FOTO Cum s-au irosit 500.000 de euro din bani publici pe un proiect aiuritor: barca putredă de la malul Dunării

Ambarcaţiunea, construită în 2004 din banii Consiliului Judeţului Galaţi, s-a dorit o replică la Pânzarul Moldovenesc de pe vremea lui Ştefan cel Mare, însă nu a primit atestat din partea istoricilor. A plutit doar la şase zile ale Marinei, câteva ceasuri, apoi "a eşuat“ la malul Dunării, pe Faleză.

Modul cum s-a pus în practică la Galaţi reconstituirea unei presupuse nave istorice – Pânzarul Moldovenesc din vremea lui Ştefan cel Mare – este un exemplu sugestiv de irosire fără niciun fel de noimă şi de responsabilitate a banilor publici.

Deşi a costat o jumătate de milion de euro (bani suportaţi integral din bugetul Consiliului Judeţului Galaţi) replica ambarcaţiunii medievale moldoveneşti nu a fost atestată de specialişti şi, mai grav, s-a dovedit complet inutilă. În acest moment, rămăşiţele bărcii zac pe un cheu, ascunse de privirile publicului, loc unde putrezesc în pace, iar odată cu ele se transformă în putregai şi banii adunaţi din impozitele şi taxele plătite de gălăţeni.

O utopie susţinută din bani publici, fără licitaţii

Proiectul construirii la Galaţi a unui velier care să imite vasele din flota lui Ştefan cel Mare a prins contur în anul 2003. Iniţial a fost visul utopic (date fiind costurile) al unor marinari trecuţi binişor de prima tinereţe, care se cam plictiseau la pensie.

Marinarii respectivi mai încercaseră să concretizeze proiectul prin anii ’80, însă autorităţile comuniste, chiar dacă au fost tentate de  ideea de a „fabrica” o epopee navală pe care să o ataşeze cultului lui Ştefan cel Mare, au considerat că totul ar fi cam scump şi cu şanse să se pice în ridicol: nicăieri în cronicile europene nu se vorbeşte despre vreo flotă a Moldovei ştefaniene, ci doar despre maximum o duzină de mici ambarcaţiuni de comerţ.

Cu toate acestea, surprinzător, proiectul a fost luat în braţe cu entuziasm de către Consiliului Judeţului Galaţi, care pe atunci era condus de Dan Lilion Gogoncea (PSD), iar totul s-a derulat apoi pe repede înainte.

„Este un prilej bun să reconstituim o parte din istoria Galaţiului şi să introducem în patrimoniul Consiliului Judeţului un bun care ne poate aduce beneficii de imagine în faţa delegaţiilor străine care vor vizita judeţul. (...) Se vor organiza croaziere cu caracter istoric, care pot contribui la creşterea gradului de interes faţă de Galaţi”. Expunerea de motive prezentată plenului CJ în scopul aprobării bugetului.

Începutul a fost parcă prevestitor pentru dezastrul ce avea să urmeze. În anul 2004, în mare grabă,  s-au cheltuit fără licitaţii circa 500.000 de euro din visteria Consiliului Judeţului Galaţi, iar lucrările la pânzar au durat numai trei luni, un adevărat record de eficienţă.

Proiect care nu respectă adevărul istoric

Proiectul a fost executat de Institutul de Proiectări Navale Icepronav SA Galaţi, iar construcţia efectivă a pânzarului a fost realizată de către Spat SA (firmă patronată de Mihai Mihail, un apropiat al PSD, în special al "baronului" Ilie Pltică Vidovici).

Construcţia a fost începută pe 30 martie 2004, când a fost pusă chila, şi a fost finalizată în timp foarte scurt, respectiv în 4 iulie 2014, când s-a făcut şi o fastuoasă inaugurare şi sfinţire. În paranteză fie spus, de fapt barca nu era încă gata (lucrările la partea de interior au mai durat câteva luni), însă lucrurile a fost forţate de dragul festivismului, având în vedere că tocmai se împlineau 500 de ani de la moartea lui Ştefan cel Mare.

A rezultat un fel de corăbioară, de fapt o barcă mai mărişoară, cu o lungime de 17,6 m, o lăţime de 4 m, pescajul de 1,8 m. La construcţie s-a folosit lemn de cedru şi de tec, iar nava a fost dotată cu echipamente de navigare electronice moderne (de ultimă oră), dar şi cu un... motor.

Autorităţile au explicat că motivul motorizării este legat de intenţiile ca pânzarul să devină navă de croazieră (inclusiv pe Marea Neagră) pentru delegaţiile străine şi pentru evenimente speciale.

Însă marea dilemă legată de pânzar a fost, încă de la început, pe ce adevăr istoric se bazează proiectul.

Chiar dacă au fost câteva voci în CJ care au pus problema lipsei unor dovezi istorice, răspunsul conducerii instituţiei a fost răspicat: „Pânzarul Moldovenesc a fost construit după nişte descrieri de acum o sută de ani, dar şi după stampe ce există la mănăstirile din nordul Moldovei”.

S-a mai menţionat şi că ambarcaţiunea a fost inspirată după două machete expuse la Muzeul Marinei din Constanţa, la rândul lor făcute după stampe vechi şi descrieri ale unor cronicari. "Or fi ştiind ăia ce fac acolo, la Muzeul Marinei, că doar nu-s proşti", s-a oţărât şeful CJ la ziariştii care criticau proiectul.

Lovitura de trăznet avea să vină însă la scurt după terminarea navei. Muzeul Navigaţiei de la Constanţa, instituţie care, potrivit legii, are competenţă în expertizarea şi atestarea istorică a ambarcaţiunilor de orice fel, a refuzat să atesteze Pânzarul Moldovenesc ca fiind o replică fidelă a vaselor ştefaniene.

„Ambarcaţiunea prezintă modificări substanţiale faţă de planurile descrise cronicarii moldoveni şi faţă de stampele vremii, fapt care ne face să concluzionăm că adevărul istoric nu a fost respectat”, se menţionează în adresa transmisă CJ Galaţi.

În aceste condiţii, nava nu poate figura nici măcar ca obiect de patrimoniu, ci doar ca o investiţie oarecare, cum ar fi Touareg-ul cu care merge şeful judeţului sau cabina portarului de la adăpostul pentru maidanezi.

Un bibelou costisitor, pe cale să ajungă lemne de foc

Singurele momente în care pânzarul a plutit au fost de Ziua Marinei din 2004, 2005, 2006, 2007, 2008 şi 2009. De şase ori câte o jumătate de zi, în restul timpului fiind cocoţat, ca bibelou, pe un postament în zona Falezei. Este de menţionat că în 2004 şi 2005 nici măcar nu a putut naviga singur, fiind tractat de o şalupă a Căpităniei.

Din 2009, pânzarului i s-a pus cruce. Un tractorist de Salubritate a scăpat „bolidul” de sub control şi s-a izbit de chila navei provocându-i o spărtură de circa un metru în diametru. Drept urmare, nava a fost ridicată din zonă şi a fost dusă într-o hală dezafectată a fostei fabrici de conserve, iar apoi pe un cheu (Dana 6) din Şantierul Naval „Damen”, unde putrezeşte şi în ziua de azi.

Intenţiile de reparaţie, declarate de toţi preşedinţii CJ de atunci încoace (Eugen Durbacă – PC, Eugen Chebac  - PSD/PDL şi Nicolae Bacalbaşa – PSD) s-au dovedit simple vorbe în vânt.

În urmă cu trei ani, epava a fost cedată, prin HCJ, în folosinţa unui ONG – „de Dezvoltare Durabilă a Dunării”, a cărei conducere a declarat că are intenţia de a-l reabilita şi de a-l include într-un circuit turistic. Numai că totul a rămas la stadiul de declaraţie, deoarece organizaţia nu a reuşit să facă rost de banii necesari.

„O reparaţie completă sau o readucere a navei într-o fază de utilizare corectă, într-o fază de utilizare care să asigure şi un confort minim ar presupune la ora asta o investiţie de 300.000 de euro, ceea ce nu mi se pare foarte mult. Poate doar dacă obţinem fonduri europene”, a declarat Haralambie Beizadea, reprezentantul ONG-ului.

Preşedintele CJ nu mai dă şanse Pânzarului

Chiar dacă se vorbeşte de fonduri europene şi despre transformarea evapei într-o atracţie turistică cum n-a văzut Europa, realitatea este că nava este într-o stare foarte proastă. Specialiştii cu care am vorbit spun că, de fapt, partea din lemn trebuie refăcută în proporţie de 70-80%, iar partea electronică este şi ea aproape distrusă.

Părerea că nu prea mai sunt şanse ca investiţia de 500.000 de euro să aducă ceva pentru Galaţi este împărtăşită şi de Nicolae Bacalbaşa, preşedintele CJ.

„Toţi s-au gândit la pânzar şi prea puţini la costuri de exploatare. După care s-a văzut că dacă eşti un mărunt funcţionar nu poţi să-ţi iei un Lamborghini. O să căutăm să vedem ce se poate face cu pânzarul, dar eu ştiu din reanimare, că sunt reanimator, că de la un punct încolo un cadavru nu mai este reanimabil”, a declarat, în stilu-i inconfundabil, Bacalbaşa.

La rândul său, şeful Centrului Cultural „Dunărea de Jos” , Sergiu Dumitrescu (care era şef la Cultură şi în perioada când se construia corabia) spune că nu mai are nici atribuţie legată de pânzar, având în vedere că a fost încredinţat ONG-ului menţionat.

În octombrie anul trecut, cei de la Facultatea de Nave din Galaţi se declarau încântaţi să poată începe recondiţionarea pânzarului. Numai că banii pentru această operaţiune ar trebui să vină din altă parte, nu e foarte clar de unde.

„Se poate recondiţiona, se poate face orice, chiar dacă e puţin mai dificil decât la o navă normală. Nu ştiu, însă, care este situaţia proprietăţii pânzarului şi nici cât ar costa recondiţionarea sa. Nu vreau să mă hazardez, dar probabil este vorba de destul de mulţi bani”, a spus, la acea vreme, decanul Facultăţii de Arhitectură Navală.

Dincolo însă de tot acest noian de declaraţii, realitatea este cruntă: o investiţie de o jumătate de milion de euro, din banii gălăţenilor, putrezeşte pe malul Dunării ca o consecinţă a unui lung şir de decizii proaste şi controversate de care, cel puţin deocamdată, nu a fost nimeni tras la răspundere.

CITEŞTE ŞI:

Cum se irosesc banii publici în Galaţi: parc sătesc de 500.000 de lei construit în câmp şi transformat în islaz comunal