Motivul cu totul neaşteptat pentru care femeile din toată Europa au trecut brusc la moda fustei scurte

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Cum ar fi arătat această paradă dacă nu se scurta fusta? FOTO demotix.ro
Cum ar fi arătat această paradă dacă nu se scurta fusta? FOTO demotix.ro

O contribuţie majoră la acest salt important al modei feminine au avut-o, surprinzător, cercetările medicale în domeniul microbiologiei. Pe baza rapoartelor întocmite de savanţi, s-a ajuns la concluzia că fusta scurtă este o soluţie perfectă pentru preveni ciuma, tifosul sau holera.

Secole de-a rândul, pe tot parcursul Evului Mediu şi chiar la începutul epocii moderne, femeile europene au fost „sclavele” rochiei lungi, care acoperea totul şi atârna, uneori în trene generoase, până pe podele.

Orice reprezentantă a sexului frumos care ieşea din acest tipar (cultivat cu insistenţă şi de biserica catolică, dar stabilit şi de eticheta destul de „scorţoasă” a vremii) şi îndrăznea o fustă scurtă, fie şi doar cu câţiva centimetri deasupra podelei, era practic scoasă în afara societăţii, fiind considerată imorală şi, ca urmare, supusă oprobiului public.

Şi totuşi, a existat un moment al istoriei când moda şi cutumele religioase au trebuit să se recunoască învinse şi să accepte că scurtarea rochie nu e nici ruşinoasă şi nici contrară moralei creştine. Momentul s-a petrecut în epoca victoriană şi a produs multă vâlvă, însă a devenit normalitate în mai puţin de două decenii, moda fustei (ceva mai) scurte fiind adoptată de femeile din toată Europa.

Cum a înlocuit microbul „pedeapsa divină”

Deşi poate părea bizar, totul a pornit de la bolile infecţioase care făceau ravagii în epoca victoriană în toate statele continentului. Aglomeraţiile urbane erau, în fapt, uriaşe focare de infecţie, căci marea majoritate a străzilor erau fără canalizare, iar peste tot era plin de fecale umane sau de animale.

Orăşeanul secolelor XVII-XIX nu se sfia să-şi golească hârdăul în mijloc străzii şi nici să crească în casă porci, oi sau chiar animale de talie mai mare, căci globalizarea de tip comercial (prima formă de globalizare) era un concept încă necunoscut, iar mâncarea trebuia să vină de undeva.

Una peste alta, era mizerie. Iar medicii începuseră deja să obţină dovezi că exista o legătură de cauzalitate strânsă în această mizerie şi boli. Deja şi Biserica se resemnase să accepte că bolile precum, să zicem, holera, tifosul sau ciuma nu erau pedepse divine, ci aveau la origine „micii drăcuşori” numiţi bacterii, viruşi sau alte tipuri de microbi invizibili ochiului uman.

Începea o nouă eră a medicinei căci, odată descoperită cauza, devenea evident că tifosul nu se poate vindeca pe bază de incantanţii şi descântece, deci urmau să se pună la punct tratamentul, dar mai ales prevenţia.

Ce-are fusta scurtă cu tifosul şi holera?

Una dintre concluziile medicilor din epoca victoriană a fost aceea că, pentru a-ţi păstra sănătatea, este esenţial să se înlăture sursele de infecţie. Apa trebuia fiartă înainte de a fi băută, igiena personală nu era un moft, curăţenia devenea o chestiune de sănătate, nu de fudulie.

Pe acest fundal, în jurul anului 1850 a apărut ipoteza că una dintre cele mai comune căi de transmitere a microbilor din stradă în locuinţe erau... fustele lungi ale femeilor. Ca urmare, tot mai mulţi medici au început să recomande – la început pentru cazurile în care în casa respectivă exista un bolnav ce trebuie protejat de microbi – ca încălţămintea şi hainele de stradă să nu mai fie purtate în interior, ci lăsate undeva la uşă. Evident, pe partea de interior a uşii.

Ba chiar unii, mai radicali, au ajus la concluzia că fustele trebuie musai scurtate, cam de-o palmă şi mai bine (deasupra gleznelor), astfel încât să nu mai intre în contact cu mizeria de pe stradă. Sfatul medicilor a fost atât de convingător, încât inclusiv doamnele din familiile nobiliare au adoptatat fusta (ceva mai) scurtă, care a devenit iniţial instrument de prevenţie medicală şi, apoi, modă de-a dreptul.

Se poate spune chiar că a fost primul moment din istoria omenirii când doctorii au schimbat decisiv moda vestimentară, predicţiile specialiştilor fiind că următorul pas va fi (asta dacă nu se mai întâmplă vreo revelaţie ştiinţifică) purtarea măştii de protecţie contra viruşilor. Modă care, între noi fie vorba, deja există cu succes prin Asia de est.

Scurt, mai scurt, deloc

Trebuie spus, totuşi, că rolul medicilor în scurtarea fustelor se cam opreşte la nivelul gleznei. Restul a fost opera designerilor, care au căutat mereu ţinte tot mai înalte.

De altfel, chiar şi primele costume de baie erau cu.... fustă lungă până mai jos de genunchi, semn că niciun lucru bun nu se naşte chiar aşa, peste noapte. Cea care a pus definitiv cruce fustei, transformând-o într-un accesoriu  opţional, a fost firma americană Chalmers Knitting Company, inventatoarea pantalonilor scurţi de damă, în anul 1910. A urmat, în 1946, primul costum de baie „deux pieces” şi, tot aşa, până la vremurile noastre, când conceptul originar al frunzei este în curs de reinterpretare.

Vă mai recomandăm şi:

Detaliile unui război ciudat, în care au murit mii de soldaţi fără să existe nicio înfruntare între taberele inamice

Cum a furat peste 15 milioane de euro clanul lui Napoleon şi Tarzan de la Iveşti. Istoria bulibaşilor evaziunii fiscale

Cum ne putem feri de Escherichia coli, bacteria care face ravagii în rândul nou născuţilor din România

Galaţi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite