a fost inaugurat în 1885 - dar care a fost demolat în 1942, clădirea fiind avariata grav în urma cutremurului din noiembrie 1940. Cererea de aprobare a demolării adresată Ministerului de lnterne de către Primăria oraşului este şi un documente demografic, dat fiind că menţionează că în Galaţi cultul mozaic dispune de 24 de case de rugăciuni - inclusiv Templul Coral - pentru 13.511 suflete, în timp ce pentru 75.233 ortodocşi sunt 21 de biserici.
Interior Marea Sinagogă din Galaţi, în zilele noastre FOTO C Crângan
Este de remarcat faptul că populaţia etniei scăzuse considerabil faţă de perioada 1933-1934, când un recensământ constata că la Galaţi trăiesc 22.000 de evrei. Scăderea numărului de mozaici din Galaţi era o consecinţă a agresiunilor repetate asupra lor de către extremiştii de dreapta, încă din 1938, totul culminând cu decizia din iulie 1940 a Guvernului Ion Gigurtu, care a introdus o legislaţie antisemită după modelul german, în speranţa de a câştiga bunăvoinţa Germaniei hitleriste.
Marile afaceri ale comunităţii
Încă de prin secolul al XVIII-lea, populaţia evreiască prosperase masiv în aşezările Dunării de Jos. În Galaţi, în jurul anului 1760, existau Atelierele de Reparaţii Navale ale Fraţilor Mendel, care au asigurat dezvoltarea portului şi care au fost (împreună cu alte câteva ateliere) embrionul actualui şantier naval.
La sfârşitul secolului XIX, funcţionau în Galaţi: fabrica de săpun Konzelman, fabrica de săpun şi lumânări Babat, fabrica de cremă de ghete şi ambalaje metalice Albina (Max Fischer) şi altele. De asemenea, comerţul cu cereale explodase, după ce se construiseră (de către Anghel Saligny) marile depozite de cereale care au permis Galaţi-ului să concureze cu marile porturi Odesa şi Cherson.
Între industriaşii evrei trebuie menţionaţi cei din familia Ausschnitt (Osias şi fiii Max şi Edgar) care construiesc uzina metalurgica Titan. Aceasta se va dezvolta ulterior într-o societate puternică prin unirea cu Nădrag-Călan, iar în 1923 va pune în funcţiune la Galaţi primul laminor de tablă din Moldova.
Tot Auschnit va cumpăra şi fabrica de cuie, sârmă şi tablă galvanizată Titan II. Mai funcţionau fabrica de cuie Ebner, fabrica de săpun Braunstein (viitorul Apollo), fabrica de plase şi unelte de pescuit. Mai funcţionau şi fabrici mici: de baterii electrice, de textile etc.
Palatul Ausschnitt din Galaţi FOTO C Crângan
Un loc deosebit l-au ocupat micile atelierea le meşteşugarilor evrei: de tinichigerie, de alămuri, legătorii de cărţi, tipografii, ceasornicării, pielării, blănării, cizmării,bijuterii, fotografi, curăţătorii şi vopsitorii, croitorii etc. H. Kuller în „Opt studii de istoria evreilor din România” citează mărturia unui călător (la pagina 56) după care „În Moldova cei mai buni meseriaşi sunt armeni sau evrei”.
Organizarea afacerilor evreişti începuse încă din prima jumătate a secolului al XIX-lea, prin organizaţii profesionale (aceasta şi ca replică la refuzul breslelor locale de a primi meseriaşi evrei). Astfel, în 1826 ia fiinţă Breasla croitorilor evrei, în 1874- Societatea meseriaşilor israeliţi, în 1893- Societatea funcţionarilor din port, în 1895 – Asociaţia zugavilor şi vopsitorilor evrei precum şi Societatea măcelarilor evrei.
În activitatea bancară şi de asigurări prezenţa evreilor a fost la fel de consistentă. Astfel, enumerăm: Banca Marmorosch Blank (care avea trei sedii în Galaţi; doar la Bucureşti erau mai multe – 5), Banca Moldova (director Goldring), Banca de Credit Română (director Roesler), Banca Comerciala Română (director Orenstein), Banca de Credit Marunt (director Iancu I), Banca Rubinstein.
Printre cei mai cunoscuţi bancheri evrei amintim pe Isac Rottenberg, Iosef Brown, fraţii Aronovici - ale căror relaţii internaţionale se întindeau de la Viena la Istanbul.
În domeniul comerţului mare amintim marii exportatori de cherestea (Natan Schapira, Max Ausschnitt, Ch. Bendel), marii importatori de coloniale şi chimicale (Brudersohn, Grunblat, Koffler, Perliter), importatorii de textile (Brenner, Goldstein&Orenstein, Zissu& Kaufman); exportatori de cereale (Goldring - Groper, Mendelsohn, Moglescu).
În domeniul comerţului mic, sutele de magazine ale evreilor (circa 40% din totalul prăvăliilor din Galaţi şi Brăila) asigurau aprovizionarea populaţiei.
Au fost „motorul” asistenţei sociale
În istoria Galaţiului comunitatea evrească a fost, ca şi în industrie şi comerţ, motorul activităţilor sociale. Astfel, în 1874 se înfiinţează Societatea de ajutor şi binefacere a meseriaşilor israeliţi din Galaţi, care acorda ajutoare celor bolnavi precum şi familiilor celor decedaţi. Societatea acorda donaţii şi către Asociaţia studenţilor evrei din Bucureşti şi Cernăuţi, precum şi Orfelinatului de copii, Azilului de Bătrâni şi Cantinei populare evreieşti din localitate.
Comunitatea evreilor din Galaţi a înfiinţat prima Casă de sănătate încă din 1834 („Hecdos”), care a servit şi ca spital improvizat în timpul epidemiei de holeră din 1847. Punându-se problema transformării acestei case de sănătate într-un spital, pentru obţinerea fondurilor necesare, s -a solicitat Domnitorului Mihail Grigore Sturdza aprobarea unei taxe speciale la mărfurile exportate şi importate de negustorii evrei.
Prin Hrisovul din 23 februarie 1846 se aproba această cerere. Acest Hrisov constituie si o recunoaştere implicită a Comunităţii evreilor din Galaţi ca persoana juridică.
În 1903 are loc inaugurarea noului local al spitalului israelit (actuala maternitate „Buna Vestire”), care a fost vizitat în 1906 de cuplul princiar Maria şi Ferdinand de Hohenzollern care au apreciat buna funcţionare şi modernitatea instituţiei, ce asigura asistenţa medicală pentru toate etniile. În timpul primului război mondial a fost transformat în spital militar, iar în prezent funcţionează ca maternitate.
Maternitatea Buna Vestire FOTO C Crângan
În timpul Primului Război Mondial, comunitatea a organizat o Ospătărie Populară, care a funcţionat de la 4 septembrie 1916 până la 30 august 1918 (timp de 645 zile) interval în care a distribuit gratuit 465.000 de porţii de mâncare.
De asemenea, evreii au construit numeroase şcoli în Galaţi, unele dintre ele existând şi astăzi.
Pogromuri, crime, persecuţii
În ciuda importanţei ei pentru economice şi societate, comunitatea evreaiască din Galaţi a trecut prin numeroase momente dramatice, ca urmare a persecuţiilor etnice. Sunt consemnate în documente, violenţele din 1796 (pe fondul migraţiei masive a evreilor săraci din Imperiul Austro-Ungar) dar şi cele din 1821, când eteriştii greci dau foc la câteva sinagogi din Galaţi. Povestea se repetă în 1842.
Excese antisemite sunt consemnate în Galaţi în lunile martie şi aprilie 1847, relatate şi în gazeta „Der Orient”. Sute de evrei au fost bătuţi şi jefuiţi şi au fost devastate sinagogile Dolingher, Oel, Gotesman, Sinagoga Mare. Acelaşi lucru se întâmplă şi în 1859.
În 1867 are loc episodul „înecul de la Galaţi”, care a provocat proteste internaţionale. Mai exact, câţiva evrei au fost omorâţi prin înecare în Dunăre, sub pretextul aplicării unei legi contra vagabonzilor. Tot atunci s-a produs un pogrom în care au fost devastate sinagogile şi au fost bătuţi numeroşi evrei.
Evrei români persecutaţi în Al Doilea Război Mondial FOTO Arhiva Muzeului de Istorie
Totul a culminat în anul 1940, când populaţia evreiască a fost deposedată de toate drepturile civile, după acordul semnat de statul român cu Germania nazistă. În numai 40 de zile de guvernare, premierul Ion Giugurtu a reuşit nu doar să cedeze importante teritorii româneşti (Ardealul şi Cadrilaterul), ci şi să dea legi prin care stabilea interdicţia căsătoriilor dintre creştini şi evrei, dar introducea precum şi prin clasificarea prin lege a evreilor în funcţie de data venirii lor în România. Ulterior, Ion Antonescu (un adversar al lui Giugurtu, cel puţin teoretic) a extins şi mai multe persecuţiile.
În vara anului 1941, când a avut loc progromul prin care guvernul mareşalului Ion Antonescu declanşa „migrarea forţată a întregului element evreu”, toate şcolile evreieşti din Galaţi au fost transformate în lagăre pentru evrei.
Galaţiul a fost unul din primele oraşe din Moldova în care a fost supusă represaliilor populaţia de origine evreiască. Cu trei zile înainte de data de 21 iunie 1941, Jandarmeria a primit ordinul de „curăţire a terenului” în trei locuri diferite din Moldova, la Roman, Fălticeni şi Galaţi.
Prăbuşirea unei comunităţi
Efect al holocaustului din perioada celui De-Al Doilea Război Mondial, dar şi al persecuţiilor din comunism, populaţia evreaiască de la Galaţi a scăzut dramatic.
Dacă în urmă cu circa o sută de ani comunitatea din Galaţi avea 22.000 membri, care reprezentau aproximativ 22% din cei aproape 100.000 de locuitori ai oraşului, în prezent la Galaţi mai trăiesc mai puţin de 200 de evrei, majoritatea vârstnici. Mulţi evrei gălăţeni au emigrat în Israel după cel de al doilea război mondial, în baza unei înţelegeri între România şi Israel, fenomenul continuând şi în ultimii ani ai regimului comunist şi chiar amplificându-se în 1988 şi 1989.
Paragina cimitirului evreiesc din Galaţi FOTO C Crângan
„La ora actuală, cei mai mulţi membri ai comunităţii noastre sunt persoane vârstnice. Media de vârstă a acestora este de 75-80 de ani. Comunitatea mai numără doar patru copii, iar «tineri», cu vârsta până în 45 de ani, mai sunt doar zece. Concluzia este una tristă: alcătuim o comunitate pe cale de dispariţie”, afirmă Sorin Blumer, preşedinte al Comunităţii Evreilor din Galaţi.
Micşorarea comunităţii se vede cel mai bine în starea cimitirului israelit, care a ajuns o ruină dezolantă. În schimb, însă, Templul Meseriaşilor tocmai ce a ieşit dintru amplu şi laborios program de restaurare, iar în interiorul clădirii poate fi observată din plin prosperitatea de altădată a comunităţii. Însă, în esenţă, nu-i decât un spaţiu opulent şi vast, dar în care nu mai intră aproape nimeni...
Se încarcă comentariile...
