Top 5 locuri misterioase din România. Unde se află satul peste care s-au abătut „ploi de pietre“ imposibil de explicat

Pe teritoriul României există mai multe zone despre care s-au păstrat legende şi poveşti fabuloase, iar localnicii pun întâmplările stranii pe seama paranormalului.

Biserica din stâncă

Sinca Veche, situată în Ţara Făgăraşului, reprezintă un străvechi sat românesc, care a avut cândva patru biserici, trei de lemn şi una din piatră. În prezent, s-a păstrat doar biserica de piatră, care este şi cea mai veche.

Aceasta a fost construită pe un loc considerat sacru, despre care se crede că ar avea o vechime de circa 7.000 de ani. 

Există păreri conform cărora biserica ar fost unul dintre primele locuri de cult creştin din Dacia, deşi există cercetători care susţin că există inscripţii ne-creştine pe unul dintre pereţii altarului.

Biserica interioară a fost în bună parte distrusă de cei care au săpat de-a lungul timpului în speranţa că vor găsi comori, despre care există tot soiul de legende. 

Acestea sunt completate de poveşti privind apariţii inexplicabile de sfere de lumină, cruci şi semne stranii. 

Localnicii susţin că, în prejma marilor sărbători religioase, din peşteră se aud coruri care cântă cântece de o frumuseţe nelumească.

Cei care afirmă că ar fi auzit corul din altă lume au fost frapaţi de faptul că, deşi muzica părea bisericească, iar cuvintele se auzeau clar, nu reuşeau să reţină sensul lor. 

Există mai multe întâmplări, care au alimentat imaginaţia celor care consideră că locul s-ar afla sub influenţa unor forţe ce nu pot fi explicate ştiinţific. 

De pildă, Gheorghe Moldovan, un localnic urmărit de Securitate în anul 1953 pentru colaborare cu rezistenţa anticomunistă din Făgăraş susţinea că ar fi visat nişte fiinţe de lumină, care l-au sfătuit unde să se ascundă pentru a nu fi găsit. 

43 de ani mai tarziu, în 1996, un reporter de la TVR a intrat în pesteră pentru a trage câteva cadre, ce urmau să fie incluse într-o emisiune, când, spre uluiala cameramanului, camera video a început să pornească şi să se oprească singură, nerăspunzând la comenzi. 

Reporterul a crezut că aparatul de filmat este defect, dar când a ajuns la studio şi a vizionat ceea ce se înregistrase, a avut surpriza să observe sfere de lumina strălucitoare, care roiau în adâncul bisericii.

Blestemul comorilor din Baragan

Bărăganul are mai multe mistere, ce nu şi-au găsit nici până astăzi o explicaţie. Conform unor legende locale, în pământurile câmpiei s-ar afla îngropate numeroase comori, asupra cărora au fost aruncate blesteme crunte. 

Între Calaraşi si Lehliu se găseşte satul Dor Mărunt, care a devenit celebru prin poveştile privind comori străvechi îngropate în zonă, ce ar fi străjuite de flăcări ireale, de un albastru nelumesc, care dansează în puterea nopţii.

Se spune că în locul denumit La Movila, un sătean a descoperit în timp ce ara un ulcior plin cu bani de aur. Localnicul i-ar fi impărţit frăţeşte cu ceilalţi săteni, dar autorităţile au aflat ce s-a întâmplat şi au confiscat toate monezile de la ţărani.

Blestemul comorilor din Bărăgan este întărit de povestea lui Gheorghe Prepeliţă, un sătean care ar fi descoperit peste 100 de monezi de aur. Peste noapte, Prepeliţă şi neamul lui şi-au construit case şi grajduri noi, au început să se îmbrace scump şi să îşi cumpere turme de oi şi vite.

Conform legendei, după 7 luni de la descoperirea averii, nevasta lui Prepeliţă s-a aruncat fără motiv într-o fântână. La câteva săptămâni şi ginerele localnicului a avut aceeaşi soartă, pentru ca, peste un an de zile, fiica lui Prepeliţă să se spânzure de aceeaşi fântână.

O poveste sinistră este cea a lui Pintecan, un alt sătean, care ar găsit un butoiaş cu galbeni de aur îngropat la rădăcina unui nuc.

Noaptea, Pintecan a auzit în vis o voce care i-a poruncit să construiască o biserică pe locul unde a descoperit banii sau îl va ajunge blestemul comorii.

Localnicul a ignorat visul, grăbit să se îmbogăţească. Şi-a împărţit comoara în familie şi s-a apucat de afaceri. După doi ani, şi-a găsit băieţelul de doi ani spânzurat între gratiile de la pătuţ.

Noaptea următoare a visat din nou aceeaşi voce, care l-a avertizat că dacă nu va face biserica, va fi lovit de necazuri şi mai mari. De frică, omul a construit cea de-a doua biserică a satului.

Fantomele de pe Dealul Luncanilor

În Moldova, între oraşele Iaşi şi Paşcani, se află satul Sârca, din care se poate ajunge în comuna Luncani.

Despre Luncani există numeroase legende, conform cărora drumeţii cu inima curată vor fi întâmpinaţi la ceas de seară de fantome pripăşite în aceste locuri.

Fantomele ar sălăşlui la capătul unui iaz secat, unde poveştile spun că oamenilor le apar stafii, care-i urmăresc câţiva kilometri, până în satul Goeşti.

Legendele spun că toate aceste apariţii înfricoşătoare s-ar petrece pentru că în zonă au fost îngropaţi fără împărtăşanie şi lumânare mulţi soldati ucişi în 1917, în timpul primului război mondial.

Zeci de drumeţi se pare că au văzut aceste apariţii fantomatice odată cu căderea nopţii, întotdeuna pe partea dreaptă a drumului.

Bătrânii spun că soldaţii-fantome ar fi prinşi între lumi, stafiile lor apărându-le în special oamenilor cu suflet bun şi copiilor, pentru ca pe dealul Luncanilor să se facă o slujbă de pomenire a sufletelor şi o sfinţire a locului.

Locul unde duhurile dau cu pietre

Localitatea Costeşti din judeţul Argeş a fost de mai multe ori în ultimii ani în centrul unor dezbateri ale împătimiţilor de paranormal.

Se pare că totul a început in noaptea zilei de 20 martie 1997, când asupra casei unei familii din localitate s-a abătut din senin o ploaie de pietre de diferite dimensiuni, în urma căreia atât proprietarii, cât şi vecinii lor s-au ales cu o spaimă de moarte, dar şi cu acoperişurile distruse şi ferestrele sparte.

Ploaia de pietre a continuat a doua zi, tot la lăsarea serii. Până în noaptea de 24 martie, întâmplarea stranie s-a repetat consecutiv în fiecare seară, poliţiştii locali rezumându-se la a observa ciudatul fenomen alături de tot satul.

Pe 29 august 1997, tirurile cu pietre au reînceput mai violent decât în primăvară. Culmea manifestărilor bizare din Costeşti s-a înregistrat pe 4 septembrie 1997, când obiectele de mobilier au început să se mişte prin casă dintr-o camera în alta, mutate parcă de nişte mâini invizibile.

Iubitorii de paranormal s-au grăbit să aducă tot soiul de explicaţii mai mult sau mai puţin fanteziste, conform cărora atacul s-ar fi datorat unor fiinţe din alte lumi sau unor furtuni magnetice.  

Au existat şi voci conform cărora incidentele stranii ar fi fost, de fapt, mâna unei localnice, Achilina Marciuc, o femeie care pe parcursul întregii sale vieţi s-a certat cu familia a cărei casă a fost lovită de pietre.

Se spune chiar că, în timpul acceselor sale de furie, bătrâna arunca cu pietre în casa vecinilor săi.

Achilina Marciuc a murit singură pe 11 august 1987, iar împătimiţii de paranormal s-au grăbit să afirme că spiritul neadormit al bătrânei i-a urât atât de mult pe membrii familiei cu care se învecina, încât a dat cu pietre în casa lor atât în lumea aceasta, cât şi de pe lumea cealaltă.

Satul blestemat de lupi

La poalele munţilor Poiana Ruscă se găseşte satul Poeni, despre care există foarte multe poveşti terifiante. 

Legendele vorbesc despre o serie de atacuri ale lupilor îndreptate asupra mai multor săteni. 

Se spune chiar că o femeie ar fi fost omorâtă şi devorată de un lup. Specialiştii susţin că, de obicei, lupii nu atacă oamenii decât dacă sunt turbaţi, lucru puţin probabil în acest caz.

Lucrurile se complică şi mai mult daca luăm în calcul faptul că în zona respectivă nu mai existau lupi de peste o sută de ani.

Bătrânii vorbesc despre faptul că în acest caz nu este vorba de un lup obişnuit, ci de un strigoi. Conform poveştilor, creatura arată ca un câine mare, negru, cu blana zburlită, care nu lasă urme prin zăpadă sau praf când fuge, ca şi cum ar pluti.

Legendele spun că oamenii care au dat ochii cu ceea ce aduce a lup, din descrierile acestora, şi au reuşit să îşi facă semnul crucii sau să rostească o rugăciune, nu l-au mai văzut.

Poveştile despre această creatură sunt vechi de câteva sute de ani, iar conform acestora totul a început când un sătean l-ar fi omorât pe altul pentru a-i fura o armă. 

Cel ucis era unicul fiu al unei bătrâne, care în ziua înmormântării ar fi aruncat în cimitir un blestem asupra neamului ucigaşului fiului său.