Nababii Galaţiului de altădată: bancherii Chrissoveloni – apropiaţi ai familiei regale, industriaşul Max Auschnitt a avut cea mai mare societate pe acţiuni din ţară

În perioada interbelică, Galaţiul era un oraş comercial. Negustorii călătoreau foarte mult, iar grija pentru frumos îi dădea urbei un aer occidental. Cele mai bogate personaje care au locuit în oraşul de la Dunăre şi-au pus amprenta vizibil asupra Galaţiului şi au rămas în memoria iubitorilor de istorie locală.

Familia Chrissoveloni

Această familie, originară din insula Chios, s-a mutat în Galaţi, în anul 1848. Chrissovelonii au dezvoltat în oraşul de la Dunăre şi au avut nenumărate afaceri, căpătând în timp notorietate în întreaga lume.

Bancheri aristocraţi, Chrissovelonii au cumpărat de la Dimitrie Mavrocordat, în anul 1879, domeniul de la Ghidigeni. Aici, crema societăţii româneşti de la începutul secolului al XX-lea venea să ia parte la petreceri. La conac obişnuia să vină adesea şi Regele Ferdinand, acesta luând parte la „petreceri libidinoase cu surorile Bastache, în odăile palatului”, aşa cum relata diplomatul Constantin Argetoianu.

În 1848, familia Chrissoveloni a deschis la Galaţi prima bancă din România, ulterior fiind inaugurate sucursale în Bucureşti şi în alte oraşe importante din ţară.

Genii financiare, cu viziuni în domeniul afacerilor, Chrissovelonii aveau la începutul anilor 1900 bunuri evaluate la 100 de milioane de lei. Familia de bancheri era apropiată de familia regală. Aşa se explică faptul că tonul în modă era dat la Curtea Regală de gălăţeanca Hélène Chrissoveloni, o tânără amuzantă, inteligentă şi bogată. După modelul acesteia, doamnele din înalta societate le cereau croitorilor să copieze întocmai moda europeană a perioadei interbelice.

Charlie Chaplin şi Marcel Proust făceau la rândul lor parte din cercul de prieteni al familiei Chrissoveloni. Criza financiară din anii '30 a făcut ca aceşti bancheri să piardă bani după ce au fost nevoiţi să semneze falimentul băncii.

Max Auschnitt

Născut în Galaţi, în anul 1888, într-o familie de industriaşi evrei, Max a fost administratorul celei mai mari societăţi pe acţiuni care a existat în ţara noastră înainte de instaurarea regimului comunist.

În anul 1938, Max Auschnitt a înregistrat cea mai mare cifră de afaceri, dar şi cel mai mare număr de angajaţi: peste 22.000.

Cu un simţ dezvoltat al afacerilor, acesta a ridicat  în portul din Galaţi o fabrică de tablă şi cuie şi a deţinut un imobil luxos pe strada Domnească nr. 70, care ulterior a devenit sediul Consulatului Italian.

„Casa Auschnitt se distinge prin intrarea monumentală din stradă, fiind printre puţinele clădiri tip locuinţă existente pe strada Domnească, având intrarea orientată spre stradă, faţă de celelalte locuinţe care au în majoritatea lor intrarea orientată spre sud, perpendicular pe strada Domnească. Imobilul este apreciat pentru coloanele înalte, zvelte, care străjuiesc intrarea monumentală şi care susţin acoperişul tip dom, pentru cele două terase acoperite şi care se află pe latura de nord şi sud a clădirii, cu trepte impunătoare, balustrade din zidărie, acoperite cu copertine susţinute de stâlpi din fier forjat decorativi. Clădirea prezintă şi un luminator generos, care contribuie la înfrumuseţarea interiorului, alături de tavanele cu stucaturi”, a precizat Marius Mitrof, consilier în cadrul Direcţiei Judeţene de Cultură Galaţi.

De asemenea, Max Auschnitt a avut afaceri şi peste hotare, unde a condus cu o mână de fier companii din Viena şi Monaco. Acesta a fost recunoscut ca fiind cel care a dat startul progresului economic din perioada interbelică. 

Apropiat al Regelui Carol al II-lea, Max obişnuia să joace poker cu acesta şi să piardă bani.

În 1940 Max Auschnitt este condamnat la şase ani de închisoare, acesta fiind o victimă a intereselor regelui. Aflat în spatele gratiilor, omul de afaceri se vede nevoit să îşi doneze cea mai mare parte a averii către Nicolae Malaxa, acesta fiind „biletul” său de ieşire din închisoare, lucru care până la urmă nu s-a întâmplat.

Timpul a trecut şi industriaşul de succes reuşeşte să ajungă în America, unde îl aşteptau cei doi copii ai săi, Robert şi Steven. Acesta din urmă i-a moştenit priceperea în afaceri şi după revoluţie a reuşit să revendice averea tatălui său, care era estimată la câteva milioane de euro.

Gheorghe Cavallioti

Fiul unei familii din localitatea Cavalla din sudul Greciei, Gheorghe Cavallioti s-a stabilit în ţara noastră în a doua parte a secolului al XIX-lea. Acesta era de meserie avocat, prezident de Comisie interimară şi primar în perioada aprilie 1884 - februarie 1885, dar şi mare proprietar urban.

Gheorghe Cavallioti a locuit pe strada Foti, quartalul al II-lea şi avea un venit de 1230 de lei şi 83 de bani. În alt document acesta figurează cu un venit de 1366 de lei şi 50 de bani. Acesta a avut nouă copii şi 27 de nepoţi, răspândiţi în întreaga lumea.

Printre proprităţile lui Cavallioti amintim o casă imensă de pe strada Democraţiei, mai multe imobile în zona Pieţei Centrale, o locuinţă pe strada  Mr. I. Fotea şi sediul central al Muzeului de Istorie, un imobil reprezentativ pentru arhitectura Galaţiului de la începutul secolului al XX-lea. Pentru că practica avocatura cu succes, grecul şi-a permis să investească mult.