Istoria tristă a Casei Robescu din Galaţi: la 10 ani de la renovările prost făcute, imobilul are nevoie de lucrări noi

Casa Robescu găzduieşte acum Palatul Copiilor. Foto: Facebook

Casa Robescu reprezintă o raritate arhitectonică în judeţul Galaţi, spun oamenii de cultură din oraş. Construită acum 120 de ani de Ion Mincu, Casa Robescu găzduieşte acum Palatul Copiilor din Galaţi şi reprezintă un adevărat pericol.

Planul oraşului Galaţi, din anul 1897 prezintă toată reţeaua stradală din zona istorică. Dar ceea ce dă planului o valoare sporită este marcarea cu semne convenţionale şi numere a instituţiilor şi personalităţilor. În acest context, pe strada Mihai Bravu, cu semn de avocat, este marcată reşedinţa lui Gheorghe C.Robescu, marcat[ pe plan drept Casa Robescu.

Cine a fost, de fapt, Gheorghe Robescu aflăm de la consilierul cultural Marius Mitro, de la Direcţia Judeţeană pentru Cultură Galaţi.

„Gheorghe C. Robescu, doctor în drept al facultăţii din Bruxelles, a fost prim procuror al Tribunalului Galaţi. A avut o mare reputaţie în calitate de avocat. În anul 1887 a fost ales deputat în Parlamentul României, din partea Colegiului II Covurlui, iar în 1891 ajunge senator tot din partea Colegiului II Covurlui. A fost ales primar al oraşului Galaţi din februarie 1891 şi până în august 1892, din partea liberalilor, iar în 1907, tot în calitate de primar se ocupă cu răscumpărarea Vilei Cuza Vodă, pentru a instala în ea Biblioteca V.A.Urechia, tranzacţie nereuşită, din păcate”, ne povesteşte consilierul cultural.

Să mai spunem că în data de 23 aprilie 1889, Gheorghe C.Robescu, o autorizează pe soţia sa Ecaterina Robescu să cumpere casa de pe Mihai Bravu nr.16, pentru suma de 25.000 lei. Casa era ipotecată, iar Banca o scosese la licitaţie prin intermediul Tribunalului Covurlui. Din suma respectivă, Ecaterina Robescu a achitat băncii 18.000 lei, restul de 7.000 lei urmând a-i plăti în rate.

Imediat după ce au cumpărat imobilul, soţii Robescu îşi propun să construiască o nouă casă pe locul clădirii vechi. Acesta trebuie să fie motivul pentru care Ecaterina Robescu, cu asentimentul soţului, se împrumută în acelaşi an, 1889, cu suma de 12000 lei de la Creditul Funciar Urban Bucureşti. Considerăm că lucrările pentru casă au început în 1889-1890, deoarece într-un contract de ipotecă din anul 1893, semnat de Ecaterina Robescu cu asentimentul soţului, imobilul din „strada zisă actualmente Mihai Bravul nr.16, cartierul al patrulea, cumpărat de mine…compus dintr-un loc cu toate clădirile construite şi actualmente în construcţiune, cu grădinile aflate pe dânsul şi cu construcţiunile care se vor mai face, pe care toate le afectez cu această hipotecă.”

Un nou împrumut ipotecar este contractat de Ecaterina Robescu în anul 1894, în valoare de 45000 lei de la Societatea Creditul Funciar Urban  Bucureşti. Documentele prezentate contrazic afirmaţia făcută de arhitectul Mihail Caffe, care aprecia că 1896 este anul în care s-a construit Casa Robescu la Galaţi, la câţiva ani după construcţiile reprezentative din Bucureşti, în acelaşi an cu Casa Robescu din Bucureşti şi cu un an mai devreme decât Vila Robescu de la Sinaia. Tot Mihail Caffe face afirmaţia că între Ion Mincu şi familia Robescu ar fi fost „ceva relaţii de rudenie”.

„La sfârşitul veacului al XIX-lea, Casa Robescu din Galaţi, era compusă dintr-o clădire din zid, în două etaje acoperite cu table,având în etajul de joscinci camere cu trei antreuri, şi în etajul de sus, opt camere cu un antreu şi scări; sub această casă se află o başcă. Atenanse tot din zid, în două etaje acoperite cu table, având în etajul de jos două camere, un antreu şi sus două camere. Sub atenanse, hrubă. Două şoproane de scânduri, acoperite cu tablă, curtea spaţioasă, cu grădină împrejmuită cu gard din fier, două sere, şi la stradă gard de fier”, completează Marius Mitrof.

Toate aceste împrumuturi cu ipotecă pe imobilul din Galaţi, strada Mihai Bravu, nr.16, neplătite la timp, au condus la un lung şir de procese pentru executare silită a proprietăţii ipotecate, până târziu în perioada interbelică.

Între anii 1938-1940, în Casa Robescu din Galaţi a fost instalată reşedinţa Rezidentului regal de la Dunărea de Jos. În „Amintirile” sale, Constantin C.Giurescu face aprecieri la adresa familiei Robescu şi a casei, despre care spune că fusese reparată de predecesorul său Victor Cădere.

În anul 1945, Ecaterina Robescu a vândut proprietatea sa din Galaţi, strada Mihai Bravu, nr.28, Casei Centrale de Asigurări Sociale, pentru suma de 163472000 lei. În actul de vânzare cumpărare se dau dimensiunile terenului, suprafaţa construită, vecinii.

Recensământul din 1948, care înregistrează proprietari şi chiriaşi, menţionează că în casa de pe strada Mihai Bravu, nr.28, funcţionează Comandamentul sovietic. În perioada 1958-1979, în Casa Robescu a fost sediul Arhivelor Statului Galaţi, iar după lucrările de consolidare şi reparaţii, a devenit Casa Pionierilor, astăzi Palatul Copiilor.

În anul 1979, Casa Robescu a fost înscrisă în Lista Monumentelor Istorice.

Poate nu este greşită denumirea de palat, pentru că această casă depăşeşte dimensiunile obişnuite ale reşedinţelor oamenilor bogaţi din Galaţi, contemporani cu Gheorghe Robescu. De altfel, şi Mihai Caffe apreciază „La Galaţi Mincu face un fel de vilă-palat”.

Accesul principal este pe latura de sud, în curte. Un vestibukl face trecerea spre holul central, în jurul căruia gravitează spaţii cu funcţii diverse. În holul central, peretele opus uşii de acces are trei arcade, două formează nişe în care, probabil, erau montate oglinzi ori erau expuse obiecte de artă decorativă. A treia arcadă este deschiderea spre scara de lemn, cu balustradă masivă, care conduce la etaj.

În unele camere se mai păstrează şi astăzi sobe cu cahle din teracotă albă având motive ornamentale, sau cu medalioane centrale şi feroneria originală.

Prin decoraţiunile interioare şi exterioare, Casa Robescu este cea mai frumoasă reşedinţă particulară din Galaţi. Este un echilibru al volumelor, al plinurilor şi golurilor, al felului în care este amplasată decoraţia. Dintre creaţiile arhitexctului IoN Mincu, seamănă cu Casa Lahovary şi cu Bufetul de la şosea din Bucureşti.

Casa Robescu a fost renovată ultima oară în jurul anilor 2005-2006. Executarea de slabă calitate a lucrărilor, a fost cauza nesemnării nici până la această dată a recepţiei.

„După aproape 10 ani, monumentul istoric cere o nouă intervenţie, poate chiar o restaurare făcută cu simţ de răspundere. De altfel, Direcţia Judeţeană pentru Cultură Galaţi a propus ca acest monument istoric de grupă A, adică de importanţă naţională şi internaţională, să fie inclus în Programul Naţional Anual de Restaurare pentru 2015”, ne mai spune consilierul Marius Mitrof.