Galaţi

articolul anterior articolul urmator

FOTO Viaţă de orăşean cu WC-ul în fundul curţii şi noroiul în prag. Peste 40 de străzi din Galaţi, fără urmă de canal

1
21 Feb 2020 03:09:05
Autor: Costel Crangan
Viaţa  pe strada Bourului devine un coşmar la fiecare ploaie  FOTO C Crângan
Viaţa  pe strada Bourului devine un coşmar la fiecare ploaie  FOTO C Crângan

Autorităţile locale din Galaţi spun că se lucrează la obţinerea unei finanţări europene cu ajutorul căreia problemele să fie rezolvate. Circa o treime dintre locuitorii străzilor în discuţie au încă WC-uri săpate în pământ, ca la ţară. Alţii s-au cuplat ilegal la reţeaua pluvială.

Deşi pare neverosimil, în municipiul Galaţi încă mai există 40 de străzi care, în întregime sau doar parţial, nu au reţea de canalizare pentru apele menajere. Lista este lungă cât o zi de post şi conţine atât străzi apărute (sau extinse) în ultimele două-trei decenii, pe la periferie, dar şi căi de acces vechi de peste 200 de ani.

GALERIE FOTO

Autorităţile locale spun că ştiu de această problemă şi că au în vedere să o rezolve, fiind în lucru un dosar pentru obţinerea unei finanţări europene. Au chiar şi o explicaţie pentru situaţia urbană jenantă, respectiv aceea că în multe dintre cazuri este vorba despre zone restrânse, locuite de relativ puţini oameni, care au scăpat din cauza erorilor de proiectare din marile lucrări de reabilitare a infrastructurii urbane din perioada de după Revoluţie.

Un astfel de exemplu este strada 9 Mai 1945 care, pe hârtie, a fost reabilitată integral acum zece ani. Atâta doar că ultimii o sută de metri ai acesteia, dinspre partea de vest, au fost omişi din proiect. S-a descoperit asta abia după ce garanţia lucrării a expirat, aşa că a rămas pe altădată. Când? Nu ştie nimeni.

Pe ce străzi au orăşenii WC în fundul curţii

Cum spuneam, lista cu cele 40 de străzi despre care Primăria Galaţi recunoaşte oficial că nu sunt canalizate (integral sau doar parţial) este destul de impresionantă. Unele au nume cu sonorităţi interesante, alte sunt aproape necunoscute, însă cel mai important lucru este că limitrof lor locuiesc câteva mii de oameni care sunt orăşeni doar cu numele. Şi cu taxele plătite, care sunt de „standard urban”.

Iată străzile cu probleme: Incubatorului, Decebal, Vămii, Cetăţuia, Pescari, Aleea Toamnei, Mărăşti, Aleea Drumul Viilor, Eternităţii, 9 Mai 1945, Tecuci, Panait Istrati, Constantin Nottara, Vasile Alecsandri, Elena Doamna, Bourului, Soarelui, Someşului, Brateş, Lăcrămioarei, Răşinari, Cerului, Tazlău, Tunelului, Malul Brateş, Aleea Traian, Aleea Shell, Aleea Emil Racoviţă, Castrul Roman, Lunca Siretului, Nicolae Labiş, George Bacovia, Simion Ajarescu, Tomis, V.A. Urechia, Colectiviştilor (!), Alexandru Vlahuţă, Fileşti, Calistrat Hogaş şi Ştefan Petică.

O bună parte sunt în zona Fileşti (cartier ocolit mai mereu de investiţii), altele sunt în Bădălan, în Valea Oraşului sau în zona Brateşului, însă regăsim şi unele din buricul târgului, cum ar fi Vasile Alecsandri (în apropiere de Grădina Publică şi Teatrul Naţional de Operă şi Operetă „Nae Leonard”) sau Elena Doamna (în zona campusului studenţesc).

Speranţa, condamnată să moară ultima

Gălăţeanul Vasile Toma locuieşte pe una dintre străzile cu probleme: Lăcrămioarei. Această străduţă cu aspect de uliţă se află la circa o sută de metri de sensul giratoriu din Bariera Traian (unul dintre cele mai importante noduri rutiere din oraş) şi se învecinează cu alte patru străzi fără canalizare: Cerului, Tazlău, Răşinari şi Tunelului. Culmea este că toate au reţea de apă şi de gaze, dar nu au nici asfalt şi nici canalizare, aşa că „evacuarea” se face ca în Evul Mediu: în haznale săpate în pământ.

Atunci când haznalele sunt aproape pline, oamenii pun un capac de pământ peste mizerie şi sapă altă groapă, cam ca într-un cătun de la margine civilizaţiei. Alţii, mai cu dare de mână, şi-au făcut fose septice, vidanjabile, însă este vorba de mai puţin de jumătate dintre locuitorii din zonă. Sunt şi cazuri (unul l-am şi fotografiat, pe strada Tazlău) în care chiuveta de la bucătărie sau de la baie se scurge direct pe stradă, care este astfel marcată cu un intens mirositor pârâiaş de zoaie şi de lături.

Însă oamenii, deşi acceptă că greşesc, spun că vina nu-i doar a lor că se întâmplă aşa. „Am făcut o mulţime de cereri la Primăriei pentru canalizare. Încă de pe vremea lui Ceauşescu. Niciodată nu ni s-a spus nu, ci doar să avem răbdare. Am avut răbdare. Aştept de 50 de ani canalizarea, dar nu ştiu cât mai pot să aştept. Anul ăsta fac 83 de ani, deci s-ar putea să cam plec pe altă lume. Poate că acolo este canalizare”, spune, hâtru, Vasile Toma.

O altă situaţie tragi-comică este cea a familiei Andrei, de pe strada Smârdan, Care ani de zile a fost obligată să plătească servicii de canalizare odată cu apa potabilă consumată, deşi nu avea acces la reţeaua de canalizare, motiv pentru care şi-a făcut, de peste 60 de ani, o fosă septică. A fost scutită de plata absurdă abia în urma unei decizii a justiţiei.

Bălţile, vidanjate când şi când

O parte dintre cei care locuiesc pe străzile fără canalizare şi-au făcut fose septice şi plătesc serviciile de vidanjare unor firme private. Nu pot face acelaşi lucru însă şi cu uriaşele bălţi care se formează pe străzile din apropierea locuinţelor ori de câte ori plouă.

„Apa nu are unde să se ducă. Nu avem niciun fel de reţea de scurgere aici, din păcate, iar în perioadele de toamnă şi primăvară aici este dezastru, Lăsăm maşinile mai încolo, la Parcul CFR şi parcurgem distanţa pe jos, încălţaţi cu cizme înalte de cauciuc. Aşa e viaţa noastră de orăşeni”, ne-a explicat Cătălin Hagiu, de pe strada Bourului.

Anual, municipalitatea cheltuieşte pentru a vidanja bălţile de pe străzile fără canalizare 25.000-30.000 de lei, lucrările fiind atribuite prin sistemul electronic de achiziţii publice. Fără excepţie, licitaţiile sunt câştigate chiar de compania de utilităţi a oraşului, adică exact de cea care ar trebuie să asigure serviciile de canalizare. Serviciile nu includ însă şi intervenţiile pe străzi care au canalizare, dar aceasta este atât de prost făcută încât la fiecare ploaie mai consistentă devin adevărate lacuri de acumulare, iar traficul rutier este blocat.

Însă dincolo de problema vidanjării şi a WC-urilor primitive, în ultima vreme a mai apărut o problemă – una cu impact important asupra mediului: unii proprietari şi-au conectat WC-urile la canalizarea pentru ape pluviale. Acolo unde aceasta există, evident. În acest fel, apele uzate ajung direct în Dunăre, fără epurare, lucru care ar putea afecta serios ecosistemul.

De altfel, autorităţile de Mediu de la Galaţi ne-au confirmat că există în derulare o amplă campanie de verificare a situaţiilor de acest fel, dar că până la încheierea acesteia nu pot face publice datele. 

Adauga Comentariu

Pentru a comenta, alege una din optiunile de mai jos

Varianta 1

Autentificare cu contul adevarul.ro
Creeare cont

Varianta 2

Autentificare cu contul de Facebook
Logare cu pseudonim

1 Comentariu

Schnauzer Berger
21.02.2020, 08:24:09

Nu au de ce sa se planga: il au pe bacalbasa! Asta este suficient sa demonstreze capacitatea lor telectuala! Amin mazepa!