Greşelile care fac ca relaţia părinte-copil să devină toxică. Câtă libertate trebuie acordată celor mici

Foto: arhivă Adevărul

Compensarea lipsei de atenţie cu beneficii materiale, pedepsele fizice, nestabilirea unor reguli minime de conduită şi neasigurarea unei anumite independenţe sunt doar câteva dintre greşelile pe care le fac mulţi părinţi în relaţia cu propriii copii.

Una dintre cele mai mari greşeli pe care un părinte le poate face în relaţia cu propriul copil este să nu stabilească niciun fel de reguli minime de conduită, practic nicio limită comportamentală.

”Copilul trebuie să ştie ce poate face şi ce nu, dar şi ce se poate întâmpla dacă nu respectă aceste reguli şi nu mă refer aici la violenţa fizică. În acest fel, copilul va căpăta o bază sănătoasă pentru dezvoltarea mentală şi emoţională. Pentru ca aceste reguli să funcţioneze, este necesar ca acestea să fie clare, adică să nu poată fi interpretate de către copil, flexibile, în sensul de a fi adaptate mereu la necesităţile acestuia, şi să fie aplicate unitar de către părinţi, pentru că altfel copilul va fi bulversat şi finalmente va ajunge să respecte doar ce reguli vrea sau chiar niciuna”, explică psihologul Stelian Chivu.

Dacă părinţii vor lăsa lucrurile la voia întâmplării, copilul va dezvolta treptat un comportament schimbător şi haotic, fiind predispus la tulburări de comportament. Aşa se ajunge, de fapt, la situaţiile în care părinţii constată că proprii copii nu îi mai ascultă şi de multe ori se comportă imprevizibil şi iresponsabil.

Stabilirea unui set de reguli pe care copilul trebuie să le respecte nu înseamnă că acestuia nu trebuie să i se permită să aibă un anumit grad de inpendenţă. Aceasta îi va permite să se dezvolte armonios, formându-şi astfel propria personalitate.

”Părinţii trebuie să evalueze permanent independenţa pe care o acordă propriului copil, astfel încât să le acorde suficientă libertate pentru a se dezvolta echilibrat şi a se adapta la mediul în care trăiesc, ţinând cont mereu de vârsta pe care o au. Dacă vor avea prea multă independenţă, copiii vor deveniţi stresaţi pentru că le depăşeşte la acel moment capacitatea de adaptare, iar dacă li se acordă prea puţină independenţă, vor deveni nesiguri în propriile forţe, deoarece nu vor şti ce pot să facă şi ce nu”, punctează psihologul Stelian Chivu.

Atenţie şi timp de calitate petrecut alături de copil

Lipsa unei anumit grad de libertate care să îi permită copilului să experimenteze şi să îşi dezvolte personalitatea va face ca acesta, în timp, să devină temător şi retras pentru că nu îşi cunoaşte propriile abilităţi, iar asta  va face să devină dependent de deciziile luate în numele lui de părinţi, iar apoi, când devine adult, de hotărârile luate de alte persoane.

O altă greşeală pe care o fac mulţi părinţi este să compenseze lipsa de atenţie sau de timp alocat copilului cu tot felul de recompense, în special materiale, în dorinţa de a-şi demonstra astfel afecţiunea. Gestul are însă efect de bumerang pentru că micuţii vor începe să aibă tot felul de nemulţumiri şi pretenţii din ce în ce mai mari, iar dacă cerinţele nu le vor fi satisfăcute, vor dezvolta tulburări de comportament şi vor avea o predispoziţie în implicarea în conflicte atât în raport cu părinţii, cât şi cu alţi copii.

”Copilul are nevoie de atenţie şi de timp petrecut cu el. Părinţii trebuie să fie acolo pentru copil, să discute cu el şi să îi urmărească evoluţia şi modul de comportament, nu doar să îl supravegheze fără să se implice. Trebuie să îşi exprime afecţiunea atât verbal, cât şi fizic, copilul trebuie să simtă aceste lucruri, pentru că în acest fel se va dezvolta armonios şi va face aceleaşi lucruri cu proprii copii când va deveni adult”, ţine să precizeze psihologul Stelian Chivu.

Propriile nevoi ale părinţilor nu sunt şi ale copiilor

Una dintre cele mai grave greşeli pe care le pot face părinţii este disciplinarea fizică a propriilor copii sau educarea prin folosirea de ţipete, insulte şi jigniri, deoarece le vor afecta sever stima de sine şi îi vor răni emoţional, cu consecinţe ce se pot dovedi dramatice pe viitor.

”Copiii învaţă prin imitaţie, iar ceea ce văd la proprii părinţi, vor face şi ei mai târziu. Dacă sunt loviţi, bruscaţi sau jigniţi la fiecare greşeală, vor dezvolta o serie de emoţii negative, cum ar fi supărarea, frustrarea şi dezamăgirea şi vor deveni introvertiţi, evitând pe cât posibil socializarea şi implicarea în problemele cu care se confrunta pe parcursul vieţii”, susţine psihologul Stelian Chivu.

Pedepsele fizice nu vor disciplina copilul, aşa cum greşit cred mulţi părinţi, ci doar le va creşte ostilitatea şi resentimentele faţă de aceştia. De multe ori, micuţii nu înţeleg ce au greşit şi tocmai de aceea trebuie să li se explice acest lucru, chiar dacă momentul respectiv este tensionat. Dacă părinţii vor continua să îl lovească de fiecare dată când copilul greşeşte, relaţia se va deteriora treptat până la punctul în care acesta va ajunge să îi urască, aşteptând momentul potrivit pentru a se răzbuna pe ei.

Mulţi părinţi confundă propriile nevoi cu cele ale propriilor copii. ”Sunt părinţi care îşi dau copiii la numeroase activităţi extraşcolare, din dorinţa de a face ce nu au reuşit ei sau nu au putut. Este o greşeală ce vine dintr-o slabă cunoaştere de sine a părinţilor, care transferă asupra copiilor propriile nevoi. Când copiii cresc, fie îi controlează prea mult, fie devin extrem de cicălitori din nou din dorinţa de a a suplini cumva lipsa de interes cu care au fost trataţi de către proprii părinţi. Ce nu înţeleg este că fiecare copil are propriile nevoi, cu particularităţi distincte. Prin acest gen de comportament, părinţii încearcă să îşi vindece propriile răni interioare, însă nu fac altceva decât să creeze traume emoţionale şi psihice propriilor copii”, explică psihologul Stelian Chivu.

În momentul de faţă., dezvoltarea copiilor are loc într-un ritm mult mai alert decât cel de pe vremea părinţilor lor. În egală măsură, copiii de astăzi au o capacitate mult mai mare de socializare şi integrare în comparaţie cu generaţiile trecute şi tocmai de aceea părinţii trebuie să renunţe la a fi mult prea protectivi cu aceştia.

”Fiecare părinte trebuie să înţeleagă că nu trebuie să îşi sufoce copii cu prea multă atenţie. Dacă sunt implicaţi într-un incident minor la şcoală sau pe terenul de fotbal, trebuie să îi lase să îl rezolve în propria manieră, corectând ulterior eventuale greşeli pe care le-a făcut. Pe măsură ce cresc şi ajung la vârsta adolescenţei, trebuie să li se dea o doză din ce în ce mai mare de libertate, dar nu exagerată, astfel încât să îşi formeze grupuri de prieteni şi să socializeze. Sunt paşi necesari pentru dezvoltarea şi nevoia de intimitate a copilului în perioada pubertăţii, iar aceştia trebuie încurajaţi şi ghidaţi de către părinţi, nu reprimaţi”, concluzionează psihologul Stelian Chivu.